Un decalog sau mai multe? (VII)

Publicat în Dilema Veche nr. 641 din 2-8 iunie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Dacă școala actuală reduce e­du­ca­ția pentru adevăr la ingerarea de informații pe care le stivuiește în mințile copiilor și adolescenților vrafuri-vrafuri, frumosul și binele au fost expurgate aproape de tot din sistem.

Ne plîngem, pe bună dreptate, de urîțenia lumii în care ne vedem constrînși să trăim, lume pe care singuri ne-am construit-o și continuăm să ne-o construim. Ne amuzăm întristat de fanteziile decorative ale cîte vreunui primar cu inițiativă, precum alegoriile arboricole din Sectorul 4 – „cu siguranță primarul a avut o copilărie nefericită“, zic gurile rele –, precum copăceii îmbrăcați în lumini și naiadele plantate la cap de pod din Năvodari și cîte altele. Nu mai vorbesc despre arta monumentală, care a devenit la noi inepuizabil subiect de bancuri scabroase, de clădirile edilitare de un înspăimîntător prost gust, de „aranjamentele florale“ care decorează cine știe ce vanghelion, de fanteziile vestimentare care se amestecă deconcertant cu șlampăraia ridicată la rang de dressing code, de cosmeticele întinse pe chip de-a valma și cu toptanul, de cartierele de pagode, de vilele băștănești ce-și etalează cu mîndrie elucubrațiile arhitectonice... Bine măcar că automobilele nu se confecționează după bunul plac al beneficiarului – deși mi a fost dat să văd vreun Hummer alb „tunat“ cu ornamente aurite... Despre o minimă eleganță a rostirii nici nu mai e cazul să amintesc că devin ridicol. O prelegere la care am asistat, despre invazia kitschului în arta bisericească autohtonă, m-a cutremurat nu numai prin vorbe, ci, mai ales, prin imaginile prezentate.

Așa e: trăim într-o lume kitsch și, adesea, nici măcar nu avem capacitatea de a ne da seama de lucrul ăsta. Atunci, barem, am putea invoca argumentul postmodernității, precum odinioară arhitecta care a proiectat Casa Poporului. Nu, nu e un kitsch „trucat“, asumat cu zîmbetul pe buze, ci unul brutal și posac, prin care nevoia de frumos sucombă în fața dorinței de a arăta, de a etala, de a impune.

Cred, totuși, că frumosul rămîne una dintre nevoile, dintre aspirațiile umane fundamentale.

În curriculumul școlar, în schimb, el e relegat unor materii sporadice, împinse undeva în periferia formării, sub titulatura generică de „dexterități“. Ele au, evident, un statut accesoriu. Nimeni nu le ia în seamă.

Cînd admiterea la Litere a trecut pe „concurs de dosare“, s-a decis, după îndelungi deliberări, să se ia în calcul și notele din școală de la română și de la prima limbă străină. Eu mi-aș fi dorit să se țină cont, măcar cît de puțin, și de rezultatele de la desen și muzică, și – de ce nu? – de la educație fizică. N-am avut curajul să propun o atare năstrușnicie.

Poate că totuși un curriculum în care educației pentru frumos să-i revină o pondere de vreo 20-25% n-ar fi de neconceput.

Apropo de sport: vechii greci puneau gimnastica tot sub categoria frumosului. Ceva vor fi știut ei.

Cu dilemele etice, cu motivele și stratagemele alegerii binelui, eu și mare parte din colegii de generație ne-am instruit în afara școlii, trăind și respirînd într-o societate în care înfruntarea răului, mai totdeauna de sorginte politică, era un exercițiu cotidian. Ne-am ales de pe urma acestui exercițiu, mulți dintre noi, cu cicatrici adînci, dar și cu un antrenament intrat în sînge. Cum s-ar zice în termeni pedagogici, ne am format „deprinderi“ de comportament etic, tot așa cum alții, mai submisivi, s-au putut antrena în escamotarea responsabilităților etice sau legale.

Mă tot întreb cum stau lucrurile azi. Am pășit în epoca unei anestezii morale generalizate? Nu-mi vine a crede. Doar că resorturile formării credinței în bine au devenit aleatorii. Cine, cînd și cum mai contribuie la așa ceva – familia, prietenii, anturajul, mass-media etc. – e greu de spus. Școala, în orice caz, nu se află printre pretendenți.

Pentru unii, pare să mai licăre o speranță în această abulie: biserica. În polemicile derulate pe tema orelor de religie, am auzit adeseori pledoaria potrivit căreia principalul lor rost ar fi educația morală. Mi se pare, trebuie să recunosc, un argument bizar. Dacă ar fi să îl credem pe cuvînt, ar trebui să conchidem că cine nu e credincios sau nu a avut parte de o educație religioasă este, ipso facto, o ființă imorală – în cel mai bun caz, amorală. De ce biserica și religia ar trebui să umple o lacună din altă sferă a formării tinerilor în învățămîntul nostru, mi-e greu să înțeleg. Poate pentru că rămînem tributari, și în această chestiune, mitului eroului salvator, ce ne îndeamnă să scandăm în cor: ortodoxia salvează România!

Oricum, mă îndoiesc că răul va putea fi alungat din învățămîntul nostru învîrtind trafaletul.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.