Tradiţii strămoşeşti

Publicat în Dilema Veche nr. 484 din 23-29 mai 2013
O povestire cu tîlc jpeg

În două decenii şi ceva de profesiune universitară, am participat la cîteva zeci de aşa-numite „inspecţii pentru acordarea gradului I în învăţămînt“. Am colindat, practic, toate tîrgurile Moldovei şi trebuie să recunosc faptul că, peste tot, m-a impresionat natura esenţial bună a copiilor şi dăruirea (majorităţii) dascălilor lor. Cu un singur lucru nu am reuşit să mă acomodez, în aceste inspecţii: ospitalitatea supradimensionată a gazdelor, ospitalitate care, pentru naturile sensibile, poate induce o stare de angoasă. Dimineaţa, la 8, abia aterizat la şcoală, într-un loc frumos amenajat, te aşteaptă cafeluţe, ceaiuri şi sucuri din abundenţă, asortate cu sute de prăjiturele de diverse forme şi culori. Pot fi prezente şi anumite tipuri de sandvişuri, de la cele cu icre şi pateu, pînă la cele cu mezeluri fine şi brînzeturi. După prima oră, se revine în aceeaşi ospitalieră încăpere, unde mirosurile amestecate şi grele încep deja să producă o oarecare confuzie. Este intervalul pentru ceva mai consistent. Apar vinurile „cu origini controlate“, ţuiculiţele preparate de „tata-socru“ şi vişinatele „de casă“. La o astfel de desfăşurare de forţe bahice, un coleg – măcinat de o migrenă teribilă – a spus cu glas stins: „Aduceţi-mi, vă rog, un medicament bun, ca să rezist pînă la sfîrşit!“ Panicat, profesorul inspectat deschise un fişet discret, de unde răsări o sticlă cu scotch vechi, afumat, de colecţie limitată. Spuse solemn, arătîndu-i-l universitarului zdrobit de durere: „Domn’ profesor, iată medicamentul!“ Suferindul avu un vertij paroxistic şi, sprijinindu-se de colţul mesei, imploră cu glas patetic: „Un antinevralgic, oameni buni, vă implor! Atît vreau: un antinevralgic!“

Claponii fripţi, şniţelele şi chifteluţele cu susan constituie „gustarea de la ora 10“. Sărmăluţele aburinde sosesc după penultima oră, pentru ca, pe parcursul discuţiilor candidatului cu membrii comisiei, fiecare să poată ronţăi un cîrnăcior picant, o rulăduţă din organe de berbecuţ ori un ouţ umplut cu ficat de răţuşcă. Cine ia în serios dinamica alimentară a unei „vizite de gradul I“ riscă să intre în dezorientare chiar în punctul culminant al activităţii, mai precis, la vremea susţinerii tezei metodico-didactice a candidatului în faţa corpului profesoral din şcoală şi din oraş. Un preşedinte de comisie blajin şi timid, descins – pe la mijlocul anilor ’90 – într-un liceu moldav bine cotat, a trăit o experienţă de neuitat în acest sens. Omul (incapabil de refuzuri directe!) a acceptat, politicos, trataţiile abundente ale gazdelor şi – fatalitate! – la debutul exercitării funcţiei sale (conducerea şedinţei de susţinere publică a tezei), se ridică nesigur de pe scaun, la prezidiu, şi, dinaintea audienţei numeroase, rîgîi macabru, după care se prăbuşi la loc cu o privire nedumerit-bovină.

Un colegul mai în vîrstă – căruia îi vorbeam deunăzi despre aceste curiozităţi – zîmbi părinteşte, auzindu-mi lamentaţiile: „Asta-i nimic, dragul meu, în comparaţie cu ce se întîmpla la inspecţii înainte de 1989! Crede-mă, este, mai curînd, un pas semnificativ spre civilizaţie! Păi, ia ascultă aici nişte poveşti sălbatice, relatate de un bătrîn profesor, trecut prin multe bătălii! În anii ’80, cînd criza alimentară începuse să facă ravagii în România, universitarii se luptau pentru cît mai multe grade, sperînd să aducă, de prin tîrguleţe şi sate, cîte ceva de-ale gurii. Cadrele didactice inspectate ştiau chestiunea şi se dădeau de ceasul morţii să procure diverse bunătăţi pentru clipa vizitei înalţilor oaspeţi academici. Am senzaţia că, strînşi cu uşa, ar fi făcut rost şi de cotlete de rechin! Îi întrebau ei înşişi, în avans, pe profesorii-oaspeţi cam ce şi-ar fi dorit, pentru a merge la sigur. Cîndva, în preajma Paştelui, un preşedinte de comisie ceru ouă, fără să precizeze însă cantitatea ce i-ar fi fost necesară. Bietul candidat aranjă cu o fermă din regiune să-i aducă un camion întreg, temîndu-se să nu rişte cu un cofraj sau două. Aşadar, la plecare, încărcă Dacia 1300 a preşedintelui cu zeci de cartoane cu ouă – înghesuite pe banchetele din faţă şi din spate, în portbagaj şi deasupra caroseriei.“

„Colegul preşedintelui – continuă profesorul după o mică pauză –, coordonatorul lucrării de grad, mai exact, se uita, blocat, la automobil, întrucît, în mod evident, nu mai avea loc să intre. Preşedintele, privind cînd la el, cînd la ouă, spuse, într-un tîrziu, cu regret: «Mircică, n-am ce-ţi face! Iei pesonalul de ora 16 şi ne vedem mîine la Universitate!» Un alt universitar – fără maşină de data asta – a comandat sec doamnei inspectate nişte cărniţă de viţică. Familia rurală a tinerei se execută, sacrificînd viţelul cel gras şi, ca atare, la întoarcere, universitarul tîra, extenuat, pe culoarele trenului spre casă, cadavrul animalier sîngeriu, stîrnind ororarea călătorilor, dar, totodată, şi foamea lor structurală, întreţinută magistral de regimul comunist. Nimeni nu mai ştie dacă profesorul a ajuns cu viţelul întreg acasă sau dacă nu a fost consumat el însuşi, canibalic, de stacojiii pasageri. Altul a venit, de la grad, călare pe un cal – apropo de fantoma fripturicilor cabaline, care bîntuie astăzi Europa! Unul a căzut între două butoaie dintr-o cramă sătească şi nu a mai putut fi urnit de-acolo vreme de două săptămîni! Un altul a băut uleiul din candela de pe peretele bunicii profesoarei inspectate şi...“ „Domn’ profesor – am strigat oripilat – opriţi-vă, recunosc: lumea căreia îi aparţin eu este o culme a civilizaţiei!“ „Păi, vezi, băiatule, aşa te vreau! Să apreciezi ce ţi s-a dat! Alţii n-au avut, poate, norocul tău. Şi, într-o nouă ordine de idei, ia zi, cînd mai ai inspecţii anul ăsta? N-ai putea să mă iei şi pe mine preşedinte?“

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.