Trecute vieţi

Publicat în Dilema Veche nr. 343 din 9 - 15 septembrie 2010
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

Pe marginea drumului, un moşneag şi un copil stau pe o buturugă, lîngă o bicicletă veche ce seamănă cu acelea care se făceau la Tohan. Se odihnesc sau poate aşteaptă şi ei, ca şi noi, să se ridice bariera. Bunicul (probabil) are părul şi mustaţa albe, ochii îi sînt de un albastru intens iar îndărătul lor bănuieşti o viaţă lungă şi complicată. Mă gîndesc că nepotul ar avea de ascultat o mulţime de poveşti de la el. Dar mai au nepoţii timp şi chef să asculte poveştile bunicilor? Măcar uneori? Dar mai vor bunicii să povestească? Cine ştie... Oricum, ei nu povestesc niciodată chiar tot. Există mereu părţi obscure, secrete, lucruri de nepovestit, scene din viaţă peste care e trasă o cortină grea. Uneori, nepoţii înţeleg mult mai tîrziu ce au vrut de fapt să le spună bunicii sau mai întrevăd cîte ceva ascultînd poveştile altora din aceleaşi vremuri. De foarte multe ori însă, scene importante din vieţile bunicilor dispar complet, odată cu ei, parcă şterse cu buretele.

De exemplu, una din bunicile mele a făcut închisoare politică. A trăit peste o sută de ani, dar nu mi-a povestit niciodată nimic de acolo. Într-un singur moment, cînd eram împreună pe stradă, zărind un camion din acela pentru transportul muncitorilor, cu o cutie de carton presat în remorcă (pe vremuri erau mai multe), a exclamat: „Uite cu d-astea ne duceau pe noi la muncă“. A fost ca un colţ ridicat al cortinei şi am întrezărit ceva din grozăvia traiului ei de atunci.

Copil mare fiind, cealaltă bunică îmi povestea despre o prietenă de-a ei, Ioana: „Era cea mai frumoasă dintre noi. O plăcea toată lumea“. Nu prea înţelegeam fiindcă în ochii mei era doar o babă. Bărbatul ei, Nae, avea peste 70 de ani, dar era încă puternic. „Mare crai a fost şi el“, zicea bunica. Nici asta nu înţelegeam. Adică, nu-i ajungea că se însurase cu o femeie frumoasă? Şi de unde ştia bunica toate astea? Cică, îl vedea lumea că umbla prin oraş cu flori în mînă. Zău? Ce simplu...

Trenul trece pe lîngă barieră cu un şuierat lung. De ce s-o zice „trenul vieţii“? Bariera rămîne lăsată, probabil că mai vine unul.

Dar fratele bunicii, Mircea (Miercea, cum îi ziceam eu)? Era şi el un tip fascinant. N-am stat de vorbă mai mult de două ori. Mă intimida bătrîneţea lui adîncă, marcată prin sprîncenele albe şi stufoase. M-a întrebat odată dacă, învăţînd eu să schiez, aflasem şi ce e aia „frîna naţională“. Nu ştiam. „Adică, te opreşti în cur“, zicea hohotind. Bunica îmi povestea că omul făcuse alpinism, că îi gonise cu puşca de vînătoare pe funcţionarii comunişti care încercau să-i bage chiriaşi în casă cu forţa, că avusese un accident grav de automobil şi noroc că în maşină avea un aparat de fotografiat cu care, deşi plin de sînge, a făcut poze ce aveau să-i dovedească nevinovăţia. Apoi, cică era primit ca un oaspete de onoare la nu ştiu ce stabiliment din oraş... Soţia lui, uscăţivă şi tăcută, cu gura strînsă ca o pungă, îmi inspira teamă. Aflasem că nu ieşea din cuvîntul ei, că îl ţinea sub papuc, adică. Nu înţelegeam cum de un asemenea om stă sub papuc. Şi cum rămînea cu escapadele? Erau momente cînd evada de sub papuc? Cine ar mai putea să-mi povestească! La înmormîntarea lui eram adolescent şi mi-aduc aminte că s-a ţinut un praznic teribil, cu mult vin şi multe glume, parcă era nuntă. Toţi ziceau că i-ar fi plăcut şi lui.

Trece şi al doilea tren. Tot şuierînd.

Dar bunica? Ce relaţii o fi avut cu bunicul? Au fost îngropaţi unul lîngă altul şi mama a visat-o odată cum îi spunea că nici dincolo nu se înţeleg. Adică, nu se mai înţelegeau nici aici? N-am ştiut. Bunica mi-a povestit cum pe vremuri el i-a dat o palmă. După mai bine de 50 de ani, ea îmi recunoşte mie că o meritase...

Mici crîmpeie recuperate din vieţi trecute. Unde se duc toate celelalte, cele neştiute? Există pe undeva vreo arhivă a vieţii oamenilor obişnuiţi? Am fi tentaţi să zicem că nu. Cineva mi-a atras atenţia că imaginile faptelor din trecut zboară cu viteza luminii prin Univers. Cu alte cuvinte, dacă Ion a iubit-o pe Vasilica, neştiut de nimeni, în vreo poiană, acum vreo 150 de ani, imaginea lor circulă pe undeva prin Univers la o distanţă de 150 de ani lumină. E cineva acolo pe recepţie? Cineva care să îndosarieze acţiunile umane într-o bază de date cerească (pentru o eventuală judecată de apoi?). Dacă despre imagini ştim că umblă aşa, nu cumva şi gîndurile sau sentimentele tuturor oamenilor circulă în vreun fel prin spaţiu? Cum ar ca miliarde de idei geniale şi nerozii, necazuri şi fericiri, pasiuni şi gelozii, invidii şi satisfacţii, spaime şi nepăsări, trăite acum 50 sau acum 1050 de ani, să zboare învîrtejite prin spaţiu. Hohote de rîs şi de plîns înregistrate pe un suport necunoscut alergînd într-o spirală fără sfîrşit. Hai că am luat-o razna şi destule nerozii ajung să vadă şi lumina tiparului.

 Bariera se ridică şi moşneagul meu, urmat de copil, îşi ia bicicleta de ghidon. N-am să aflu niciodată istoria vieţii lui.
 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.