Trei maici Tereza pe metru pătrat de picior de plai

Azi, pe plajă la Mamaia, am cumpărat nectarine şi pere de la o vînzătoare care semăna cu Nicole Kidman. Pe cît de mult îmi plac nectarinele, pe-atît de puţin îmi place Kidman. Nu ştiu ce-am cu ea, dar mă apasă amocul numai ce îi aud numele. Şi aşa se face că, exact în această clipă, în care intru-n fruct cu dinţii pînă-n sîmbure, îmi aduc aminte că, ajunsă la noi să filmeze pentru Cold Mountain, N.K. ar fi avut un affair taman cu Jude Law. A naibii carnea pe ea, nu i-a plăcut nici un român! Şi, dintr-o dată, devin - ca şi săptămîna trecută - paseist şi mă întreb cum oare s-a ajuns aici. Unde-s vremurile în care, venită pentru un concert la Sala Palatului, Sara Montiel a şi dat ochii peste cap imediat ce a apărut, ta-nam! ta-na-nam!, cu şarmul pe el, Ion Dichiseanu? Unde-s timpurile în care călcîiaşele (notabile prin ele însele!) Marinei Vlady, pînă să calce în curtea rusului Vîsoţki, se aprindeau aici, la noi, după impresionantul actor Cristea Avram? Unde eşti tu, Tatiana Samoilova (Zboară cocorii... ) şi cum ţi-au revenit ţie păsărelele la cap atunci cînd Florin Piersic ţi-a spus de două ori pajaliusta şi spasiba? Unde este cealaltă rusoaică - i-am uitat numele, dar nu şi faptele - care pusese ocii ciornîie pe Dan Spătaru al nostru, fie-i ţărîna uşoară? Unde eşti, tu, Diana Ross şi cît e adevăr în ce s-a spus despre tine şi Ilie Năstase (sau Ion Ţiriac? Sau amîndoi? - pentru că Hot Chocolate Diana juca şi ea bine la dublu!). Unde-i diplomatul străin care-o îmbrăca în flori pe Aimée Iacobescu şi unde-i Cupidonul care i-a ochit cu săgeţi made in CAER pe cehul Karel Gott şi pe Corina Chiriac? Unde sînt verile în care actorul iugoslav Gojko Mitici, cu pletele lui negre-albăstrii de-ai fi jurat că e frate cu Winnetou, în timpul filmărilor la Apaşii, i-a lăsat lui Colea Răutu rolul indianului înţelept, iar el s-a amorezat pînă peste urechi de... - uite că ştiu, dar nu vreau să vă spun. Ca să nu vă mai zic, în fine, că şi Juliette Greco, o dată, prin anii '60, pe la Braşov, s-a uitat lung după taică-meu - şi bine că nu s-a uitat mai de-aproape, că nu mai avea cine să vă scrie povestea asta. Pe cînd azi... Ce se întîmplă azi cu vedetele străine ajunse pe-aici este de-a dreptul înduioşător. Nu ştiu cu ce gînduri vin ei, sărmanii, dar pesemne că se găseşte loco cineva care le suflă în ureche felurite idei - nu atît ce să spună, cît mai ales ce fapte (caritabile) să facă. Gheaţa a spart-o Michael Jackson, venit la Bucureşti şi dus acolo unde-i plăcea lui - într-un locuşor cu mulţi copii, asta în timp ce preşedintele Iliescu îi mulţumea cordial într-o sală în care starul se îndura să vină peste vreun sfert de oră. A mai fost Armand Assante, de cîteva ori, la invitaţia lui Nicu Gheară, pentru nişte profunde concursuri locale de Miss şi arborînd mina destul de suspectă a omului care se aşteaptă să fie renumerat pentru efortul de-a zîmbi la platitudini. Mai recent, bietul Van Damme (căruia, ca şi lui M. Jackson, întîlnirea cu Ion Iliescu i-a adus numai noroace!), bătut de doi adolescenţi, probabil dintre aceia ce mănîncă fulgi de porumb cu cipi-cao la micul dejun. În fine, mai recent, Steven Segal. Acesta, om de treabă, după ce a salvat în filmele lui o planetă, trei trenuri, două portavioane, cinci delfini şi vreo şapte sate de indieni expuse mercantilismului multicorporatist capitalist, fu adus şi în iadul umed post-cooperatist moldovenesc de la Milcovu. Frumos gestul starului de a duce acolo ajutoare, la cîteva zile după ce o fotomodelă de-a noastră îl acuzase de ceva chestii mai puţin creştineşti (pe el, adeptul lui Dalai Lama!); mai curios a fost să-l vedem acolo pe ditamai nămetele de actor ajuns năuc, cu ochii pierduţi şi înţepenit cu un miniventilator în mînă, ca rugîndu-se să scape de vipia ce răzbătea de la greco-romanele în care tocmai se prinseseră, cu el de faţă, localnicii, încăieraţi în împărţeala saltelelor primite (vorba italianului acela cu unghii terifiante de la teleshopping) cado. De-a mirările cum starurile vestice, în vremea lui Dej & Ceaşcă, veneau aici ca-ntr-o ţară normală - ceea ce nu eram -, iar acum, cînd sîntem ceva mai aproape de normalitate, sînt aduşi şi dirijaţi să joace rolul maicii Tereza printre azile, creşe, copii infestaţi, stripteuze şi sinistraţi, sau sînt fie puşi să joace tontoroiu' (cum i s-a întîmplat lui Hagman alias J.R. Ewing la ranch-ul kitsch din Slobozia), fie puşi să joace tenis cu dl Văcăroiu (cum i s-a întîmplat lui Bush senior), scuzaţi rima, n-a fost intenţionată. Dacă, în aceste condiţii, starurile astea ne mai iau de oameni normali înseamnă că planeta chiar s-a întors cu fundul în sus, iar Ogică este egal în scenarii cu Hitchcock.