Un mizil(ic) plin de semnificaţii

Publicat în Dilema Veche nr. 531 din 17-23 aprilie 2014
Alte confuzii jpeg

Ne-am obişnuit să-l luăm pe Caragiale drept reper al „răului“ românesc. Spunem frecvent: „Ce chestie grotescă, domn’le! Exact ca-n Caragiale.“ Sau: „Nici măcar Caragiale n-ar fi putut inventa o situaţie mai ridicolă ca asta!“ În majoritatea cazurilor, stupoarea noastră pare legitimă. Multe dintre reprezentările răului actual sînt neîndoios mai rele ca însuşi răul lumii lui Caragiale. „Simţămîntul“ enorm şi „văzul“ monstruos al autorului Scrisorii pierdute pălesc, prin urmare, şi au chiar un aer de benignitate în faţa malignităţii desăvîrşite a contemporaneităţii. Nu cred că o asemenea ipoteză se află departe de adevăr şi, pentru confirmare, vă propun astăzi un mic experiment: aşezarea unui crîmpei din intervalul caragialesc pe segmente din existenţa prezentului. Se va vedea uşor că, proiectat pe butaforia actualităţii, „răul“ lui Caragiale poate fi citit, necondiţionat, ca „bine“. Înainte de revelarea paradoxului, permiteţi-mi doar un scurt excurs în tableta O zi solemnă, publicată de scriitor în Universul (21 aprilie 1900). Titlul trimite la ziua de 1 mai (1900), zi în care primarul Mizilului obţine o victorie importantă pentru vizibilitatea urbei sale. După eforturi colosale, edilul primeşte permisiunea ca expresul Bucureşti – Berlin (şi cel opus, Berlin – Bucureşti) să oprească în gara lui, timp de un minut. Evenimentul are rădăcini în trecutul compulsiv al lui Leonida. Întrebat, în postură de elev, „care e capitala judeţului Buzău?“, Condeescu răspundea netulburat: „Mizilul, domnule!“ La fel se oţăra şi în cazul „capitalei judeţului Prahova“ şi în cel al „capitalei judeţului Ialomiţa“, exasperîndu-şi, ultimativ, dascălul (deja) siderat. Pentru tînărul politician, Mizilul devine axis mundi, propăşirea sa istorică fiind, ca atare, o chestiune de viaţă şi de moarte. Ajuns primarul localităţii, domnul Condeescu solicită statutul de capitală de judeţ, dar se loveşte de refuzul oficialităţilor centrale („era peste putinţă a se degrada, fără nici un motiv plauzibil, Ploieştii, Buzăul ori Călăraşii“). Leonida nu disperă. Iniţial, acuză Ploieştiul de „trădare“ (din cauza „antecedentelor“ republicane), iar, ulterior, vexat de tăcerea ostilă a autorităţii naţionale, gîndeşte „o altă soluţiune: să se ia cîte o bucată din cele trei judeţe limitrofe, să se facă un trup, care să se declare judeţ de sine stătător, cu capitala la Mizil.“ Guvernul replică, din nou, foarte sec: „Inadmisibil!“ Edilul va recurge la variante complementare. Cere „strămutarea“ Episcopiei de Buzău în oraşul său. Se opune Sinodul. Face „petiţiune“ să fie adus Regimentul 32 în urbe, dar „comenduirea“ Armatei interzice acţiunea fără drept de apel. „Atunci“, strigă Condeescu, „înfiinţaţi-ne un liceu clasic şi mutaţi la Mizil Facultatea de Medicină din Iaşi!“ Ministerul Cultelor nici nu vrea să audă. Creionează posibilitatea construirii în tîrg a unui Teatru Naţional, „cu subvenţie din partea Statului“. Primeşte nu din partea Direcţiei Generale a Teatrelor din România.

În sfîrşit, convins că Mizilul „are mulţi vrăjmaşi“, primarul merge la Rege, unde „îşi aşterne tot programul său de dezvoltare (...), arătînd în culori vii suveranului perspectiva unui măreţ oraş, care să fie, cu vremea, fala Regatului.“ Condeescu vorbeşte pătimaş: „Sire, tot s-a făcut pentru alte oraşe; pentru Mizil, nimic! Noi n-avem reşedinţă de judeţ, n-avem tribunal, n-avem Episcopie, n-avem Regimentul 32, n-avem liceu, n-avem Facultate de Medicină, n-avem Teatru Naţional, n-avem pod peste Dunăre – n-avem nimic, nimic, Sire!... Rugăm pe Maiestatea Voastră să ni se dea şi nouă ceva din toate astea. (...) Este păcat, Sire, ca Mizilul să fie astfel persecutat! Căci nu putem pentru ca să zicem alt decît că este o persecuţiune!“ Suveranul, generos, recomandă de aceea Consiliului de Miniştri o atenţie sporită la proiectele energicului edil, însă preşedintele observă, mefient, că Leonida nu are „cusururi“, ci „un exces de calitate“: „Ţine să facă, cu orice preţ şi cît se poate mai iute, din urbea sa măcar un port la mare...“ Ironie lipsită de efect! Domnul Condeescu îşi va continua, neobosit, avîntul mesianic. Aflînd de introducerea expresului Bucureşti – Berlin via Breslau, omul se zbate să repare ceea ce i se pare o eroare istorică regretabilă – neincluderea Mizilului pe lista de opriri a trenului. Scrie memorii la CFR, telegrame primarului din Breslau (cerîndu-i solidaritatea) şi notificări către diverse autorităţi. La 1 mai, 1900, visul său, iată, se împlineşte triumfător! Expresul de Berlin va opri, pentru un minut, în gara din Mizil! Marele edil se află în al nouălea cer şi deja articulează planuri de viitor, i.e. – „să stăruiască la CFR ca, pe tăbliţa albă cu litere roşii, care indică direcţia celor două exprese, să se scrie de acum: Berlin – Bucarest via Breslau – Midil şi, viceversa, Bucarest – Berlin via Midil – Breslau.“ Sarcasmul lui Caragiale, să recunoaştem, în ciuda „eficienţei“ lui tehnice, aşa-zicînd impecabile, pare, în contextul dat, cumva diluat, prin „inactualitatea“ sa, cum ar veni. Într-un moment al istoriei noastre, cînd administratorii-politicieni (de orice provenienţă) pun mai presus de „obiectul“ managementului lor chiar şi interesele propriilor pisici, un entuziast de felul primarului Condeescu, plasat în fruntea fie şi a unui oraş neimpozant, precum Mizilul, ar fi, desigur, un personaj providenţial. Admit, însuşi Caragiale s-ar tulbura, probabil, să afle aşa ceva. L-ar minuna forţa „imaginaţiei“ realităţii în contrapondere cu fragilitatea „imaginaţiei“ textului. În ce mă priveşte, afirm răspicat: dacă Leonida ar intra mîine în competiţia electorală dîmboviţeană, eu unul aş scăpa, finalmente, de retorica obosită a Cetăţeanului Turmentat, retorică ce mă macină, sumbru, de vreo două decenii.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.