Tratament fabulatoriu

Publicat în Dilema Veche nr. 660 din 13-19 octombrie 2016
Iconofobie jpeg

Am împrumutat celebrul titlu al lui Mircea Nedelciu pentru a mă păstra în atmosfera fabulos-medicală, creionată aici data trecută. Făceam atunci „o propunere modestă“, în tradiția lui Swift: să construim, în România, niște clinici de tratare a „simulării doctorale“, unde „prelungita“ (maladie devenită contagioasă în cadrul programelor de doctorat autohtone, frecvent nefinalizate, supuse adică, morbid, unor eterne amînări de depunere a tezelor, „din cauza problemelor de sănătate“!) să fie remediată cu succes. Mă arătam chiar convins că modelul habsburgic de „terapie“, destinat simulanților dornici să evite frontul cu „motivații“ medicale și descris atît de plastic de către Jaroslav Hasek în Peripețiile bravului soldat Svejk în Războiul Mondial, ar putea constitui un punct de plecare. După spusele prozatorului ceh, acel loc înălțător era menit „să alunge demonul înșelăciunii din sufletul simulanților, pentru a-i readuce în sînul oștirii“. Rețeta standard, prescrisă de doctori tuturor bolnavilor, indiferent de patologia pe care o acuzau, era mai degrabă banală, derulîndu-se, glorios, în cinci pași: „1. Dietă absolută – dimineața și seara cîte o ceașcă de ceai, timp de trei zile, (…)“, plus, ca bonus, „o doză de aspirină pentru sudație.“ Apoi: „2. Pentru a nu-și închipui că în armată se linge miere, li se aplica așa-numitul tratament al linsului chininei, care consta într-o serioasă doză de chinină în prafuri. 3. Spălături stomacale de două ori pe zi, cu un litru de apă caldă. 4. Clistir cu apă săpunită și glicerină.“ Și, în sfîrșit: „5. Împachetat în cearșafuri muiate în apă rece.“ Final apoteotic, să admitem, pentru o „cură“ senzațională, de obicei, încununată cu vindecări senzaționale.

Miracolul redobîndirii sănătății putea surveni și mai devreme, cu atît mai mult cu cît, observă Hasek, puținii curajoși care s-au încumetat să suporte „cele cinci grade de tortură“, în marea lor majoritate, „au fost transportați, într-un simplu coșciug, la cimitirul militar“. „Slabii“ (de înger?), odată ajunși la clistir, declarau că „se simt bine și că nu-și doresc altceva decît să plece în tranșee cu cel dintîi batalion de marș“. Interesant e faptul că „maladiile“ declarate la internare de locuitorii neobișnuitului pavilion aparțin întreg spectrului medical, exact precum cele semnalate la doctoranzii noștri, de la unele așa-zicînd „ușoare“ pînă la altele „dificile“. Un recrut simulează, de pildă, miopia, precizînd totuși, după a doua spălătură stomacală, că, întrucît și-a revenit în mod subit, ar dori să plece la confruntarea cu dușmanul. Un coleg pretinde că este surd, dar, în urma clistirului, susține că aude, deodată, ca un iepure de cîmp și, în consecință, se va duce, neîntîrziat, la regiment. Antologic rămîne cazul „surdomutului“ care rezistă la toate caznele. Povestesc uluiți martorii: „Paisprezece zile în șir, la fiecare jumătate de ceas, l-au împachetat într-un cearșaf înmuiat în apă rece și în fiecare zi i-au făcut clistir și i-au pompat stomacul. Sanitarii erau gata să creadă că a izbutit și că va pleca acasă, cînd uite că doctorul îi prescrie un vomitiv. Să-și verse mațele pe gură, nu altceva (…). Și-a pierdut tăria. Nu mai pot s-o fac pe surdomutul, ne zice el, mi-au revenit graiul și auzul. Bolnavii l-au îmbărbătat cu toții, încercînd să-l convingă să nu se prostească, dar el o ținea morțiș că aude și vorbește la fel ca toată lumea. Și așa a și declarat a doua zi la vizită.“ Quod erat demonstrandum.

De aceea, bolile (mai) grele sînt preferabile. În cazul în care vor fi și reale, te scutesc de complicații, împingîndu-te, rapid, spre izbăvire, mai precis spre moarte sigură (un ofticos autentic, muribund, cu puține clipe înainte să-și dea duhul, reușește performanța, pe salteaua unde era abandonat ca o grămadă de oase, să izbucnească în rîs, auzind suferința reumatoidală a bravului soldat Svejk!): turbarea (deși, recunosc deschis toți simulanții, trebuie antrenament pentru a putea face spume la gură!), nebunia (și aici însă trebuie să fii consecvent – să ai puterea de a repeta continuu același lucru!), cancerul la stomac (însoțit de aluzia absenței a jumătate de duoden și a cîtorva coaste!) sau epilepsia (dacă ești suficient de flexibil pentru a mima adecvat convulsiile!). Lumea simulanților rămîne complicată și înșelătoare, cu reguli subterane. Forța intuiției și disponibilitatea de a specula reprezintă, în intervalul său, principalele elemente de supraviețuire. Cu toate acestea, fie și în prezența lor, șansele de reușită sînt mici. Vigilența medicilor nu poate fi ușor înșelată. Simulantul e așadar, în ciuda nevoii sale de pragmatism, măcar în structura de adîncime, în fondul lui intim, cum ar veni, un idealist incurabil (iată că terminologia medicală nu poate fi deloc surmontată!). El crede, cu o energie înduioșătoare, că imaginația va reuși să înfrîngă, ultimativ, realitatea. Chiar și cînd „realitatea“ în chestiune este realitatea războiului. Mutatis mutandis, nu alta ar fi starea simulantului doctoral contemporan. Și dumnealui este fascinat de „ficțiunea“ lumii mai curînd decît de „adevărul“ ei. O clinică specială, dotată din belșug cu glicerină și vomitive, l-ar putea, repet, vindeca… 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.