Un decalog sau mai multe? (X)

Publicat în Dilema Veche nr. 644 din 23-29 iunie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Nevoia de certitudine și de încredere, în contrapondere față de nevoia de îndoială și de suspiciune, postulată de Solomon Marcus, pare a fi apanajul contemporaneității, tot așa cum nevoii de greșeală și de eșec vremurile actuale îi contrapun aspirațiile de realizare și de succes. În viziunea lui Solomon Marcus se recunosc cu ușurință reperele formării epistemologice, ce ghidează parcursul minții antrenate în gîndirea științifică: dubitația carteziană, metoda trial and error, apologia creativității văzute drept îndrăzneală de a-ți asuma riscul eșecului. Sînt atribute certe ale modernității, cea care a propulsat paradigma științelor în centrul dezvoltării umane. Paradoxul este însă că, în postmodernitate, deși dependența generală față de realizările științei a crescut enorm, impregnînd viața cotidiană a tuturor, de la modul în care ne practicăm meseria la petrecerea timpului liber, de la goana după high tech la zarzavaturile cumpărate din piață, ne aflăm tot mai mult în postura consumatorilor decît în cea a producătorilor sau măcar a administratorilor de cunoaștere. Distanța dintre input-ul științific și output-ul tehnologic a crescut într-atît, încît verigile cauzale ale lumii în care trăim s-au opacizat complet. Avem nevoie de încrederea că ce ni se servește pe tavă este ceea ce căutam.

Copiii învață mult mai ușor decît adulții să manevreze computerul. Unul dintre motive este lipsa inhibițiilor încuibate în mintea adultă. Copiilor le lipsește teama că vor apăsa pe o tastă greșită pentru că ei intuiesc că eroarea e incorporată în jucăria ce le-a fost pusă la dispoziție. Greșeala trebuie asumată de către programator, nu de către utilizator, ca un certificat de garanție: orice ai face, mașinăria nu va scoate fum și nici n-or să te certe părinții că au aruncat banii pe fereastră.

În pedagogia vremurilor actuale, un rol covîrșitor revine cultivării încrederii în sine. Mărturisesc că adesea nu prea știu ce să fac cu o atare directivă. Am crescut și m-am format mai degrabă sub auspiciile umilității epistemice: ars longa, vita brevis. Mi-e greu uneori să comut în gama entuziastă a lui „You can do it! It’s easy!“. Mi-e profund antipatică neistovita vînătoare de greșeli practicată de învățămîntul nostru din primară pînă la doctorat. Am însă mari rezerve față de o etică didactică potrivit căreia elevul sau studentul nu greșește niciodată, iar măruntele inadvertențe ce nu pot fi trecute cu vederea sînt de pus în contul altcuiva: al profesorului, al manualului, al împrejurărilor… Aș înscrie între punctele cardinale ale educației „nevoia“ de asumare, atît a lucrurilor bune, cît și a celor rele pe care le faci, dacă n-aș ști că e vorba mai degrabă de un deziderat, pe care prea puțini îl împărtășesc, darămite să și-l asume.

Mult clamata „pregătire pentru viață“ pe care ar trebui să o asigure școala a devenit și ea, într-o versiune contemporaneizată, trambulina pentru realizare, pentru succes. Iar cînd între ce se învață pe băncile școlii și abilitățile aducătoare de succes în spațiul public se cască ditamai prăpastia, școala, inevitabil, e arătată cu degetul.

Mitologia succesului populează deopotrivă mințile elevilor și ale părinților, ba chiar, adesea, și pe cele ale profesorilor. Toată lumea vrea „performanță“, dacă se poate, încă de pe la cinci-șase ani. Rezultatul e vizibil în încrîncenarea cu care se derulează concursurile școlare, precum faimoasele „olimpiade“ sau competițiile organizate de diverși ofertanți pe piața educațională.

Subscriu întru totul la nevoia de joc. Am urmărit și mai apoi am organizat la rîndul meu sesiuni de stimulare a creativității prin tot soiul de mecanisme ludice. Una dintre cărțile mele de suflet, Gramatica fanteziei. Introducere în arta de a născoci povești a lui Gianni Rodari, m-a inspirat în numeroase rînduri în interludiul activității mele preuniversitare. Chiar și studenții, în ciuda vîrstei mai înaintate, par a nu-și fi pierdut apetitul pentru joc.

Din perspectiva adulților însă, a celor care, în calitate de părinți, se proclamă purtători de cuvînt ai copiilor, școala rimează cu seriozitatea. Îmi aduc aminte cum, participînd la un moment dat la o dezbatere televizată pe tema educației, moderatorul declara cu tot aplombul de care era în stare că idealul școlii ar fi fost liceul militar pe care îl absolvise. Fie și-așa.

Să mai spun că jocul nu-i totuna cu joaca? Că ne jucăm adesea cu enormă seriozitate? E deja o lecție de manual, de prin clasa a IX-a, dacă-mi aduc bine aminte.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.