Triumful şi gloria tupeului

Publicat în Dilema Veche nr. 641 din 2-8 iunie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Pentru unii, tupeul înseamnă un fel de îndrăzneală, o insurecție la adresa limitărilor pe care le impune lumea în care trăiesc. Ei văd definiția clasică a tupeului – ceea ce, pentru mulți, înseamnă obrăznicie sau impertinență – ca pe o formulă rezervată mulțimilor conformiste și etern limitate la distanța pînă la care bat cu privirea. Tupeul unora dintre cei ferm hotărîți să iasă din mulțime se autodefinește ca refuz al micimii, mizeriei, condiției de membru al turmei. Există suficienți oameni care pun un mare semn de egalitate între curaj și tupeu, explicînd liniștiți că o căutare obsesivă a definițiilor corecte, pentru absolut orice, e adevărată boală la cap. Tot ei spun și că, în timp ce umanitatea caută definiții și cuvinte care să mulțumească majoritatea, trebuie să existe și unii care duc lumea mai departe. Sînt oamenii aceia care îndrăznesc lucruri dintre cele mai neașteptate, antreprenorii nonconformiști, cei care-ți spun din goana mașinii de ultimă oră că, dacă le va fi bine lor, o să-ți fie bine și ție.

Există o zonă a acestui teritoriu vast și divers, numit tupeu, în care se mișcă tipii providențiali, geniile de toate felurile, neliniștiții care simt arsura de a crea, cam toți cei care au visat de mici să fie acolo unde sînt, iar acum își hrănesc cu generozitate foamea de a fi expuși și de a-și confirma, la nesfîrșit, izbînda de a fi ieșit din mulțime. Evident, există și tipi providențiali, genii de toate felurile și neliniștiți mistuiți de dorința de a crea, adică oameni care duc lumea înainte și nu suferă de junghiuri sfîșietoare dacă nu sînt adulați sau văzuți tot timpul. Tupeul are, ca orice cuvînt complicat, departamente și districte extrem de diverse. Unele mîngîie urechea unora și o zgîrie crunt pe a altora. E un joc din care, absolut sigur, nu se va ieși niciodată.

Există însă și o zonă-tampon a ideii de tupeu, un soi de no man’s land, un spațiu de mari dimensiuni în care eterna ofensivă a ipocriziei e în teatrul său de operațiuni preferat. Un zbor cu drona hermeneuticii – deasupra acestor vaste teritorii aflate mereu sub o umbră venită de nu se știe unde – un astfel de survol poate arăta un peisaj mult mai populat decît s-ar crede. Și dai cu ochii pe-acolo de cine te-ai aștepta cel mai puțin. Aici e, de fapt, un mare carnaval, o petrecere gigantică de la care puțină lume are chef să lipsească. Sigur, e o petrecere secretă. Sau, pentru unii, discretă. Are cel mai bun program artistic și nivelul de distracție pe care nu-l întîlnești aproape nicăieri. E cheful monstru, al tuturor celor care îi acuză pe alții, cît se poate de zgomotos, de tupeu. Însă, în dosul acuzației urlate, se cuibărește o invidie cruntă. Pe-acolo curge un fluviu verde-nchis, de rîcă adunată din torenți generoși, o zeamă urîtă scursă din toți cei care-și strigă revolta la adresa tupeului altora, dar suferă cumplit că nu pot face la fel ca cei pe care-i înjură. Și asta nu-i nimic. Esența de fiere a fluviului de rîcă – pierdut prin răgăliile unor ipocrizii luxuriante – vine și din constatarea faptului că suferința celor care nu pot fi ca cei pe care-i înjură se transformă într-o formă de respect.

Așa se face că, de fapt, traversezi acest Styx de rîcă și ajungi pe un mal unde ești altcineva. Ești unul care-l respectă și-l admiră în secret tocmai pe cel de la care încasează umiliri, sfidări și scuipături de toate felurile. Tu plătești impozite ca un rob egiptean, care trage o viață-ntreagă la urnirea unui pietroi uriaș, iar el îți rîde-n nas, cu gura plină de hamburgeri din Kobe, și-ți dă de-nțeles că lumea e împărțită în fra­ieri și șmecheri. Asta dacă nu ți-o spune direct, săracule. Iar ăsta e exemplul cel mai ghiolbănesc și cel mai vehiculat în discuțiile pline de revoltă și dorință de demascare. Umilirile și scuipăturile sînt mult mai diverse. Știi că ești mințit în cel mai mizerabil mod cu putință, că ești furat de ultimul bănuț, că n-o să primești în veci ce ți s-a promis din dosul unui rîs de hienă, dar, cu toate astea, îi admiri pe ăia care pot face așa ceva. E un tupeu care depășește atît de mult limitele, încît ți se pare că e un soi de capacitate, de dar, de virtute a celui care-l are-n stăpînire.

În felul ăsta, orice fel de tupeu, dar mai ales cel noroios din cale-afară, ăla mic, de zi cu zi, tupeul care filtrează lumina soarelui devine un soi de nevoie. Dacă e combinat și cu un pic de șulfărie, de analfabetim și de kitsch cosmic, e chiar o combinație care se poate bea lejer, îndulcită sau nu, chiar de cîteva ori, de-a lungul unei zile. Așa începe drumul spre nașterea concluziei că, dacă nu faci la fel, ești prostu’ satului. Faci măcar un pic, să nu fii chiar fraierul definitiv de pe lumea asta. Sau, pur și simplu, te răzbuni pe tonele de tupeu în care aveai senzația că te îneci, făcînd la fel ca cei de la care vin valurile. Dar nu-ți iese. N-ai stofă. Trebuie să fii dintr-o anumită plămadă ca să-ți iasă așa ceva. Și-atunci, învins, recunoști victoria celui mai bun. Apoi, pur și simplu, îl respecți.

Ce tristă trebuie să fie lumea în care soarele intră prin felul ăsta de fereastră.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Cum și ce se mai fură în România
Cum a fost cazul unui angajat din comerț, care vindea vinuri și care a fost condamnat nici mai mult, nici mai puțin decît la moarte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Franța și Estul
Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Frica lui Putin jpeg
De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.
index jpeg 5 webp
Cleopatra și o doză din istoria berii
Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Decivilizare și civilizare
Consolidăm aportul nostru la decivilizare și ne plîngem, apoi, că partea civilizată a societății nu se arată încîntată că este decivilizată.
image png
Ce înseamnă să fii viu?
„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.
„Cu bule“ jpeg
Bobul, la modă
Bobul din domeniul coafurii feminine merită să intre în dicționare, alături de omonimele sale mai vechi și mai noi.
HCorches prel jpg
Banii, această chestiune măruntă
Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Dacă Trump revine
Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Lifturi
Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.
O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.