Turişti întîrziaţi

Publicat în Dilema Veche nr. 447 din 6-12 septembrie 2012
Marea de altădată jpeg

Adăstam prin Viena deja de vreo zece zile şi tot amînam plecarea spre Parisul pe care urma să-l vizităm pentru prima oară în viaţă. În seara aceea hotărîserăm solemn că a doua zi vom pleca în sfîrşit, dar ne-am întins la un bridge care a durat pînă pe la 4 dimineaţa. A doua zi ne-am trezit tocmai pe la prînz, şi totuşi, consecvenţi hotărîrii luate, am plecat. Eram conştienţi că, în ciuda autostrăzilor occidentale şi cu toată maşina noastră mirobolantă de împrumut, nu aveam cum să ajungem pînă seara la Paris. De fapt, n-am ajuns decît pînă la Salzburg, unde, de la oficiul de informare turistică, ni s-a recomandat o pensiune din afara oraşului. O casă perfectă pe ale cărei geamuri mari se vedeau nişte dealuri verzi străbătute de ceţurile de după o ploaie destul de rece. Ne-am lăsat bagajele şi, seara tîrziu, ne-am dus să vedem oraşul. Din greşeală era să intrăm cu maşina în Germania. Din cauză că n-am văzut nici un vameş sau grănicer (noi fiind învăţaţi pe atunci cu vămuirile severe după nesfîrşite aşteptări), era să trecem graniţa. Pe vremea aceea, Austria nu era încă în spaţiul Schengen, iar viza noastră ne dădea dreptul la o singură intrare în acea zonă (din care Germania şi Franţa făceau parte). Bagajele ne-ar fi rămas în Austria şi, dacă ne-a fi întors după ele, riscam să ratăm Parisul. Noroc cu Emilia, care a văzut panoul mare şi verde pe care scria Deutschland şi mi-a strigat să opresc. Ce-am mai rîs atunci...

Dimineaţă, după un somn de puf, ne-am luat micul dejun sub privirile discretei noastre gazde salzburgheze. Brînzeturi fine, speck, pîine cu seminţe, lapte, miere şi suc de portocale, într-o marchiză rotundă cu un peisaj mirific. Am pornit apoi spre Germania, de data asta cu bună ştiinţă şi cu toate bagajele asupra noastră. Nu ne-am abţinut să mai dăm un tur prin Salzburg, să-l vedem şi pe lumină, şi, speram noi, pînă seara aveam să ajungem, în sfîrşit, la Paris. Numai că s-a nimerit să fie fatidica zi de întîi august, cînd toată Germania pleca în vacanţă şi autostrăzile erau pur şi simplu blocate. Pe lîngă lacul Chiemsee, am petrecut ore în şir, aşteptînd prosteşte deblocarea traficului. Coada de automobile se întindea cît vedeai cu ochii. Se puneau în mişcare doar din cînd în cînd şi doar pentru cel mult cîteva minute. Constatam că şi Occidentul îşi avea defectele lui. Cu prima ocazie, am încercat să ocolim pe drumuri lăturalnice, „să ne descurcăm“ cumva. N-am cîştigat nimic, doar că, la un moment dat, ne-am putut opri să mîncăm ceva la hanul unei mici localităţi – şniţel cu cartofi şi bere. Cum-necum, pînă seara tîrziu abia ajunsesem la Lindau, pe malul lacului Constanţa. Trebuia să înnoptăm acolo, dar nu găseam decît hoteluri pline şi, pe măsură ce trecea timpul, şansele să fim primiţi pe undeva scădeau. Cineva ne-a îndrumat pe o stradă în pantă, spunîndu-ne că la capătul ei vom găsi o pensiune, la „Frau Lisa“, unde cu siguranţă ar mai fi fost locuri, la un preţ rezonabil. Am înţeles şi că trebuia să insistăm cu soneria pentru că Frau Lisa, fiind în vîrstă, auzea mai greu.

