Trecute vieţi

Publicat în Dilema Veche nr. 343 din 9 - 15 septembrie 2010
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

Pe marginea drumului, un moşneag şi un copil stau pe o buturugă, lîngă o bicicletă veche ce seamănă cu acelea care se făceau la Tohan. Se odihnesc sau poate aşteaptă şi ei, ca şi noi, să se ridice bariera. Bunicul (probabil) are părul şi mustaţa albe, ochii îi sînt de un albastru intens iar îndărătul lor bănuieşti o viaţă lungă şi complicată. Mă gîndesc că nepotul ar avea de ascultat o mulţime de poveşti de la el. Dar mai au nepoţii timp şi chef să asculte poveştile bunicilor? Măcar uneori? Dar mai vor bunicii să povestească? Cine ştie... Oricum, ei nu povestesc niciodată chiar tot. Există mereu părţi obscure, secrete, lucruri de nepovestit, scene din viaţă peste care e trasă o cortină grea. Uneori, nepoţii înţeleg mult mai tîrziu ce au vrut de fapt să le spună bunicii sau mai întrevăd cîte ceva ascultînd poveştile altora din aceleaşi vremuri. De foarte multe ori însă, scene importante din vieţile bunicilor dispar complet, odată cu ei, parcă şterse cu buretele.

De exemplu, una din bunicile mele a făcut închisoare politică. A trăit peste o sută de ani, dar nu mi-a povestit niciodată nimic de acolo. Într-un singur moment, cînd eram împreună pe stradă, zărind un camion din acela pentru transportul muncitorilor, cu o cutie de carton presat în remorcă (pe vremuri erau mai multe), a exclamat: „Uite cu d-astea ne duceau pe noi la muncă“. A fost ca un colţ ridicat al cortinei şi am întrezărit ceva din grozăvia traiului ei de atunci.

Copil mare fiind, cealaltă bunică îmi povestea despre o prietenă de-a ei, Ioana: „Era cea mai frumoasă dintre noi. O plăcea toată lumea“. Nu prea înţelegeam fiindcă în ochii mei era doar o babă. Bărbatul ei, Nae, avea peste 70 de ani, dar era încă puternic. „Mare crai a fost şi el“, zicea bunica. Nici asta nu înţelegeam. Adică, nu-i ajungea că se însurase cu o femeie frumoasă? Şi de unde ştia bunica toate astea? Cică, îl vedea lumea că umbla prin oraş cu flori în mînă. Zău? Ce simplu...

Trenul trece pe lîngă barieră cu un şuierat lung. De ce s-o zice „trenul vieţii“? Bariera rămîne lăsată, probabil că mai vine unul.

Dar fratele bunicii, Mircea (Miercea, cum îi ziceam eu)? Era şi el un tip fascinant. N-am stat de vorbă mai mult de două ori. Mă intimida bătrîneţea lui adîncă, marcată prin sprîncenele albe şi stufoase. M-a întrebat odată dacă, învăţînd eu să schiez, aflasem şi ce e aia „frîna naţională“. Nu ştiam. „Adică, te opreşti în cur“, zicea hohotind. Bunica îmi povestea că omul făcuse alpinism, că îi gonise cu puşca de vînătoare pe funcţionarii comunişti care încercau să-i bage chiriaşi în casă cu forţa, că avusese un accident grav de automobil şi noroc că în maşină avea un aparat de fotografiat cu care, deşi plin de sînge, a făcut poze ce aveau să-i dovedească nevinovăţia. Apoi, cică era primit ca un oaspete de onoare la nu ştiu ce stabiliment din oraş... Soţia lui, uscăţivă şi tăcută, cu gura strînsă ca o pungă, îmi inspira teamă. Aflasem că nu ieşea din cuvîntul ei, că îl ţinea sub papuc, adică. Nu înţelegeam cum de un asemenea om stă sub papuc. Şi cum rămînea cu escapadele? Erau momente cînd evada de sub papuc? Cine ar mai putea să-mi povestească! La înmormîntarea lui eram adolescent şi mi-aduc aminte că s-a ţinut un praznic teribil, cu mult vin şi multe glume, parcă era nuntă. Toţi ziceau că i-ar fi plăcut şi lui.

Trece şi al doilea tren. Tot şuierînd.

Dar bunica? Ce relaţii o fi avut cu bunicul? Au fost îngropaţi unul lîngă altul şi mama a visat-o odată cum îi spunea că nici dincolo nu se înţeleg. Adică, nu se mai înţelegeau nici aici? N-am ştiut. Bunica mi-a povestit cum pe vremuri el i-a dat o palmă. După mai bine de 50 de ani, ea îmi recunoşte mie că o meritase...

Mici crîmpeie recuperate din vieţi trecute. Unde se duc toate celelalte, cele neştiute? Există pe undeva vreo arhivă a vieţii oamenilor obişnuiţi? Am fi tentaţi să zicem că nu. Cineva mi-a atras atenţia că imaginile faptelor din trecut zboară cu viteza luminii prin Univers. Cu alte cuvinte, dacă Ion a iubit-o pe Vasilica, neştiut de nimeni, în vreo poiană, acum vreo 150 de ani, imaginea lor circulă pe undeva prin Univers la o distanţă de 150 de ani lumină. E cineva acolo pe recepţie? Cineva care să îndosarieze acţiunile umane într-o bază de date cerească (pentru o eventuală judecată de apoi?). Dacă despre imagini ştim că umblă aşa, nu cumva şi gîndurile sau sentimentele tuturor oamenilor circulă în vreun fel prin spaţiu? Cum ar ca miliarde de idei geniale şi nerozii, necazuri şi fericiri, pasiuni şi gelozii, invidii şi satisfacţii, spaime şi nepăsări, trăite acum 50 sau acum 1050 de ani, să zboare învîrtejite prin spaţiu. Hohote de rîs şi de plîns înregistrate pe un suport necunoscut alergînd într-o spirală fără sfîrşit. Hai că am luat-o razna şi destule nerozii ajung să vadă şi lumina tiparului.

 Bariera se ridică şi moşneagul meu, urmat de copil, îşi ia bicicleta de ghidon. N-am să aflu niciodată istoria vieţii lui.
 

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.