Un examen cum n-a mai fost altul

Publicat în Dilema Veche nr. 694 din 8-14 iunie 2017
Un examen cum n a mai fost altul jpeg

Totul a început într-o zi în care, de curiozitate, am intrat cu un prieten la tîrgul anual de ambarcațiuni. Ne a fascinat de îndată cea mai mare dintre ele, un yacht cu pînze Beneteau Oceanis de 36 de picioare, care avea sub punte trei cabine. Una ni s-a părut chiar incredibil de confortabilă. Fără să fie un ­yacht de lux, ci unul obișnuit, ba chiar destul de ieftin în domeniu, cum aveam să descoperim ulterior, ni se părea grozav. Văzîndu-ne curioși, un tip de pe acolo ne-a spus că navigația cu pînze se învață într-o după-amiază, pe lac. Cine ne poate învăța? E o școală cu sediul chiar în București, ne-a spus, nu trebuie să mergi pînă la Constanța sau cine știe unde altundeva. Am luat pliantele și cărțile de vizită. Pe Internet am descoperit o întreagă lume de pasionați și o mulțime de laude la adresa școlii recomadate. Am intrat în detalii, tot de curiozitate. Ni s-a spus că primul curs durează trei zile a cîte două-trei ore pe zi. O nimica toată. Era despre comunicațiile radio pe care orice navigator ar trebui să le știe. După asta, conform unui calendar al școlii, ar fi urmat un curs, „o idee mai complicat“, în care se învăța navigația propriu-zisă. Ne am înscris la primul, oricum, ideea de radio îmi suna familiar. A fost pe cît de interesant, pe atît de simplu. Prea simplu. La sfîrșit am dat un test și am primit o diplomă și un mic brevet scris în engleză și română. Specialiști în radiocomunicații navale. Măi, să fie! Încurajați, ne-am înscris și la celălalt curs, cel principal, care urma să înceapă după încă vreo trei săptămîni. Înțeleseserăm că trebuia să mergem la respectiva școală de două-trei ori pe săptămînă, timp de vreo lună. Nu era cine știe ce. Cînd am plătit înscrierea, am primit însă programul complet și am constatat că, de fapt, era vorba de cursuri zilnice, de trei-patru ore pe zi, timp de mai bine de o lună. Mai complicat decît crezuserăm. Lucrurile se terminau, bineînțeles, cu niște zile de practică la Marina din Limanu, lîngă Mangalia. Noi nu eram siguri nici dacă, pe o asemenea ambarcațiune mică, facem față răului de mare. Dar intraserăm deja în joc și am continuat. Profesorii erau pasionați și ne-au molipsit și pe noi. De cele mai multe ori ne țineau peste program. Eram vreo 30 de cursanți în serie.

