Tristețea inevitabilă și veselia obligatorie

Publicat în Dilema Veche nr. 812 din 12-18 septembrie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Foiala de la festivaluri a devenit unul dintre cele mai spectaculoase fenomene contemporane. Pe la alții e chestie mai veche, încă destul de așezată pe tipuri de public specializat. Deși, chiar și acolo, dimensiunea colosală a isteriei traficului planetar își spune cuvîntul. Nu trebuie să fii cu orice chip fan sau iubitor de ceva anume. Important e să faci planuri și să călătorești. Să ajungi la o destinație la care mai merg, sau își fac planuri să meargă, și alte milioane de oameni. Să participi direct la imensitatea șirului de pelerinaje laice planetare. E una dintre marile distracții contemporane. Și, ca multe dintre distracțiile de azi, nu se poate numi așa dacă nu se bazează pe cifre impresionante. Doar cifrele mai reușesc să exprime cît de mare e distracția. La noi, cu excepția cîtorva acte de pionierat – foarte puține, de altfel –, febra festivalurilor e un fenomen al ultimilor zece ani. Dar e clar că recuperează handicapurile istorice cu o viteză amețitoare.

Exigențele de toate felurile au crescut mult. Iar grilele de înțelegere ale acestor exigențe s-au complicat. Sîntem din ce în ce mai puțin un public sau publicuri ale unor spectacole. Și din ce în ce mai mult clienți ai unor evenimente. Asta schimbă enorm felul în care vedem orice. Cu toate că nici fenomenul ăsta nu se întîmplă de ieri, de alaltăieri, efectele sale sînt încă în plină desfășurare. Dimensiunea și caracteristicile de „produs“ ale oricărei manifestări, ale oricărui eveniment cresc de la o zi la alta, în relație directă cu exigențele. Pe măsură ce plătim mai mult, trebuie să primim ceva mai concret și mai satisfăcător. Mult mai mult decît o stare, un anumit tip de dispoziție, un fel de trăire sau orice altceva din zona neclarităților care țin de periferia emoțiilor. Perimetrul ăsta e unul cețos, unde tool-urile de marke-ting, care-ți scanează trăirile, nu reușesc să vadă prea limpede. Normal. Limpede nu vezi nici tu însuți/însăți. Dacă te duci pe cîmpiile simțirii, purtat de alcool și de muzici, nu prea mai e loc de altceva. Nu lași prea mult spațiu de analiză pentru varietatea de instrumente care te măsoară ca posesor de obiceiuri de consum. În varianta arhaică – din ce în ce mai rar întîlnită, aproape apusă –, introduceai cumva alcool în perimetrul evenimentului, deci nu le plăteai „ălora“, beai bine, te lua valul, venea și muzica să te ridice și trăiai momente „de neuitat“. Muzica, spectacolul erau și pe-atunci evaluabile. Se supuneau analizei, uneori foarte exigente. Dar făceau parte dintr-un tablou mai mare. Dintr-o rețea emoțională cu canale mai multe și mai ramificate. Păreau să fie trăiri fără definiții și relevanțe strict comerciale, transformabile în tabele Excel. Manifestări lăuntrice mai misterioase. Imponderabile. Unii rîd și zic că nu era deloc așa. Alții se încăpățînează să mai creadă treburile astea. Chestie de vîrstă.

Acum, fiind mai mult client decît spectator, primești un pachet. Iar acest pachet îți livrează o experiență. Natura ei, în sine, e una a unui model civilizațional la care am visat. Noi, ăștia de o anumită vîrstă. Și, ca orice ideal la care aspiri, odată atins într-un mod cît se poate de concret, începe să te facă să transpiri la un moment dat și să simți că-ți dau tîrcoale atacurile de panică. Sau, cu vorbele mai blînde ale lui Arghezi, „și acum c o văd venind […] aș voi să mi se pară“. Intri într-un perimetru foarte bine păzit, ești percheziționat, uneori temeinic, după care iei contactul direct cu cosmosul evenimentului. Nenumărate scene cu muzici de toate felurile, puzderie de puncte de atracție, ateliere de făcut orice, silent disco, lounge-uri de toate felurile, constelații de vendor-i care te îmbie de ți iau mințile cu mîncare și cu băutură, un soi de megabîlci trendy, hipercontemporan și tehnologizat, un fel de imaginarium imens, în care plătești cu o brățară. Habar n-ai cum se duc banii. Dar plutești în universul experienței acestui imens parc de distracții. Într-un fel foarte concret, ți-ai dorit enorm așa ceva. Organizarea asta fabuloasă, vastitatea, puzderia de lumină și culoare, visul ăsta gigantic pe care îl poți pipăi și gusta. Într-o mare măsură, ești parte din visul ăsta. Încapi acolo. Dar ești ca ăia care, în jocurile de pe computer, stau să vadă, cu gurile căscate, peisajul. Adversarii din rețea – de cele mai multe ori niște puștani – te m-pușcă-n cap urgent. Și nu-nțeleg cine e fraierul ăsta coclit care s-a rătăcit pe-acolo. Exact așa e și în imensitatea festivalului. Mulțimea de tineri, pur și simplu, îl respiră. Noi, ăștilalți, îl contemplăm. Dar e loc, în mod autentic, pentru toată lumea. Pentru toate părerile. Pentru toate gusturile. Chiar e o experiență. Și nu e una simplă. Unii adoră diversitatea asta. Alții o disprețuiesc. Cei mai mulți, pur și simplu, n-o analizează. Au plătit și au venit aici să se simtă bine. Cu toții putem trăi momente intense în spațiile astea, indiferent de perspectivele pe care le avem asupra fenomenului.

La festivaluri au apărut zonele VIP. Aici e alt fenomen fascinant. Indiferent de natura festivalului, spațiile rezervate unora care plătesc pentru a se simți privilegiați au devenit neîncăpătoare. Iar sumele necesare rezervării unei mese te lasă mut. Cu toate astea, e o înghesuială cruntă în locurile cu pricina. O nevoie de neoprit a expunerii publice, un act de legitimare a statutului. Iar tabloul general arată ceva greu de definit. Zeci de mii de oameni, într-un furnicar în care un anumit soi de tristețe se simte, latent, ca o pînză freatică sub scoarța privirilor multora. Iar veselia pare ceva obligatoriu, ceva pe care nu ți-l poți refuza, dacă tot ai plătit. E o imensă circulație planetară, ale cărei scopuri unice par dimensiunile. Atît cele interioare, cît și cele exterioare. Cifrele sînt cele care îți spun cum te-ai simțit. Nu altceva. Dar, despre astea, în numărul de săptămîna viitoare.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.