Ultima noapte de sarmale, prima zi de după...

Publicat în Dilema Veche nr. 153 din 12 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Gata, e ultima oară cînd mai scriu despre sărbători, Crăciun, Revelion, sarmale & Co.! Nu că m-aş fi plictisit (de sărbători şi sarmale n-o să mă plictisesc niciodată!), ci pentru că nu mai am despre - sau de ce... - să scriu. Acele sărbători, despre care îmi plăcea să povestesc de fiecare Sfîntu’ Ion cînd mă întorceam acasă, ei bine, acele sărbători s-au cam terminat. Sau cel puţin aşa mi s-a părut mie anul acesta... M-am uitat peste "pilulele" scrise de-a lungul timpului pe această temă. Prima este o adevărată "Cîntare a Sarmalei", o juisare estetic-gustativă cu fiori patriotici: Miroase a sarmale peste Munţii Carpaţi! Ce poate fi mai înălţător? Au urmat ani buni de sărbători paideice din ciclul "învăţaţi sărbătorile româneşti mîncînd", dedicat masteranzilor în antropologie. Cele 2-3 zile şi nopţi de cursuri intensive se încheiau, firesc şi apoteotic, cu ciorba de potroace, în care novicii căutau, la fel de invariabil, potroacele, spre deliciul "cunoscătorilor". Spiritul strămoşesc, dar bine temperat, al sărbătorii era astfel transmis mai departe. La un moment dat, şi-a făcut însă apariţia în meniul de sărbători, pe nepusă masă, mîncarea indiană. Nişte foşti studenţi, actualmente vegetarieni, au vrut să ne convingă de calităţile deosebite ale bucătăriei indiene. I-am făcut loc, cu prudenţă, într-o pauză de sarmale. Nu a fost rău! Ceva era însă pieziş: ce-a căutat indianul în sărbătoarea românului? Tot atunci am aflat de la nişte studenţi, pe care îi pusesem să spioneze în interes ştiinţific ce mai mănîncă românul de sărbători, că o întreagă categorie din populaţia ţării noastre comandă în afară mîncarea de sărbători, la restaurantele chinezeşti, de pildă. Ar fi trebuit să-mi dau seama de atunci... Au mai trecut apoi anii şi, în locul sarmalelor, pe primul loc al plăcerilor de sărbători au urcat petardele. Lumea nu mai avea răbdare să vină Anul Nou, să bată ceasul de 12, nimic. Cu mic, cu mare ieşeau în stradă şi aruncau în aer cu muniţia din dotare. În ultimii 2-3 ani mirosea a petarde peste Munţii Carpaţi de nu se mai vedea crucea de pe Caraiman! Ieşirea în stradă a Sărbătorii nu s-a făcut deci cu surle şi trîmbiţe, ci cu petarde. Adică mai degrabă gălăgios decît festiv. Iar, în timp ce spectacolul se încingea afară, înăuntru, pe mese, se sleiau sarmalele. Parol, am văzut cu ochii mei! Anul acesta, ce să zic? Desigur, a fost Revelionul Integrării, deci cu totul altceva, alte mize, alte aşteptări, alte pregătiri. Lumea a ieşit în pieţe, sărbătoarea s-a mutat pe stradă ca să vadă artificiile pregătite de alţii. Anul acesta nu mai mirosea a petarde peste Munţii Carpaţi. Dar nici a sarmale... Ceea ce m-a alertat pe mine în primul rînd a fost însă faptul că propriii noştri copii, altminteri bine educaţi în spiritul sfintei indigestii-cea-de-două-săptămîni, au refuzat anul acesta, timid, sarmalele. Şi cîrnaţi? - am întrebat eu cu o voce stinsă. Dacă vreţi voi... - au răspuns ei, bine crescuţi şi cu dragoste de părinţi. Nu, nu făceau cură de slăbire şi nici nu erau preocupaţi dacă sarmalele fac bine la sănătatea lor. Pur şi simplu, pentru ei sărbătoarea nu mai era legată de pathosul culinar, excesul, fie şi mimat, al mîncării nu mai semnifica împlinire comunitară, iar relaţia dintre familie şi sărbătoare nu mai trecea prin oala cu sarmale. Pentru ei, masa nu mai avea acelaşi spaţiu şi acelaşi timp - adică, de fapt, nu mai era legată de mult de un spaţiu şi timp anume şi cu atît mai puţin de plăcerea comensalităţii. Pentru ei, adică pentru ei şi prietenii lor, şi generaţia lor... De Sfîntu’ Ion ne-am întors astfel acasă cărînd în spate un sac de vreo 15 kilograme de cărnuri. Ne-am aşezat apoi la televizor şi am privit o retrospectivă a Anului Nou. M-am pomenit spunîndu-i soţiei mele că, poate, la anul mergem şi noi în Piaţă să petrecem Revelionul "cu lumea". Categoric lucru, de acum înainte - cum ar spune Kundera - sărbătoarea este în altă parte!...

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.