Tramvaiul

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
tramvai jpeg

Cel mai pitoresc mijloc de transport din București a rămas tramvaiul. Cu poezia țăcănitului pe șine, cu impasibilitatea rutinată a vatmanilor (că manipulanții sînt în politică), cu pasagerii lui modești, tăcuți sau gălăgioși și cu traseele sale epopeice, de la uzinele Faur pînă în strada Zețarilor ori de la capătul Giuleștilor pînă la capătul Ferentarilor, ca să nu mai vorbim de maratonul tramvaiului 1 care pleacă din Dudești, pe Mihai Bravu, Ștefan cel Mare și Nicolae Titulescu pînă la Gara Basarab și apoi, ocolind prin bulevardul Vasile Milea, își încheie periplul tocmai la Șura Mare, în sudul orașului. O călătorie interminabilă, prin lumi diferite, la capătul căreia probabil că vatmanii se întreabă dacă nu cumva între timp li s-au însurat copiii sau dacă ei înșiși n-au fost scoși deja la pensie. Din așa un drum ar putea ieși un adevărat tratat antropologic: Șine triste.

Ei bine, după o pauză de mulți ani în care, din motive de trasee, n-am mai avut de-a face cu acest mijloc de transport istoric (tramvaiul electric din București datează din 1894), am avut din nou ocazia acestei experiențe și sper ca obișnuiții tramvaiului să nu rîdă de mine. Și nu cu 41 cel modern am fost, ci cu bătrînul 16, de a cărui existență știam încă din anii copilăriei. Sigur, acum nu mai stai la mila vatmanului, că există un buton pe care singur apeși ca să ți se deschidă ușa. Dar poate că asta e singura deosebire față de cum era prin anii ’80. M-am regăsit într-un interior cît se poate de familiar (trec deceniile și lucrurile esențiale rămîn neschimbate). Ce m a surprins au fost însă zdruncinăturile violente și continue din timpul mersului, de parcă nu pe șine ar fi mers, ci pe un drum plin de gropi. Asta nu mai țineam minte. De unde apar zgîlțîielile astea e greu de înțeles, mai ales că ele se simt și prin centru, unde linia e încastrată în beton, și pe la marginea orașului, unde e așezată pe traverse. Dar vorbind de interior, pot să spun că, stînd jos și încercînd să degust plimbarea, am fost de-a dreptul fascinat de dansul pet-urilor goale care ieșeau și intrau de pe sub scaune, în funcție de oscilațiile vagonului. Vizavi stătea o cucoană, cu niște pulpe enorme la vedere, picior peste picior, cu unghii lătărețe și pătrate, vopsite într-un alb mat, care se ițeau de sub bareta unor sandale maro. În fața mea, un puști se juca la mobil, iar ceva mai încolo stătea un individ, nu prea tînăr, dar nici prea bătrîn, în maiou albastru și șlapi, cu pantalonii suflecați cît să i se vadă tatuajele de la glezne, care vorbea la telefon cu partenera lui de viață. Ținea mobilul la ureche, dar acesta era pus pe speaker, așa că în tot tramvaiul se auzea nu doar ce zicea el, ci și ce-i spunea consoarta: „Ce dracu’ caută, mă, Costele, prezervativele alea la tine în dulap, că tocmai am dat peste ele? Ia, te rog frumos, să-mi explici și mie“. „Aoleu, păi alea nu-s prezervative, bre. Sînt pastile de stomac.“ Evident, discuția nu s-a oprit aici, iar ascultătorii involuntari au putut să-și facă fiecare propria părere despre cine avea dreptate și cine nu.

Pe geam se perindau maghernițele de pe Lizeanu, cu mulțimea firmelor de servicii funerare din zonă, Bojescu, Beligi și altele fără nume, magazinele de piese auto și casele de amanet. Cum bine ziceau Ilf și Petrov, în Douăsprezece scaune: „În oraşul X, capitală de judeţ, erau atît de multe frizerii şi întreprinderi de pompe funebre, încît ai fi putut crede că locuitorii acestui oraş se nasc ca să se bărbierească, să se tundă, să-şi facă o frecţie şi, îndată după asta, să moară.“

Am trecut de strălucitoarea stație de benzină OMW și am intrat pe Maica Domnului (totdeauna m-a intrigat numele străzii ăsteia), am trecut de intersecțiile cu Pîrgarilor, Șoltuzului și Ispravnicului. Copii mucoși și bunicile lor în papuci și rochii cu imprimeuri își petreceau ziua pe stradă, prin fața porților. Am ajuns la Alexandru cel Bun. Adică stația Alexandru cel Bun de pe Maica Domnului. Acolo am realizat că prin vagon își făcuseră apariția controlorii. Trebuie să mărturisesc că, dat fiind faptul că experiența mea trebuia să fie completă și similară cu acelea din vremurile de tristă și nostalgică amintire, nu-mi cumpărasem bilet – pardon, cartelă. (Even­tualii moraliști vigilenți sînt rugați să ia în calcul și statistica RATB, potrivit căreia 75% din bucureșteni au călătorit fără bilet și peste 96% din aceștia în mod frecvent. Și vă imaginați că numărul călătoriilor anuale cu tramvaiul din București se ridică la 112 milioane?) Nu m-am impacientat. Priveam intens plăcuța cu numele străzii: Maica Domnului. După ce s a ciondănit cu puștiul din fața mea, controlorul m a ocolit ca și cum nici n-aș fi existat. Poate că nici nu mă vedea, acolo fiind amestecate niște planuri temporale. Pe bulevardul Tei s-au dat jos. Tramvaiul a ajuns în zona verde de lîngă parcul Lacul Tei și Șoseaua Petricani. Peste lac se profila silueta lugubră a clubului ars Bamboo. Noua roată a lumii stătea și m-am gîndit că se învîrte doar în week-end. În fine, Bucureștiul arată cu totul alt­fel din tramvai, mai pitoresc, mai mizer. Dar parcă numai din tramvai poți simți pe de-a-ntregul atmosfera mahalalelor și esența lui nemuritoare.

Foto: wikimedia commons

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?