Totuşi, bătaia a adus şi ceva bun

Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

A adus o dezbatere pe acest subiect, poate mai vie decît oricînd, dar, mai ales, o impresionantă serie de mărturisiri. Cu un elan nemaivăzut pînă acum, mulți români au reușit să povestească abuzurile la care au fost supuși în familie. Însă e foarte adevărat că întîmplarea nefericită a familiei Bodnariu, cea care a declanșat această reacție de proporții, conține un ingredient-cheie, nebăgat în seamă de cei mai mulți sau ignorat cu bună știință. Acest episod se petrece în afara României. Iar scena europeană, pe care se mută o poveste în care sînt implicați români, contribuie fundamental la creșterea nivelului de emoție care înconjoară acest caz, o emoție foarte diversificată în ceea ce privește sentimentele care îi dau conținut. Pe de o parte, gîndurile legate de drama copiilor: după ce au fost izolați de familie, din cauza unor presupuse corecții fizice, au fost dați și spre adopție temporară, pînă la rezolvarea definitivă a cazului. Cîți nu ne punem în pielea copiilor care traversează șirul acesta de momente traumatice?! Pe de altă parte, sînt și sentimentele de solidaritate cu părinții. Pentru mulți români, ei sînt victimele unui sistem dement, excesiv, abuziv, ceva care nu poate fi acceptat „în lumea civilizată“.

Valul de emoție produs de natura umană a cazului Bodnariu e mult mai înspumat acum și din cauza expunerii sale europene. El vine după alte valuri de emoție publică în care am mai înotat în anii trecuți. Din învolburările unora dintre ele n-am ieșit nici măcar acum. Cîți dintre noi nu se tînguiesc și nu se dau de ceasul morții că „lumea ne confundă cu țiganii și crede că toți sîntem la fel“?! Orice semn, cît de mic, o clipire care ne-ar face să credem că nu sîntem respectați ca națiune, la justa noastră valoare, ne pune pe jar. Dăm într-o streche cu accente pitorești, dar cu urmări profund depresive. Iar acum, cazul Bodnariu ne scutură din balamale pentru că e de o cu totul altă natură. Una complet nouă, care nu ne mai permite să ne ascundem în spatele romilor sau al tuturor „ălora care nu ne reprezintă“.

Familia românească nu e la fel peste tot. Nici la fel de transparentă, nici la fel de creatoare de povești frumoase despre ea însăși. Ca repere ale expresiei literare a acestor diferențe – oricît de puțin operante ar fi reperele astea – e suficient să-ți amintești cum arată familia în scrierile lui Creangă, față de cele ale lui Slavici sau Rebreanu, ori față de universurile familiilor din scrierile lui Duiliu Zamfirescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Marin Preda, sau G. Călinescu. Familiile de la noi, felurile de funcționare și perspectivele din care ele însele se văd sînt destul de diferite, nu doar în ceea ce privește venitul, poziția socială sau nivelul cultural. Însă, ca orice familie de pe lumea asta, și cea de la noi – oricît ar fi de diferită, în funcție de cultura zonei geografice în care se găsește – păstrează un anumit nivel de tăcere asupra a ceea ce se întîmplă în profunzimile sale. Iar aici nu e vorba despre bătaia aplicată copiilor sau soției/soțului. Pentru că, instituțional – cultural, la noi –, bătaia încă face parte din fibra alcătuirii noastre. Oricît am da-o cotită, oricît am argumenta, în așa fel încît să ne scoatem, la noi bătaia încă e o instituție. Iar aici nu e vorba despre nici o formă de „excepționalism românesc“, așa cum inspirat îl definește și îl plasează în context domnul Vintilă Mihăilescu, în paginile revistei de săptămîna trecută. E vorba despre supraviețuirea unui întreg set de ziceri, pilde, învățături care valorifică bătaia ca pe un factor profund „formator“ și generator de viață „sănătoasă“. O adevărată cultură a bătăii, care supraviețuiește cu tot arsenalul de susținere tradițională a perspectivei sale etice și morale asupra vieții.

Odată ce sesizezi acest tip de decalaj – fie el și doar formal, pentru că bătaia nu a dispărut peste tot și nu supraviețuiește doar în România – față de alte spații culturale la care ne uităm cu jind, ești imediat deferit tribunalului moral al patriotismului, pentru că uneltești la adresa „tradiției care ne-a ținut împreună, pe aceste meleaguri, de secole încoace“. Tocmai acest tribunal e un pic orbit acum de lumina reflectoarelor unei scene pe care nu se aștepta deloc să ajungă. Familia românească, așa cum o face orice familie de pe lumea asta, traversează un proces de schimbare, pentru că însăși ființa umană traversează o etapă similară. Condamnarea fermă a bătăii nu e o amenințare la adresa ordinii tradiționale, a felului „sănătos“ de a fi al unora, al temeiului unei colectivități, ci condamnarea unui fel primitiv și maladiv de a vedea lumea. Așa cum nici discuția contemporană despre ce înseamnă o familie nu e o bombă nucleară ascunsă de niște inamici perfizi în coșul cu rufe al ordinii noastre tradiționale.

Dar șirul de mărturisiri ale celor care au reacționat la cazul Bodnariu, povestind abuzurile la care au fost supuși în familie, e cea mai spectaculoasă și masivă reacție psihologică din spațiul public românesc al ultimilor ani. Se rupe, fie și măcar un pic, crusta groasă a unui anumit tip de tăcere care acoperă spații vaste. Dedesubt, se mai găsesc încă multe lucruri care nu au văzut niciodată lumina.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.