Un decalog sau mai multe? (X)

Publicat în Dilema Veche nr. 644 din 23-29 iunie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Nevoia de certitudine și de încredere, în contrapondere față de nevoia de îndoială și de suspiciune, postulată de Solomon Marcus, pare a fi apanajul contemporaneității, tot așa cum nevoii de greșeală și de eșec vremurile actuale îi contrapun aspirațiile de realizare și de succes. În viziunea lui Solomon Marcus se recunosc cu ușurință reperele formării epistemologice, ce ghidează parcursul minții antrenate în gîndirea științifică: dubitația carteziană, metoda trial and error, apologia creativității văzute drept îndrăzneală de a-ți asuma riscul eșecului. Sînt atribute certe ale modernității, cea care a propulsat paradigma științelor în centrul dezvoltării umane. Paradoxul este însă că, în postmodernitate, deși dependența generală față de realizările științei a crescut enorm, impregnînd viața cotidiană a tuturor, de la modul în care ne practicăm meseria la petrecerea timpului liber, de la goana după high tech la zarzavaturile cumpărate din piață, ne aflăm tot mai mult în postura consumatorilor decît în cea a producătorilor sau măcar a administratorilor de cunoaștere. Distanța dintre input-ul științific și output-ul tehnologic a crescut într-atît, încît verigile cauzale ale lumii în care trăim s-au opacizat complet. Avem nevoie de încrederea că ce ni se servește pe tavă este ceea ce căutam.

Copiii învață mult mai ușor decît adulții să manevreze computerul. Unul dintre motive este lipsa inhibițiilor încuibate în mintea adultă. Copiilor le lipsește teama că vor apăsa pe o tastă greșită pentru că ei intuiesc că eroarea e incorporată în jucăria ce le-a fost pusă la dispoziție. Greșeala trebuie asumată de către programator, nu de către utilizator, ca un certificat de garanție: orice ai face, mașinăria nu va scoate fum și nici n-or să te certe părinții că au aruncat banii pe fereastră.

În pedagogia vremurilor actuale, un rol covîrșitor revine cultivării încrederii în sine. Mărturisesc că adesea nu prea știu ce să fac cu o atare directivă. Am crescut și m-am format mai degrabă sub auspiciile umilității epistemice: ars longa, vita brevis. Mi-e greu uneori să comut în gama entuziastă a lui „You can do it! It’s easy!“. Mi-e profund antipatică neistovita vînătoare de greșeli practicată de învățămîntul nostru din primară pînă la doctorat. Am însă mari rezerve față de o etică didactică potrivit căreia elevul sau studentul nu greșește niciodată, iar măruntele inadvertențe ce nu pot fi trecute cu vederea sînt de pus în contul altcuiva: al profesorului, al manualului, al împrejurărilor… Aș înscrie între punctele cardinale ale educației „nevoia“ de asumare, atît a lucrurilor bune, cît și a celor rele pe care le faci, dacă n-aș ști că e vorba mai degrabă de un deziderat, pe care prea puțini îl împărtășesc, darămite să și-l asume.

Mult clamata „pregătire pentru viață“ pe care ar trebui să o asigure școala a devenit și ea, într-o versiune contemporaneizată, trambulina pentru realizare, pentru succes. Iar cînd între ce se învață pe băncile școlii și abilitățile aducătoare de succes în spațiul public se cască ditamai prăpastia, școala, inevitabil, e arătată cu degetul.

Mitologia succesului populează deopotrivă mințile elevilor și ale părinților, ba chiar, adesea, și pe cele ale profesorilor. Toată lumea vrea „performanță“, dacă se poate, încă de pe la cinci-șase ani. Rezultatul e vizibil în încrîncenarea cu care se derulează concursurile școlare, precum faimoasele „olimpiade“ sau competițiile organizate de diverși ofertanți pe piața educațională.

Subscriu întru totul la nevoia de joc. Am urmărit și mai apoi am organizat la rîndul meu sesiuni de stimulare a creativității prin tot soiul de mecanisme ludice. Una dintre cărțile mele de suflet, Gramatica fanteziei. Introducere în arta de a născoci povești a lui Gianni Rodari, m-a inspirat în numeroase rînduri în interludiul activității mele preuniversitare. Chiar și studenții, în ciuda vîrstei mai înaintate, par a nu-și fi pierdut apetitul pentru joc.

Din perspectiva adulților însă, a celor care, în calitate de părinți, se proclamă purtători de cuvînt ai copiilor, școala rimează cu seriozitatea. Îmi aduc aminte cum, participînd la un moment dat la o dezbatere televizată pe tema educației, moderatorul declara cu tot aplombul de care era în stare că idealul școlii ar fi fost liceul militar pe care îl absolvise. Fie și-așa.

Să mai spun că jocul nu-i totuna cu joaca? Că ne jucăm adesea cu enormă seriozitate? E deja o lecție de manual, de prin clasa a IX-a, dacă-mi aduc bine aminte.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Imagine din Irpin - razboi Ucraina FOTO AFP
Ambasador rus în SUA: „Noul pachet de ajutor militar pentru Ucraina creşte riscul unei confruntări cu Occidentul“
Decizia Washingtonului de a trimite o nouă tranşă de ajutor militar Kievului constituie o ameninţare la adresa intereselor Moscovei şi sporeşte riscul unei confruntări armate între Rusia şi Occident.
Lansare seria Xiaomi 12T în România jpg
Xiaomi a lansat Seria Xiaomi 12T la nivel global și în România. Cum arată smartphone-urile și ce prețuri au
Xiaomi a lansat noile sale telefoane inteligente flagship pentru piețele internaționale, dar și pentru România - Seria Xiaomi 12T.
comisia europeana
Românii care vând sau cumpără bunuri rusești riscă amenzi de până la 30.000 de lei
Românii care vând sau cumpără bunuri rusești, chiar dacă acestea sunt aduse dintr-un alt stat decât Rusia, iar bunurile sunt supuse sancțiunilor UE, riscă amenzi cuprinse între 10.000 și 30.000 de lei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.