Un decalog sau mai multe? (XII)

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Un cititor căruia apuc să-i mul­țu­mesc și să-i răspund abia cu vreo lună întîrziere îmi semnala că, pentru domnia-sa, antonimul corect al „nevoii de a da un sens vieții“, cap de serie în lista lui Solomon Marcus, ar fi Carpe diem… quam minimum credula postero („Trăiește clipa… bazează-te cît mai puțin pe ziua de mîine“, după cum traduce comentatorul). Interesantă sugestie. Totuși, eu cred că un carpe diem nu privează viața de sens, chiar dacă îi concede unul minimal, poate chiar derizoriu. Altminteri, la ce bun îndemnul? „Trăiește-ți fiecare zi ca și cum ar fi ultima din viața ta“ auzim și în trăirismul interbelic, și în hedonismul contemporan, ba chiar și în pragmatismul corporatist: un slogan ce poate fi înțeles deopotrivă ca un avertisment al nimicniciei și ca un patos al neirosirii. Pentru mine, „a da un sens vieții“ nu ține de aderarea la vreo doctrină sau alta, chiar dacă lucrul ăsta poate să ajute, ci de dorința și de capacitatea noastră de a da o structură, o coerență a curgerii temporale în care viețuim. Este opțiunea noastră, a fiecăruia dintre noi, de a angaja o relație personală cu timpul, indiferent cît de laxă sau de constrîngătoare.

Pare să fie mai ușor să dăm un sens vieții altora decît nouă înșine. Ne vine la îndemînă să lansăm verdicte despre „împlinirea“ sau „irosirea“ celorlalți, uneori cu consecințe dramatice, tocmai în educație, unde, de pildă, părinți iubitori nu ostenesc în eforturile de a ștanța propria matrice peste aspirațiile existențiale ale copiilor lor sau, dimpotrivă, îi lasă în voia sorții din convingerea că trebuie să învețe singuri să ia decizii.

În principiu, nici una dintre opțiuni nu e fericită. Educația, fie ea din partea părinților sau a școlii, ar trebui să insufle copiilor sau tinerilor dorința și destoinicia căutării – un proiect, cum am mai spus, dificil.

Ultima „nevoie“ indicată de Solomon Marcus, cea de transcendență, închide bucla, întorcîndu-ne la cea dintîi: cum ai putea da un sens vieții altfel decît prin ceva ce se află în permanență în afara ei, un „nu încă“ pe care ajungi să îl resimți ca fiind concrescut în „deja“? Aici, în ceea ce am botezat ca „nevoie de imanență“, își găsește locul carpe diem, în variile ipostaze interpretative.

Mi-am trăit, ca mulți alții, „criza mistică“ în preadolescență. Locuiesc în preajma Mănăstirii Cașin, „mănăsire ’naltă, cum n-a mai fost altă“. Drumurile mele către oraș treceau frecvent prin fața bisericii, mai exact, chiar prin curtea ei, traversată de o alee ce scurta accesul în intersecția unde a fost înălțat lăcașul. Acei 10-20 de metri au însemnat, ani de-a rîndul, aproape zilnic, contactul meu sufletesc spontan și intens cu divinitatea. Nu am fost niciodată credincios practicant, dar nu aș fi lipsit, nici în vremurile comuniste, de la slujbele de Înviere, resimțind acel moment, ca majoritatea ortodocșilor, ca pe o purificare și înălțare a propriului suflet, după care tînjeam 12 luni.

Între timp, aleea din fața Mănăstirii Cașin s-a închis, ca să n-o mai taie toți neaveniții prin curtea bisericii. Slujbele de Înviere tot mai convenționale din anii ’80 au fost înlocuite de montări fastuoase, cu megafoane și becuri halogene, primele hîrîind de-ți luau auzul, cele din urmă aruncate în ochii credincioșilor. Iar sensul vieții mele s-a îndepărtat treptat de religiozitatea anilor de ucenicie. Aș fi preferat să fi fost altfel, atît în ce privește biserica, cît și privitor la mine însumi.

Spun toate astea pentru că aș vrea să separ nevoia de transcendență de formele ei instituționalizate, de religie. Disputele pro și contra religiei în școli, purtate în spațiul public românesc, mi se par acolade pe marginea rîvnei pentru notorietate pe de o parte, pentru autoritate pe de cealaltă parte. Nu cred că un ateu este mai uman sau mai inuman decît un credincios. Însă am rezerve față de oamenii fără nici un fel de credințe, oricare ar fi acelea. Or, „nevoia de imanență“ tocmai așa ceva vizează: cohorta lui Coriolan Drăgănescu, proliferînd într-o lume în care orice fel de angajament, religios, moral, de orice tip, devine constrîngător, opresiv. Parcă mi‑e mai la inimă infatigabilul primar Leonida, tot din Caragiale, incontinentul suplicant care vrea să facă din urbea pe care o conduce măcar un port la Marea Neagră, decît corul postmodern intonînd, potrivit unui hit de actualitate, „I want it all, and I want it now!“. Nu la așa ceva se gîndea Horațiu.

Una peste alta, „nevoia de imanență“ corespunde dorinței de a fi educat pentru o lume previzibilă, lipsită de mister, în care totul este dat, singurul lucru incert rămînînd cine ce apucă. Așa cum o să încerc să explic în numărul viitor, încheind serialul pe care l-am lungit deja nepermis de mult, și acest „antonim“, ca și întreg „antidecalogul“ pe care, mai în joacă, mai în serios, l-am construit în replică la articolul lui Solomon Marcus, reprezintă un alt mod de a înțelege nu numai educația, ci și viața și omul, net diferit față de cel avut în vedere de ilustrul matematician. Cît va fi fiind și de prizat în societatea românească, întrebați vă rog Institutul Național de Statistică.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.