Un decalog sau mai multe? (XII)

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Un cititor căruia apuc să-i mul­țu­mesc și să-i răspund abia cu vreo lună întîrziere îmi semnala că, pentru domnia-sa, antonimul corect al „nevoii de a da un sens vieții“, cap de serie în lista lui Solomon Marcus, ar fi Carpe diem… quam minimum credula postero („Trăiește clipa… bazează-te cît mai puțin pe ziua de mîine“, după cum traduce comentatorul). Interesantă sugestie. Totuși, eu cred că un carpe diem nu privează viața de sens, chiar dacă îi concede unul minimal, poate chiar derizoriu. Altminteri, la ce bun îndemnul? „Trăiește-ți fiecare zi ca și cum ar fi ultima din viața ta“ auzim și în trăirismul interbelic, și în hedonismul contemporan, ba chiar și în pragmatismul corporatist: un slogan ce poate fi înțeles deopotrivă ca un avertisment al nimicniciei și ca un patos al neirosirii. Pentru mine, „a da un sens vieții“ nu ține de aderarea la vreo doctrină sau alta, chiar dacă lucrul ăsta poate să ajute, ci de dorința și de capacitatea noastră de a da o structură, o coerență a curgerii temporale în care viețuim. Este opțiunea noastră, a fiecăruia dintre noi, de a angaja o relație personală cu timpul, indiferent cît de laxă sau de constrîngătoare.

Pare să fie mai ușor să dăm un sens vieții altora decît nouă înșine. Ne vine la îndemînă să lansăm verdicte despre „împlinirea“ sau „irosirea“ celorlalți, uneori cu consecințe dramatice, tocmai în educație, unde, de pildă, părinți iubitori nu ostenesc în eforturile de a ștanța propria matrice peste aspirațiile existențiale ale copiilor lor sau, dimpotrivă, îi lasă în voia sorții din convingerea că trebuie să învețe singuri să ia decizii.

În principiu, nici una dintre opțiuni nu e fericită. Educația, fie ea din partea părinților sau a școlii, ar trebui să insufle copiilor sau tinerilor dorința și destoinicia căutării – un proiect, cum am mai spus, dificil.

Ultima „nevoie“ indicată de Solomon Marcus, cea de transcendență, închide bucla, întorcîndu-ne la cea dintîi: cum ai putea da un sens vieții altfel decît prin ceva ce se află în permanență în afara ei, un „nu încă“ pe care ajungi să îl resimți ca fiind concrescut în „deja“? Aici, în ceea ce am botezat ca „nevoie de imanență“, își găsește locul carpe diem, în variile ipostaze interpretative.

Mi-am trăit, ca mulți alții, „criza mistică“ în preadolescență. Locuiesc în preajma Mănăstirii Cașin, „mănăsire ’naltă, cum n-a mai fost altă“. Drumurile mele către oraș treceau frecvent prin fața bisericii, mai exact, chiar prin curtea ei, traversată de o alee ce scurta accesul în intersecția unde a fost înălțat lăcașul. Acei 10-20 de metri au însemnat, ani de-a rîndul, aproape zilnic, contactul meu sufletesc spontan și intens cu divinitatea. Nu am fost niciodată credincios practicant, dar nu aș fi lipsit, nici în vremurile comuniste, de la slujbele de Înviere, resimțind acel moment, ca majoritatea ortodocșilor, ca pe o purificare și înălțare a propriului suflet, după care tînjeam 12 luni.

Între timp, aleea din fața Mănăstirii Cașin s-a închis, ca să n-o mai taie toți neaveniții prin curtea bisericii. Slujbele de Înviere tot mai convenționale din anii ’80 au fost înlocuite de montări fastuoase, cu megafoane și becuri halogene, primele hîrîind de-ți luau auzul, cele din urmă aruncate în ochii credincioșilor. Iar sensul vieții mele s-a îndepărtat treptat de religiozitatea anilor de ucenicie. Aș fi preferat să fi fost altfel, atît în ce privește biserica, cît și privitor la mine însumi.

Spun toate astea pentru că aș vrea să separ nevoia de transcendență de formele ei instituționalizate, de religie. Disputele pro și contra religiei în școli, purtate în spațiul public românesc, mi se par acolade pe marginea rîvnei pentru notorietate pe de o parte, pentru autoritate pe de cealaltă parte. Nu cred că un ateu este mai uman sau mai inuman decît un credincios. Însă am rezerve față de oamenii fără nici un fel de credințe, oricare ar fi acelea. Or, „nevoia de imanență“ tocmai așa ceva vizează: cohorta lui Coriolan Drăgănescu, proliferînd într-o lume în care orice fel de angajament, religios, moral, de orice tip, devine constrîngător, opresiv. Parcă mi‑e mai la inimă infatigabilul primar Leonida, tot din Caragiale, incontinentul suplicant care vrea să facă din urbea pe care o conduce măcar un port la Marea Neagră, decît corul postmodern intonînd, potrivit unui hit de actualitate, „I want it all, and I want it now!“. Nu la așa ceva se gîndea Horațiu.

Una peste alta, „nevoia de imanență“ corespunde dorinței de a fi educat pentru o lume previzibilă, lipsită de mister, în care totul este dat, singurul lucru incert rămînînd cine ce apucă. Așa cum o să încerc să explic în numărul viitor, încheind serialul pe care l-am lungit deja nepermis de mult, și acest „antonim“, ca și întreg „antidecalogul“ pe care, mai în joacă, mai în serios, l-am construit în replică la articolul lui Solomon Marcus, reprezintă un alt mod de a înțelege nu numai educația, ci și viața și omul, net diferit față de cel avut în vedere de ilustrul matematician. Cît va fi fiind și de prizat în societatea românească, întrebați vă rog Institutul Național de Statistică.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

hellvig FOTO SRI
Hellvig: Prea mulți politicieni se așteaptă să primească sugestii de la servicii
Directorul Serviciului Român de Informații a precizat, în timpul unei alocuțiuni susținute la Universitatea Babes Bolyai, că politicienii s-au obișnuit să primească „indicații” din partea serviciilor.
Cathedral Plaza FOTO Facebook
Demolarea Cathedral Plaza, suspendată de Tribunalul București. Plângere penală pentru abuz în serviciu împotriva lui Nicușor Dan
Decizia emisă de primarul Capitalei privind demolarea controversatei Cathedral Plaza a fost suspendată de Tribunalul București. Proprietarul clădirii a făcut plângere penală împotriva lui Nicușor Dan.
donald trump shutterstock 1427778506 jpeg
Opt dezvăluiri explozive dintr-o nouă carte despre Donald Trump
Fostul președinte american Donald Trump aproape și-a concediat fiica și arunca în mod obișnuit documente în toaletă, arată o nouă carte despre fostul președinte american, potrivit BBC.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.