Un drum în noapte

Publicat în Dilema Veche nr. 865 din 5 - 11 noiembrie 2020
Comunismul se aplică din nou jpeg

Eram o echipă de opt oameni, patru muncitori zilieri, dintre care două fete, doi topografi, un gravimetrist și eu, proaspăt inginer geofizician. De dimineață, șoferul ne lăsase, ca în fiecare din acele zile, undeva pe valea Cernei. Făceam drumul de la Băile Herculane, unde eram cazați în niște barăci muncitorești din PFL, lîngă gară, pînă la baza cîte unui așa-numit „profil de măsurători”, cu un camion Bucegi – „Buceag”, cum îi ziceau șoferii. Bărbații stăteam de obicei în remorca acoperită cu prelată pe niște banchete din placaj, iar cele două fete se cocoțau în cabină, lîngă șofer. În acea zi însă, la volan era un tip nou (chiar dacă deloc tînăr), care îl înlocuia temporar pe șoferul titular al echipei, fratele unuia dintre topografi. Ne-a lăsat la poalele munților Godeanu, dar, spre deosebire de fratele topografului, care de regulă ne aștepta pînă seara cînd ne întorceam de pe teren, șoferul cel nou a plecat îndărăt la Herculane. Înclinîndu-se respectuos, ne-a asigurat că se va întoarce seara să ne ia, la ora șapte „fix”.

Noi aveam de urcat o vale pînă în creasta muntelui, la peste două mii de metri, după care trebuia să coborîm pe un traseu paralel, făcînd și la dus, și la întors o serie de măsurători topometrice și gravimetrice. Dificultății traseului, care nu se făcea pe poteci normale, i se adăuga concentrarea necesară măsurătorilor. Deși eram obișnuiți, nu era ceva ușor, dar prospețimea dimineții însorite, roua de pe frunze și cîntecul păsărelelor ne umpleau de voie bună și de energie. Oamenii erau foarte diferiți și fiecare cu ale lui. Gravimetristul fredona mereu ceva, un topograf o strunea mereu pe o zilieră să țină stadia dreaptă și se enerva cumplit de felul ei nonșalant de a merge în zigzag, celălalt topograf era aproape mut, parcă luptîndu-se cu niște demoni interiori. 

Ziua a fost lungă și obositoare. Sus, pe platoul montan, ne-am oprit ca de fiecare dată la Rîu Șes, o apă mare cît Prahova și care prima dată îl uluise pe un tehnician, făcîndu-l să mă întrebe de-a dreptul speriat: „De unde coboară atîta apă la altitudinea asta, dom’ inginer?”. Mirat și eu, nu prea știusem ce să-i răspund. Am prînzit lîngă rîu, cu pîine, ceapă și slănină (unsoare, cum îi ziceau muncitorii) și apoi am pornit înapoi la vale, tot măsurînd. Spre seară, cerul s-a întunecat și a rămas așa, fără să plouă. Era o atmosferă grea, încărcată, cenușie, ca și cum o ocupație definitivă s-ar fi instalat deasupra noastră. 

La șapte „fix” eram înapoi la șosea. Camionul ar fi trebuit să ne aștepte lîngă un fel de șură care servea de adăpost pentru o stație de autobuz. Nu mai circulau nici un fel de curse pe ruta aceea sau poate nu la ora aceea. De fapt, nu treceau nici un fel de mașini pe acolo. Peisajul era complet încremenit, plafonul de nori continua să ne apese, iar camionul nostru... nu era. Ne-am gîndit că noul șofer întîrzia, că nu-și calculase prea bine timpul. Pînă la Herculane erau mai bine de 30 de kilometri. Am așteptat ușor îngrijorați în liniștea profundă a acelui loc. În afară de noi, nu mai era nici țipenie de om. Am făcut tot felul de presupuneri cu privire la întîrzierea șoferului. Nu existau telefoane mobile, nu puteam afla nimic. La un moment dat, ne-am hotărît să pornim pe jos, pe șosea, spre Herculane. Speram să apară totuși camionul, să ne întîlnim pe drum. Încetul cu încetul se lăsa întunericul. Noaptea devenea tot mai densă și, odată cu ea, din mințile noastre dispărea orice nădejde că va mai veni mașina. Se întîmplase, probabil, ceva serios. Curios era că nu trecea nici un alt fel de vehicul, nici măcar o căruță, nici în sus, nici în jos. Curînd nu ne-am mai putut vedea nici între noi. O vreme ne-am ghidat după dunga albă de pe mijlocul șoselei. De la un punct însă, marcajul a dispărut. Nu vedeam nici curbele și din cînd în cînd ieșeam pur și simplu de pe drum. Simțeam pietriș sau iarbă sub tălpi. Aprindeam o brichetă ca să vedem unde e asfaltul, încotro o cotea șoseaua. Nu-mi închipuisem că poate exista așa o beznă. Era cu siguranță și din cauza acelui plafon jos de nori. Și din cîte ne aminteam drumul pe lumină, intraserăm probabil și într-o zonă de pădure. Tot calculam în cît timp vom putea parcurge, așa obosiți cum eram, cei treizeci și ceva de kilometri. Ne ieșeau vreo opt ore. Eram parcă tot mai dezmembrați. Îmi imaginam că mergeam ca personajele lui Buñuel, la sfîrșitul filmului Farmecul discret al burgheziei. Dar noi nu eram burghezi, eram niște proletari amărîți. Și eram pe întuneric, într-o beznă deplină, parcă blocați cumva într-un spațiu și un timp separate, ca într-un alt film de Buñuel, Îngerul exterminator.

Cu ce greșiserăm? La început am tot vorbit între noi. Făceam glume, rîdeam, ne dădeam curaj. În liniștea aia dimprejur, glasurile noastre aveau un ecou straniu. După un timp am tăcut toți. Nu ni se mai auzeau decît pașii. Mergeam și mergeam punînd pas după pas. Fiindcă nu aveam nici un reper, impresia era că nu înaintam. Părea un drum spre nicăieri. O voce din noapte chiar a întrebat la un moment dat, ca-n Moromeții: „Unde mergem noi?”. Era în primul an de după Revoluție.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.