Un decalog sau mai multe? (IX)

Publicat în Dilema Veche nr. 643 din 16-22 iunie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

A da un sens vieții” e un proiect existențial puternic. Asta înseamnă să în­veți să trăiești sub semnul interogației, al căutării; pentru că nu poți „da sens vieții” decît trăind-o. Educația ar trebui, pesemne, să ne pregătească pentru drumul incertitudinii fără odihnă. Dar cîți dintre noi își doresc așa ceva, pentru ei înșiși, pentru copiii lor? Cîți n-ar opta pentru calea mai sigură, mai confortabilă, de a se lăsa trăiți de viețile lor? Cu siguranță, mulți preferă să se aleagă cu un sens al vieții gata făcut, pe care să-l primească de la o instanță autorizată, fie ea familia, școala, grupul de prieteni sau comunitatea profesională. „A primi” rostul existenței ne descarcă de povara disputei cu noi înșine. Pentru unii, educația ar trebui să ne pună la dispoziție instrumentele navigării și știința de a le folosi. Pentru alții, ar trebui să ne umfle vîntul în pînze, spre a pluti ferm pînă la sfîrșitul zilelor – către propriul nostru azimut sau în derivă, nu mai contează.

„Nevoia de împrospătare” vine atît din structura noastră neuronală – a se vedea experimentele cu animale sau oameni privați pentru un timp de orice excitații senzoriale –, cît și din atributele creșterii, proprii vîrstelor la care educația își joacă cartea. Opusul ei, „nevoia de conservare”, atinge straturi mult mai profunde ale ființei noastre. Unii zic, pe bună dreptate, că e rostul fundamental al educației de a urca centrul viețuirii noastre din hipotalamus în cortex. În realitate, în fața unor decizii majore, alegem adesea varianta care asigură șanse optime conservării, în detrimentul riscurilor împrospătării.

Cînd am purces, cu un elan donquijotesc, la căutarea variantei optime de reformare a programei de română pentru liceu, am purtat, cum am mai povestit, numeroase discuții cu tinerii cărora le era destinată operațiunea. Dorința de împrospătare era omniprezentă în opiniile lor, pe cît de ferventă, pe atît de vag articulată conceptual. Undeva în fundal însă percepeam, încă de pe atunci, anxietățile pe care le iscă instinctul de conservare. Cum vor reacționa profesorii, care au, orice-ar zice legea, pîinea și cuțitul în mîini? Ce se va întîmpla în final la bac?

Incertitudini de felul ăsta s-au dovedit, din păcate, întemeiate. Aspirația nerostită a proiectului, „gîndește cu capul tău”, s-a arătat inadecvată nu numai pentru sistem, ci și pentru bună parte dintre beneficiari. Se pare că legea minimului efort, imbatabilă pe scara biologică, funcționează deopotrivă la homo sapiens, chiar și în varianta sa cea mai promițătoare: tineretul. Decît să-ți bați capul, de pildă, să înțelegi vreun text oarecare, pare să fie mai simplu, mai eficient, să înveți un comentariu gata făcut. Și așa comentariile, date afară pe ușă de reforma curriculară, au intrat îndărăt pe fereastră, cu sprijinul serviciilor naționale de evaluare, al profesorilor care mai au de trecut prin cîte o inspecție de grad la care își joacă lozul carierei lor, al părinților care vor musai să știe ce a scris copilul lor în maculator la ora de curs și, nu în ultimul rînd, al elevilor înșiși, care se grăbesc – graba e apanajul vîrstei! – să scape din școală cu un certificat valabil.

Pentru părinți, nevoia de conservare funcționează într-un registru aparte. Am avut de-a face cu o mulțime de situații în care persoane care-și croiseră drumul prin furcile vieții mai degrabă în pofida decît datorită educației primite țineau morțiș ca și copiii lor să treacă prin aceleași ordalii care, în concepția lor, le-ar fi marcat drumul spre reușită.

Cît despre profesori, ei ar trebui, cred, să capete un antrenament aparte care să-i imunizeze împotriva irezistibilei tentații de a-i forma pe elevi după chipul și asemănarea lor; măcar pentru simplul motiv că noi ne vom duce, iar ei vor veni.

Învățămîntul nostru e un neobosit furnizor de siguranță: nu în tine însuți, ci în lumea în care trăiești. Lume care, potrivit dogmelor educaționale, arată nu numai ca fiind evident cognoscibilă, ci și deja fără rest cunoscută. Din păcate, însă, opinia publică, fie că e vorba de adulți sau de tineri, favorizează o atare Weltanschauung în perimetrul educațional. Lumea e și‑așa destul de încîlcită, iar cunoașterea ei de către noi destul de confuză, așa că școala ar trebui mai degrabă să le pună elevilor în brațe harta și busola cu care să se poată mișca între repere certe. Există două erori de raționament în această opinie, larg răspîndită, se pare, în mentalul autohton.

Prima e că harta pe care o livrăm e a lumii noastre, a educatorilor, nu însă și a lumii lor, a celor educați. Îmi amintesc, de pildă, cum, elev fiind prin anii ’70, trebuia să învățăm la geografie o sumedenie de statistici privind producția de oțel, de cărbune și altele asemenea pe cap de locuitor. Era, de bună seamă, un exercițiu de propagandă, camuflat sub o aparență științifică. Azi probabil nu se mai practică așa ceva. Doar că am schimbat ideologema informației „bune” sau „rele” cu opoziția „util” versus „inutil”, ignorînd cu nonșalanță întrebările ce i-ar putea da sens: Cînd? Cui? Pentru ce? A doua eroare argumentativă privește busola, nu harta. Nu e suficient să știi încotro e nordul ca să ajungi unde vrei. Mai trebuie să știi și unde vrei să ajungi, iar lucrul acesta e valabil nu doar în ce privește opțiunile existențiale, ci și demersurile cognitive.

Una peste alta, ajungem la aceeași întristătoare realitate, a unor elevi sau studenți ce-și iau conștiincios notițe după perorațiile profesorului, dar nu ar cuteza sfidarea de a pune o întrebare. Exercițiul mirării pare a nu fi într-atît o nevoie înnăscută, așa cum generos credea Solomon Marcus, cît o deprindere dobîndită. Ne învîrtim în­tr‑un cerc vicios. 

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

Razboi in Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării jpg
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Zelenski cere mai multe arme pentru a respinge agresiunea rusă: ONG din Kiev, co-laureat al Premiului Nobel pentru Pace
Este a 225-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski le-a cerut vineri liderilor europeni să ofere mai multe arme țării sale pentru a respinge agresiunea rusă.
Karine Jean Pierre FOTO EPA EFE jpg
Casa Albă, clarificări despre „Apocalipsa nucleară“ despre care a vorbit Biden
''Nu avem motive să ne ajustăm propria postură nucleară strategică, mai ales că nu avem indicii că Rusia se pregăteşte să folosească în mod iminent arme nucleare'', a declarat vineri purtătoarea de cuvânt a preşedintelui american Joe Biden, relatează AFP.
Sinagoga din Cetate FOTO Ștefan Both
Călătorie în opt sinagogi din vestul țării. Poveștile a trei generații de evrei VIDEO
Poveștile a opt sinagogi din județele Timiș, Caraș-Severin și Arad au fost incluse într-o platformă digitală unică în România. Sinagogile pot fi vizitate de acum online, de oriunde din lume.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.