Un decalog sau mai multe? (XI)

Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Anticul „Cunoaște-te pe tine în­suți“ s-a convertit în „Fii tu în­suți“. Deosebirea e ca de la cer la pămînt. Marketingul și corectitudinea politică și-au împletit vocile pentru a psalmodia fără oprire: „B U“, „you’re so beautiful, no matter what they say.“ Pare că nicicînd n-am trăit un reviriment rou­s­seauist mai amplu, acreditînd iluzia că devii tu însuți lepădînd unul după altul straiele pe care o entitate anonimă, dar atotputernică – „societatea“, „sistemul“ – le-a îngrămădit pe tine. De aproape o jumătate de secol încoace, filmul, cartea, artele în general istorisesc povești cu out­sider-i a căror autenticitate ingenuă sucombă în fața presiunilor sociale, indiferent de ideologiile politice în care acestea sînt îmbrăcate, de la Scarecrow la Reconstituirea lui Pintilie. Și totuși, „ce spun ei“, ce cred „ceilalți“ despre noi pare să fi devenit, la rîndul său, o instanță mai puternică decît niciodată. Preocuparea pentru autenticitate a sucombat în grija pentru imagine. Ipse s-a resorbit în idem. Pînă și acea firească pornire adolescentină, de a te defini prin refuz, prin negație, a cedat locul unei construcții de sine ce scoate pe bandă rulantă identități șablonizate. Mecanicismul industrial su­pra­­vie­țuiește în epoca postindustrială în producția de oameni.

Nevoii de identitate, stilul de viață actual îi contrapune, așadar, nevoia simetrică de anonimitate: conformismul nonconformismului contemporan. Straniu e că această postură a tineretului postmodern își dă mîna cu normele educaționale tradiționale, de tipul „nu te-ntinde mai mult decît ți-e plapuma“, „stai în banca ta“ ș.a.m.d. Persistă încă, chiar și în universitate, ideea că rîndurile din față sînt rezervate tocilarilor și periuțelor. Bătălia se poartă pentru băncile din spate. Chiar dacă din motive diferite, tineri și vîrstnici sînt totuși de acord că școala e locul prin care e bine să treci neobservat.

Nevoia de omenesc și de o­me­nie“ de care vorbea So­lo­mon Marcus sună din start vetust, perimat: parc-ar coborî din zorii veacului trecut. Tinerii de azi vorbesc altă limbă a sentimentelor, a sen­si­bi­li­tății. Pentru generațiile mai vîrst­nice e frapantă tendința lor de de­zimpli­ca­re e­mo­țională. Curentul „emo“ pare să fi fost ultima tentativă, sucombată între timp, de a deroga de la mainstream în această privință. Mi-a povestit la un moment dat o adolescentă un lucru care mi s-a părut șocant. Întrebînd-o despre cuplurile din clasa în care învăța – era în ultimul an de liceu –, mi-a spus că era doar unul, stingher, privit cu circumspecție de colegi. M am mirat și am cerut detalii. Din cîte am înțeles, să te îndrăgostești și să vrei să ai alături ființa iubită trecea drept un lucru jenant, un soi de handicap care te expune batjocurii colegilor. Despre sex, însă, numai de bine!

Mă opresc aici, de teamă să nu patetizez și să calific această certă nevoie de impersonal și de insensibilitate drept „inumană“. Vocabularul emoțional pe care îl dețin e, la rîndul său, vetust, perimat.

Mă simt mai în largul meu în a comenta „nevoia de cultură“ și opusul său, „nevoia de incultură“. E vorba, în fond, de resemantizarea radicală a termenului de „cultură“ în ultimele decenii. Simpla rostire a acestei vocabule trezea odinioară în mintea oamenilor ecoul acelor „nume mari“, creatori ai unor opere capabile să înfrunte eroziunea timpului. Aspirația către confreria spiritelor înalte s-a preschimbat într-un exercițiu al defensivei contra terorii intelectuale. Ardentele „bătălii canonice“, inaugurate în Europa și în spațiul transatlantic la începutul anilor ’70, ilustrează elocvent punctul de răscruce în edificarea noului concept. „Democratizarea“ genurilor și a stilurilor de creație, pierderea încrederii în valoarea intrinsecă a operelor de artă, dislocată de valoarea de întrebuințare, au deschis drum celui mai redutabil competitor al „culturii“, în sens tradițional: divertismentul.

„Nevoia de incultură“ corespunde acestei tendințe emancipatoare, prin care subiectul cunoscător/consumator își revendică poziția de centru valorizant al propriului univers. Este, în fond, oricît de șocant ar părea, o nevoie legitimă, căreia educația trebuie deopotrivă să-i poarte de grijă. Altminteri riscăm să perpetuăm o ipocrizie endemică – „zi ca el și fă ca tine“ – tipică pentru mediul nostru educațional.

P.S. În timp ce scriu aceste rînduri, ochii îmi cad întîmplător pe un suport de creioane de pe birou, improvizat din ambalajul unui vaporizator B U. Iată ce pot citi pe el: „Be yourself. Be your own feelings. Be wild, be young, be free, forever. Be fresh & beautiful. Be sweet and sensual. Be your dreams. Just B. U.“ Frumos, nu-i așa?

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

alimente shutterstock 392741167 jpg
Alimentele expirate care pot fi mâncate în siguranță. Ce ingredient nu expiră niciodată
Există alimente care pot fi consumate fără teama de îmbolnăvire, chiar dacă nu se mai află în termenul de valabilitate.
Simona Radiș foto: Facebook Federatia Romana De Canotaj
Multipla campioană Simona Radiș, despre comparația cu David Popovici: Sunt mai mult de atât
Campioanele olimpice, mondiale și europene Simona Radiș (23 de ani) și Ancuța Bodnar (24 de ani) au fost primite astăzi la Salonul Oficial al Aeroportului Henri Coandă, s-au întors luni de la Racice, acolo unde a obținut 4 medalii mondiale de aur.
Foto Fb politia Romana
BMW-urile lui Klaus Iohannis. Cum şi-a cumpărat Lucian Bode şefia PNL
Criza economică bate tot mai puternic la uşă, însă la Palatul Cotroceni este linişte şi pace.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.