Umilinţa de la capătul tunelului

Publicat în Dilema Veche nr. 622 din 21-27 ianuarie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Ştiu, inițial i se spunea altfel. Se chema „luminița de la capătul tunelului“. O simplă metateză, ar spune lingviștii – o permutare de sunete, de litere. Expresia a fost lansată, din cîte îmi amintesc, în perioada aurorală a tranziției postdecembriste, poate puțin înainte ca președintele Emil Constantinescu să declare intrarea în post-tranziție.

S-au schimbat vremurile. Studenții noștri de azi abia se nășteau. S-au perindat, între timp, vreo două generații. Metafora generoasă de odinioară a fost dată la sacul cu vechituri al istoriei. Nu știu alții cum simt, dar eu, unul, nu mai cred că aș găsi la capătul tunelului – care tunel? – altceva decît mîzga lunecoasă a pereților – care pereți? – pe care i-am lins cu palmele, ca să putem înainta.

Poate în alte profesii, în alte domenii de activitate, lucrurile să fi stat alt­fel. Poate și în educație alții să fi trăit alt­min­teri bîjbîiala vremii. Mie, unuia, însă, mi-e greu să-mi scot din cerul gurii gustul coclit al umilinței.

M-aș considera unul dintre aleșii sorții, un ins care a ajuns să facă în viață ce și-a dorit. Cît am fost în stagiu și încă niște ani buni după aceea mă uitam la perspectiva de a reveni în facultate ca la un El Dorado. Nimeni nu a izbîndit așa ceva, la Filologia bucureșteană, pentru cam un deceniu. Între timp, însă, profesiunea atît de rîvnită odinioară pare să fi devenit, în ochii opiniei publice românești, una dintre cele mai detestate. Aroganță, suficiență, impostură, ineficiență, retardare – cîte nu i se pun în cîrcă!

De cînd Ministerul Justiției a publicat, slavă Domnului, lista lucrărilor scoase pe bandă rulantă de rezidenții pușcăriilor, mass-media se întrec în a publica „topuri ale rușinii“. N-are a face că nu mă număr printre giranții fulminantelor depășiri de plan la producția științifică din academia carcerală, cuvîntul tot doare. Degeaba îmi spun că alte universități din România, alte edituri decît cea a UB, specialiști din alte domenii decît cel filologic au bătut recordul la complicități dubioase. Cine mai are vreme de asemenea amănunte? Degeaba mă gîndesc că, față de noi, cadrele didactice, penitenciarele aveau la dispoziție mult mai multe mijloace de a verifica în ce măsură „catindații“ la titul de om de știință și-au produs lucrările cu propria lor mînă și propria lor minte. Cine se mai încurcă în astfel de detalii?

Directorul Editurii Universității din București îmi spune, alb la față, că și noi avem publicată o carte scrisă în detenție. Manuscrisul înaintat către editură, împreună cu o adresă oficială, venea, prin 2013, din partea unei persoane calificate în materie. Referatele, venind de la persoane competente, certificau originalitatea și utilitatea lucrării. Directorul editurii m-a întrebat dacă e cazul s-o publicăm. L-am întrebat și eu dacă ar trebui să introducem o declarație din partea autorilor prin care aceștia să explice cînd și unde și-au redactat opera, cît a durat redactarea fiecărui capitol ș.a.m.d. Uite însă că ar fi cazul. Altminteri, un certificat de bună purtare, cum e cel prin care unui deținut i se poate diminua pedeapsa în urma muncii fizice sau intelectuale prestate în închisoare, poate deveni un nou prilej de fraudă pentru unii, de chilipiruri pentru alții și de umilință pentru întreaga tagmă.

Cel mai dificil, mai traumatic moment din activitatea mea de decan a fost cel în care, din pricina unor constrîngeri financiare, a trebuit să conving consiliul facultății să acorde selectiv prelungirea de activitate ca titulari colegilor care depășiseră vîrsta de pensionare. Degeaba le-am dat acestora toate asigurările că, și la pensie, își vor continua nestingherit colaborarea cu facultatea. Apoi s-a schimbat regula. A venit o lege care zicea că la 65 de ani fix, de ziua de naștere, părăsești instituția. Eventual, în mijlocul cursului. Apoi iar s-au admis prelungirile, chiar sine die, apoi s-au limitat, apoi s-au condiționat, apoi… Mă apropii și eu, pîș-pîș, de momentul fatidic și-mi doresc un singur lucru: să am noroc de o regulă simplă, clară și stabilă.

Am făcut parte, recent, dintr-o comisie ad-hoc pentru a găsi soluții la derapajele de la etica academică, trecute și viitoare. „De ce ăștia și nu alții?“ – s-a obiectat. Nimic surprinzător. Aud întrebarea asta zilnic în România. Am făcut cît ne-am priceput, în orice caz, cu bună- credință. Sper ca în curînd rezultatul să devină public și atunci va judeca fiecare după cum crede. Între altele, am propus și soluții de coerentizare pentru cîteva dintre nenumăratele comisii consultative permanente la dispoziția ministerului. Componența uneia dintre acestea a fost modificată mai ieri printr-un ordin ministerial care a intrigat, pe bună dreptate, opinia publică. Deh, a trebuit înghițit și hapul ăsta, într-o țară eminamente tranzacțională.

Gata cu văicăreala. În doze rezonabile, se spune că exercițiul umilinței e fortifiant. Parcă-l aud pe Hamlet zicîndu-i Ofeliei: Get thee to a nunnery!

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum vă ajută mersul pe jos de trei ori pe săptămână. Specialiștii spun că reduce la jumătate riscul de reapariţie a durerilor lombare
Mersul pe jos de trei ori pe săptămână pentru a atenua durerile de spate reduce aproape la jumătate riscul de reapariție a acestora, potrivit primului studiu de acest gen, publicat de The Guardian.
image
România – Ucraina, ce nu ni s-a spus: decizia luată și ținută secret după meciul istoric de la Munchen
Partida de luni va avea efecte pe termen scurt și lung. În primul rând, ne putem gândi, în mod realist, la calificarea în optimi. La fel de important însă e un alt subiect care, deocamdată, n-a „transpirat“ în mass-media.
image
Curiozități despre solstițiul de vară din 2024. Locul din România unde se descifrau tainele cerului VIDEO
Cel mai timpuriu solstițiu de vară din ultimele două secole va avea loc joi, 20 iunie. În România, ora 23:50 marchează momentul solstițiului și începutul verii astronomice.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.