Ajunşi în faţa pensiunii (care ne amintea de căsuţa de turtă dulce din povestea cu Hansel şi Gretel), am descoperit că trecuse deja de miezul-nopţii şi luminile erau stinse. Am sunat de cîteva ori, jenaţi. După secunde bune de suspans, am auzit ceva mişcare înăuntru. În mijlocul uşii de la intrare s-a deschis o ferestruică şi o voce ascuţită a întrebat ceva în germană. L-am împins în faţă pe Bogdan, că el mai ştia cît de cît limba. Proprietara întreba cine sîntem. „Ne scuzaţi, sîntem nişte turişti întîrziaţi“, i-a răspuns Bogdan. „Woher kommst du?“, a întrebat cucoana. „Mi se pare că ne întreabă de unde venim“, a zis Bogdan. „Rumänien“, am zis noi. „Ach, Zigeuner!“, a exclamat baba, închizînd brusc ferestruica. Ne-am uitat unii la alţii năuciţi. „Ce ne facem?“ „Kein Zigeuner“, am strigat ciocănind în uşă. Am tras-o pe Adriana în faţă să se vadă că ea era foarte blondă. Ferestruica s-a deschis din nou. Dindărătul ei ne sfredeleau doi ochi spălăciţi. Ne-a dat prin cap să arătăm spre maşina cu care venisem, din faţa porţii. Nu prea nouă, totuşi un Mercedes german. „Eee“, a făcut Frau Lisa, în sfîrşit impresionată, „Ist es ein gutes Auto?“ „Sehr gut, sher gut“, am zis noi în cor. Atunci ne-a deschis uşa şi ne-a primit în hol scrutîndu-ne pe rînd, din cap pînă-n picioare. Ne-a spus că are două camere la mansardă, dar că preţul e mai mare fiindcă am venit tîrziu. Oricum, nu aveam de ales. În camerele mici şi curate am găsit pe noptieră cîte o carte pe care scria Die Bibel.

Dimineaţă am luat micul dejun într-o sală destul de încăpătoare, alături de un număr neaşteptat de mare de clienţi. Pe pereţi erau fotografii vechi cu militari îmbrăcaţi în uniformele germane pe care le ştiam din filmele de război. Am mîncat ochiuri şi cîrnaţi. Spre sfîrşit a apărut şi Frau Lisa, mult mai zîmbitoare. Să tot fi tot avut vreo 90 de ani, dacă nu şi mai bine. Ne-a întrebat cum am dormit şi dacă mai dorim ceva.

La plecare, am vrut să facem o poză – toţi patru în faţa pensiunii. L-am rugat pe micul bucătar durduliu, care se tot învîrtea pe-acolo, să ne fotografieze. Nu ştiu ce-o fi înţeles, cert e că a chemat-o şi pe proprietăreasă, care s-a aşezat împreună cu el, alături de noi. Voiau să ne pozăm cu ei, aşa că tot eu a trebuit să fac fotografia. Înainte să apăs pe buton însă, Frau Lisa a scos din buzunarul de la piept un batistoi enorm, alb, pe care a început să-l fluture în semn de adio. Abia ţinîndu-ne rîsul, ne-am suit în Mercedes-ul nostru cel mare şi cam vechi, care a pornit sub exclamaţiile admirative ale bucătarului, în timp ce Frau Lisa continua să-şi fluture batistoiul, mai făcîndu-se şi că-şi şterge cîte o lacrimă de pe obraz. Speram din nou ca, pînă seara, să reuşim să ajungem la Paris.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO Profimedia
Novorusia, proiectul care ar deveni realitate? Dacă da, este casus belli? Pentru cine?
Astăzi, peste câteva ore, se vor încheia referendumurile organizate sub amenințarea armelor în cele patru provincii Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie.
Proiect terminal Aeroport Timişoara
Baza aeriană Boboc, conectată la Autostrada Moldovei printr-un nod rutier. Va avea și un terminal civil
Perspectiva construirii unui terminal civil la baza aeriană Boboc, din județul Buzău, prinde contur. Urmează proiectarea unui nod rutier între autostrada A7 și aerodromul militar.
Fane Văncică reținut de polițiști pe 27 septembrie 2022 FOTO Inquam / George Călin
A fost reținut Fane Văncică, interlopul filmat când își bătea amanta
Poliția Capitalei l-a reținut pe interlopul Fane Văncică, la aproape o lună de la apariția pe rețelele de socializare a unui videoclip în care își bătea amanta.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.