În prima zi ne-au dat o planșă cu o un yacht desenat, pe care noi trebuia să completăm denumirile diverselor părți ale navei. Vreo 50 de termeni pe care, în general, îi mai știam de prin cărți sau filme. Lucruri de care a auzit toată lumea, chiar dacă mulți le mai încurcă: provă, pupă, tribord, babord, bompres, chilă, cocă, catarg, cabestan, compas, timonă, cîrmă, punte, hublou, parîmă, chepeng, pescaj, foc, randă… Nimic greu. În zilele următoare au apărut alți termeni, care poate ne mai trecuseră pe la urechi, dar despre care puțini dintre noi știau exact ce înseamnă: voltă, tambuchi, eche, ghiu, greement, arboradă, copastie, derivor, genovez, spineker, rîndunică, gabier, strai, sart, baba, tachet, școtă, fungă, mură, fumuri, vînt strîns, vînt travers, relevment, bandare, matisare, loch, saulă, teugă, învergare, etambreu, etambou, etravă, bocaport și alte multe asemenea. Dar nici asta nu a fost totul. De-a lungul întregului curs am aflat sute bune de denumiri dintre care de unele n-auzise nici dracu’, de genul: palanc, pisică, bandulă, grună, gruie, crevace, operă vie, operă moartă, linia vieții, alidadă, sabord, tangon, remorcaj la ureche, șpring, mola, la pic, santină, vitalitatea ambarcațiunii, granic, rodanță, mandar, fundarisire, tirant, ambardee, varange, filă lacrimară… Fiecare termen cu rostul lui clar. Devenea tot mai greu. Cînd am descărcat manualele recomandate, ne-am speriat de-a binelea. Ceea ce ni se spunea zilnic la cursuri nu erau decît niște idei principale și cîteva lucruri controversate care puteau apărea la examen (despre care nici nu înțelegeam prea bine cum avea să se desfășoare). Începea să fie ca-n Jocul cu mărgele de sticlă. Acele manuale erau multe și groase: Navigație, Marinărie și matelotaj, Conducerea ambarcațiunii, COLREG (regulamentul internațional de circulație maritimă), Regulamentul de navigație pe Dunăre și pe apele interioare (numai ăsta din urmă avea aproape 200 de pagini cît se poate de nesuferite), Noțiuni de meteorologie marină (ce anunță norii, cum se rotesc uraganele, gradele mării, detalii despre maree, cum se transmit prin radio în engleză buletinele meterorologice marine). Dincolo de asta am avut parte de cursuri despre motoare, am învățat noțiuni de prim-ajutor și n-au lipsit nici elemente de psihologie la bord. Au urmat zilele de practică de la Limanu, cu acostări și plecări, cu manevre cu motor și vele. Apoi, două zile în largul Mării Negre, cu carturi, veghe și tot tacîmul. Școala ne-a dat teste și note la teorie și practică. N-am mai învățat în așa hal din facultate. Scurta după-amiază promisă în care, cică, am fi învățat să navigăm se transformase în adevărate luni de inițiere intensă. E adevărat, totuși: să navighezi propriu-zis poți învăța și într-o după-amiază, pe un lac. Dar așa nu poți lua brevetul și nici nu te poți aventura de capul tău pe mare. După școală ni s-au dat testele online pe care trebuia să le completăm la una din căpităniile la care se dau asemenea examene. Mii de întrebări dintre care computerul putea alege la examen. Dar ni s-a spus să ne așteptăm și la altele complet noi. Procedura semăna cu cea de la examenul auto, dar diferențele erau ca de la un automobil la un vapor. Ne-am apucat să exersăm testele. La început le picam rău. „Nu vă prezentați la examen pînă nu ajungeți să treceți exercițiile în mod curent“, fuseserăm sfătuiți. Cînd greșeam, luam manualele din nou la răsfoit, ca să depistăm problema. În cele din urmă am început să bunghim testele. Ne-am înscris la căpitănia din Mamaia.

Pe drum, dimineața devreme, în mașină, repetam tot felul de lucruri cu glas tare. Ne speriam unul pe celălalt. Erau multe lucruri de care unul auzise, iar celălalt habar nu avea. Ca în facultate. În fața căpităniei era adunată o mulțime de oameni de prin toată țara. Nu ne închipuiserăm că sînt atîția aspiranți. Toți ăștia învățaseră ca noi? Erau mulți oameni simpli și nu prea tineri, de prin Deltă, care, săracii, nu voiau decît să poată conduce legal o amărîtă de barcă cu motor. Nu dădeau și partea maritimă a examenului, dar tot picau pe capete. Erau „recidiviști“, ofițerii supraveghetori îi recunoșteau: „Iar ai făcut-o de oaie, nea Costică?“ Am intrat și noi. Am trecut testul. La ieșire ne venea să aruncăm toate cursurile în aer. Am dat fuga pînă la mare și ne-am aruncat în apă. Examenul adevărat aveam să-l dăm însă un an mai tîrziu, la prima furtună pe yacht, printre insulele grecești. S-a dovedit că ne făcuserăm bine temele.

Foto: wikimedia commons

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.