Un drum în noapte

Publicat în Dilema Veche nr. 865 din 5 - 11 noiembrie 2020
Comunismul se aplică din nou jpeg

Eram o echipă de opt oameni, patru muncitori zilieri, dintre care două fete, doi topografi, un gravimetrist și eu, proaspăt inginer geofizician. De dimineață, șoferul ne lăsase, ca în fiecare din acele zile, undeva pe valea Cernei. Făceam drumul de la Băile Herculane, unde eram cazați în niște barăci muncitorești din PFL, lîngă gară, pînă la baza cîte unui așa-numit „profil de măsurători”, cu un camion Bucegi – „Buceag”, cum îi ziceau șoferii. Bărbații stăteam de obicei în remorca acoperită cu prelată pe niște banchete din placaj, iar cele două fete se cocoțau în cabină, lîngă șofer. În acea zi însă, la volan era un tip nou (chiar dacă deloc tînăr), care îl înlocuia temporar pe șoferul titular al echipei, fratele unuia dintre topografi. Ne-a lăsat la poalele munților Godeanu, dar, spre deosebire de fratele topografului, care de regulă ne aștepta pînă seara cînd ne întorceam de pe teren, șoferul cel nou a plecat îndărăt la Herculane. Înclinîndu-se respectuos, ne-a asigurat că se va întoarce seara să ne ia, la ora șapte „fix”.

Noi aveam de urcat o vale pînă în creasta muntelui, la peste două mii de metri, după care trebuia să coborîm pe un traseu paralel, făcînd și la dus, și la întors o serie de măsurători topometrice și gravimetrice. Dificultății traseului, care nu se făcea pe poteci normale, i se adăuga concentrarea necesară măsurătorilor. Deși eram obișnuiți, nu era ceva ușor, dar prospețimea dimineții însorite, roua de pe frunze și cîntecul păsărelelor ne umpleau de voie bună și de energie. Oamenii erau foarte diferiți și fiecare cu ale lui. Gravimetristul fredona mereu ceva, un topograf o strunea mereu pe o zilieră să țină stadia dreaptă și se enerva cumplit de felul ei nonșalant de a merge în zigzag, celălalt topograf era aproape mut, parcă luptîndu-se cu niște demoni interiori. 

Ziua a fost lungă și obositoare. Sus, pe platoul montan, ne-am oprit ca de fiecare dată la Rîu Șes, o apă mare cît Prahova și care prima dată îl uluise pe un tehnician, făcîndu-l să mă întrebe de-a dreptul speriat: „De unde coboară atîta apă la altitudinea asta, dom’ inginer?”. Mirat și eu, nu prea știusem ce să-i răspund. Am prînzit lîngă rîu, cu pîine, ceapă și slănină (unsoare, cum îi ziceau muncitorii) și apoi am pornit înapoi la vale, tot măsurînd. Spre seară, cerul s-a întunecat și a rămas așa, fără să plouă. Era o atmosferă grea, încărcată, cenușie, ca și cum o ocupație definitivă s-ar fi instalat deasupra noastră. 

La șapte „fix” eram înapoi la șosea. Camionul ar fi trebuit să ne aștepte lîngă un fel de șură care servea de adăpost pentru o stație de autobuz. Nu mai circulau nici un fel de curse pe ruta aceea sau poate nu la ora aceea. De fapt, nu treceau nici un fel de mașini pe acolo. Peisajul era complet încremenit, plafonul de nori continua să ne apese, iar camionul nostru... nu era. Ne-am gîndit că noul șofer întîrzia, că nu-și calculase prea bine timpul. Pînă la Herculane erau mai bine de 30 de kilometri. Am așteptat ușor îngrijorați în liniștea profundă a acelui loc. În afară de noi, nu mai era nici țipenie de om. Am făcut tot felul de presupuneri cu privire la întîrzierea șoferului. Nu existau telefoane mobile, nu puteam afla nimic. La un moment dat, ne-am hotărît să pornim pe jos, pe șosea, spre Herculane. Speram să apară totuși camionul, să ne întîlnim pe drum. Încetul cu încetul se lăsa întunericul. Noaptea devenea tot mai densă și, odată cu ea, din mințile noastre dispărea orice nădejde că va mai veni mașina. Se întîmplase, probabil, ceva serios. Curios era că nu trecea nici un alt fel de vehicul, nici măcar o căruță, nici în sus, nici în jos. Curînd nu ne-am mai putut vedea nici între noi. O vreme ne-am ghidat după dunga albă de pe mijlocul șoselei. De la un punct însă, marcajul a dispărut. Nu vedeam nici curbele și din cînd în cînd ieșeam pur și simplu de pe drum. Simțeam pietriș sau iarbă sub tălpi. Aprindeam o brichetă ca să vedem unde e asfaltul, încotro o cotea șoseaua. Nu-mi închipuisem că poate exista așa o beznă. Era cu siguranță și din cauza acelui plafon jos de nori. Și din cîte ne aminteam drumul pe lumină, intraserăm probabil și într-o zonă de pădure. Tot calculam în cît timp vom putea parcurge, așa obosiți cum eram, cei treizeci și ceva de kilometri. Ne ieșeau vreo opt ore. Eram parcă tot mai dezmembrați. Îmi imaginam că mergeam ca personajele lui Buñuel, la sfîrșitul filmului Farmecul discret al burgheziei. Dar noi nu eram burghezi, eram niște proletari amărîți. Și eram pe întuneric, într-o beznă deplină, parcă blocați cumva într-un spațiu și un timp separate, ca într-un alt film de Buñuel, Îngerul exterminator.

Cu ce greșiserăm? La început am tot vorbit între noi. Făceam glume, rîdeam, ne dădeam curaj. În liniștea aia dimprejur, glasurile noastre aveau un ecou straniu. După un timp am tăcut toți. Nu ni se mai auzeau decît pașii. Mergeam și mergeam punînd pas după pas. Fiindcă nu aveam nici un reper, impresia era că nu înaintam. Părea un drum spre nicăieri. O voce din noapte chiar a întrebat la un moment dat, ca-n Moromeții: „Unde mergem noi?”. Era în primul an de după Revoluție.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.