Un colț din altă lume

Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

Era la sfîrşit de iunie şi campionatul mondial de fotbal din Germania trecuse deja de faza grupelor. Ziua în care Franţa juca cu Spania. Tocmai vizitasem castelul Chambord de pe valea Loarei, care ni se păruse prost întreţinut (într-un stil aproape românesc) de către statul francez proprietar. Unele ferestre la care se spărseseră geamurile erau acoperite de cartoane puse strîmb. Prin interior sufla vîntul. Am plecat de acolo, bîntuiţi de un adevărat disconfort medieval.  

Nu rezervasem hotel pentru acea noapte şi trebuia să căutăm prin împrejurimi un loc de dormit. La un camping care avea şi bungalouri ni s-a spus că, dacă nu avem cu noi cearceafuri, seturile lor ne-ar costa 90 de euro. Fata de la birou nici măcar nu era sigură dacă mai există vreun loc liber în camping şi nu părea capabilă să poată afla mai exact. Aşa că am pornit mai departe şi pe la orele toropite ale amiezii am intrat într-un mic orăşel (cred că Mer), în care toată lumea părea că doarme. Locurile la hotel erau ocupate, pe faţa recepţionerilor se citea plictiseala iar pustietatea din restaurante nu te îmbia deloc să intri. Cineva ne-a îndrumat către un sat din apropiere, cu un han unde totdeauna ar fi locuri libere. Am luat-o pe nişte şosele înguste şi pustii, cu asfalt perfect, printre lanuri galbene de grîu, peisaj tipic pentru Franţa. M-am bucurat de cîteva viraje pe care le-am putut ataca în viteză şi am zărit în depărtare turla ascuţită a unei biserici. Era un sat pătrat, cu cel mult cîteva zeci de gospodării, dar cu o biserică mare şi o piaţă impunătoare în mijloc. Cele mai multe case erau aliniate de jur împrejurul pieţei. În rest, mai existau doar vreo trei străduţe foarte scurte, cu cîteva case pe fiecare parte şi care se pierdeau în lanurile de grîu care înconjurau satul. Cătunul era parcă desenat cu rigla. 

 Am întrebat de han şi ni s-a arătat o casă veche de piatră cu etaj şi cu toate obloanele de lemn trase. Uşa de la intrare era şi ea acoperită cu un oblon bleu pe care era instalat un lacăt mare. Omul cu care intrasem în vorbă ne-a sfătuit să aşteptăm şi a format un număr la mobil. A vorbit cu cineva şi ne-a spus că proprietara vine în cinci minute. După numai vreo două, de după colţ a apărut o femeie fără vîrstă, îmbrăcată cochet. Ne-a salutat, ne-a întrebat de unde sîntem, apoi a început să descuie lacătul cu mişcări hotărîte. Nu ştiam ce ne aşteaptă, dar în acea seară oricum nu mai avem unde să mergem în altă parte. Eram singurii clienţi din acel moment, dar părea că de foarte multă vreme nu mai trăsese nimeni pe acolo. Înăuntru era întuneric şi răcoare. Proprietara a început să desfacă obloanele de la ferestre, cu multe scîrţîieli. Ne aflam într-o încăpere cu mese acoperite cu muşama şi scaune de lemn ieftine. Parcă pătrunsesem într-un film cu Rezistenţa franceză. Femeia ne-a condus la etaj, unde a deschis o uşă cu o cheie mare. S-a dus la fereastră să împingă şi obloanele de acolo, iar lumina roşiatică dinspre apus a luminat brusc camera. Avea podele de lemn, paturi simple de fier şi un dulap masiv ale cărui uşi pictate cu flori nu se închideau bine. Într-un colţ era o chiuvetă. Toaleta era în altă parte, suspendată parcă într-un capăt întunecos al culoarului. Ajungeai acolo ghidat de ţîrîitul unui fir de apă, care lăsase urme de rugină în vasul de porţelan.  

Franţuzoaica ne-a adus cearceafurile şi ne-a întrebat dacă totul e OK. Hanul ne crea strania senzaţie că nimerisem în spaţiul şi în timpul altcuiva. Un colţ pierdut într-o regiune, altfel, cît se poate de celebră. Fără să aibă cine ştie ce pretenţii, locul era totuşi primitor iar, în acel moment, siguranţa unui acoperiş peste noapte era pentru noi cel mai important lucru. Preţul ni s-a părut rezonabil iar proprietara s-a oferit să ne dea şi cina. Ne-a pregătit cîte o porţie de linte cu bucăţi de carne. Cred că nu mai mîncasem linte, ştiam de ea doar din poveşti. M-a întrebat dacă vreau vin obişnuit sau superior. Dintr-un impuls de moment, am zis „superior“. Am vrut să nu cumva să-i fac impresie proastă dar... chiar asta i-am făcut. Un gest al ei cu capul, aproape imperceptibil, m-a făcut să înţeleg că nu i se pare tocmai potrivit să bei vin ales la o mîncare de linte. Mie, oricum, masa mi s-a părut senzaţională.  

Am întrebat-o dacă n-o interesează marele meci pe cale să înceapă. „Football?“ „France – Espagne.“ „Oh là là!“ Faţa i s-a luminat şi m-a rugat s-o însoţesc într-o debara plină cu aspiratoare şi mese de călcat. Într-o cutie era un televizor plin de praf pe care am ajutat-o să-l scoată şi să-l bage în priză. Urmărind meciul, m-am simţit mai liniştit. Era ca un fel de reluare a contactului cu o lume cunoscută, o dovadă că nu eram complet pierduţi. Proprietara nu s-a arătat interesată nici măcar de scor. La sfîrşitul partidei, de prin sat s-au auzit cîteva urale (Franţa cîştigase cu 3 la 1).  

A doua zi, după ce am primit cîte o cafea şi un croissant, am plecat pe drumul nostru, spre alte castele de poveste. După o vreme relativ scurtă, am descoperit că nu-mi mai pot aminti nicicum numele satului şi nici pe cel al hanului. Google cu hărţile sale nu mi-a fost de vreun folos. Uneori, mă întreb dacă locul acela chiar a existat.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic