Tottenham şi Garfield

Publicat în Dilema Veche nr. 736 din 29 martie – 4 aprilie 2018
Tottenham şi Garfield jpeg

Imediat după apariția, la această rubrică, a textului meu intitulat „Menajeria de plastilină“, am fost sunat de un coleg de la Facultatea de Matematică, Merdeneu Tripoli, pe care-l știu încă din studenția (noastră) ceaușistă, adică de pe vremea cînd jucam baschet împreună. „Codrine“, m-a abordat el abrupt, „nu sînt de acord cu imaginea copilului contemporan creionată de articolul tău, articol bazat sau nu – în fine, e treaba ta! – pe fapte reale, așa cum pretinzi de obicei. Nu cred deloc în existența făpturii sugerate de tine acolo prin intermediul micuțului Maurice Jean-Pierre Turbișor. O făptură raw-vegană, apărătoare a animalelor, a persoanelor non-umane, obsedată carevasăzică de drepturile necuvîntătoarelor etc. etc., bla-bla-bla. Resping ideea în mod fundamental, bazîndu-mă, evident, pe experiența proprie. Am, la rîndu-mi, din a doua căsătorie, un băiat la grădiniță, Claude-Emmanuel, iar viziunea lui și a tovarășilor săi asupra lumii diferă semnificativ de cea aparent închegată în grupa erouașului de plastilină. Mai precis, copiii postmoderni cunoscuți de mine nemijlocit se dovedesc niște carnasieri incorigibili, devoratori de burgers și nuggets (vestiții nagîți, dacă îți amintești maniera de traducere, la noi, a termenului, pe la începutul anilor ’90, atunci cînd năstrușnicele șnițeluțe au pătruns în magazinele alimentare autohtone!). Puștanii actuali sînt feroce, sangvinari și pantagruelici. Mai mult, au vocație de teoreticieni ai unei new age nutriționale apocaliptice…“

„Teoreticieni?“, l-am oprit. „Ce vrei să spui? Sînt preșcolari. Ce teoretizează?“ „Vai, vai, omule“, a ripostat Tripoli, „te găsești în urmă cu evaluarea noilor generații de – iertată fie-mi incorectitudinea politică! – umanoizi! Preșcolari-preșcolari, nu-i vorbă, însă precoce, articulați în convingeri personale și la fel de vehemenți precum Jean Pierre-ul tău, numai că în sens invers! Bunăoară, cel mai bun prieten al lui Claude, un flăcăuț de cinci ani și jumătate, dar care arată de zece, Tottenham (nu-mi dau seama dacă este o poreclă ori numele lui real; eu așa l-am preluat în memorie, cu apelativul Tottenham, pronunțat, bineînțeles, greșit, Totănhem, nu Totnăm, cum ar fi potrivit conform standardelor englezei britanice!), și-a apostrofat recent părinții care încercau să-l convingă să accepte, la masă, și cîteva garnituri vegetale lîngă proteinele excesive de origine animală. E stupid ce-mi cereți, a replicat, sigur pe el, copilul. Legumele reprezintă chestii lipsite de gust, complet inutile. Să luăm iepurele! Acest rozător retardat se hrănește vegetarian și aleargă, practic, încontinuu. Logic, ar trebui să fie cea mai sănătoasă și longevivă creatură de pe pămînt. Nonsens! Are o speranță de viață absolut ridicolă. Se stinge mai rapid decît lumînarea adusă de Buni de la biserică în noaptea de Înviere. Un nefericit lipsit de perspectivă, un ratat mizerabil, un fariseu impardonabil… Bine, au țipat părinții înfricoșați de discursul extraterestru al fiului lor, și care animal ți se pare ție adecvat, alimentar vorbind?“

„Garfield“, a declamat, solemn și fără pic de ezitare, băiatul. „Motanul Garfield, mîncăul leneș și răutăcios, rămîne modelul meu în viață. Ca și el, vreau să mă îndop in aeternum. (In aeternum? Dumnezeule mare, la cinci ani așa un vocabular?! Ce ți-e și cu postmodernitatea asta, am gîndit.) Să am burta mare și mustățile uleioase, dar, mai ales, să fiu cinic. Cinic, sarcastic, sfidător, asemenea acelei obrăznicături de mîță. De mîță împuțită. Da, da, ăsta va fi scopul meu în viață: să devin un împuțit, o obrăznicătură!“ După o pauză, colegul a continuat: „Pesemne că nu mai trebuie să precizez, Codrine: Tottenham nu constituie o excepție! Oh, nicidecum! Un alt coleg de-al lor fuge prin casă cu McPuișorul în gură, simulînd vînătoarea de felină mare din spațiile aride ale savanei. Ține sandvișul între dinți ca un leopard care tocmai a vînat un pui de antilopă. Tot un băiețaș din grupa lor halește Mc-urile hulpav, lăsînd sosurile roșii, demonstrativ, să i se scurgă pe la colțurile gurii, asemenea sîngelui de pradă doborîtă…“ „OK“, l-am întrerupt iarăși speriat, „dar Claude al tău ce zice?“ „Ce să zică? Ne ține – mie și soției – discursuri savante despre beneficiul E-urilor în alimentație. Ne-a explicat că prigoana împotriva aditivilor alimentari ilustrează un gest iresponsabil. Reprezintă invenția unor minți plate, limitate, confuze, care nu pricep progresul și rigorile sale. Păi, a strigat el tare la noi într-o seară, cum ar mai supraviețui miliardele de troglodiți ai Terrei fără mîncare conservată?“

Merdeneu s-a oprit aici, creînd suspans. Apoi a redat, gnomic, răspunsul morbid al fiului său: „Ar ajunge canibali sumbri! Ceea ce, a precizat Claude ulterior, profund meditativ, poate nici n-ar fi o variantă rea! Prin urmare, prietene filolog, mai lasă-ne, te rugăm, cu menajeriile tale de plastilină! Avem, după cum observi, probleme mai grave la orizont!“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.