Tot despre bunul samaritean

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Alte confuzii jpeg

Scriam săptămîna trecută, la această rubrică, despre caznele bunului samaritean şi mi-am amintit de un text mai vechi de-al lui Andrei Pleşu, intitulat Despre bunătate. Spunea acolo autorul că a fi bun, pe meleagurile carpato-danubiene ale prezentului, este practic o cvasiimposibilitate. Problema vine direct din mentalul colectiv. La noi, „toate talentele sînt mai mult preţuite decît bunătatea“. A face răul devine aproape o obligaţie în conduita publică, bunătatea trecînd, tot mai des, „drept o specie a prostiei“. Nici măcar nu ne referim la „bunătatea ca ideologie“, ci la „simpla capacitate de a recunoaşte binele acolo unde el există şi de a face binele ori de cîte ori îţi stă în putinţă.“ Precizează domnul Pleşu: „Construieşte cineva o instituţie? Trebuie demolat. Se publică un autor român în străinătate? Trebuie umblat la dedesubturi jegoase. Totul trebuie pus într-o lumină putridă, totul trebuie redus la motivaţii impure. Trăim într-o ţară în care hărnicia şi creativitatea, stricta determinare de a face ceva bun sînt, din plecare, vinovate. Se găsesc oricînd cohorte de netrebnici care să dea cu piatra. Tot soiul de derbedei paranoici şi sterili capătă brusc, dacă ştiu să înjure pe cine trebuie, mai multă credibilitate decît omul cuminte şi merituos.“ Nici măcar nu se mai cercetează nimic, aş îndrăzni să adaug, ci se condamnă irevocabil, dintr-o suflare, pe baza unui simplu zvon. În România, s-a ajuns în situaţia neverosimilă de a stigmatiza nu doar gestul caritabil, ci şi elementara atitudine prietenoasă. În ochii multora – atinşi de paranoia colectivă a ticăloşiei ca mod de viaţă – bunătatea nici nu există, de fapt, aparenţa sa ascunzînd fie o natură versatilă, de nemernic de clasă (dedat adică la tehnicile ipocrite ale dedublării şi, de aceea, mai periculos decît răuvoitorul rudimentar), fie una de pervers (ipochimen tarat, carevasăzică, obsedat de extragerea plăcerilor bolnave din exerciţiul meschinăriei publice). A-ţi asuma totuşi postura cumsecădeniei, a fi bun deci şi, implicit, (a fi) împotriva convenţiilor comunitare implică, pînă la urmă, riscuri incomensurabile, bunătatea dezvăluindu-se ultimativ ca un teritoriu al pericolelor vitale.

Suspiciunea de „prostie“ – amintită de Andrei Pleşu – e, să recunoaştem, cel mai benign dintre riscuri. Experimentul „bunătăţii“ pune în joc, la noi, însăşi identitatea socială a „experimentatorului“, integritatea lui psihică şi, nu în ultimul rînd, cea fizică. Răutatea rămîne un cod de acceptare şi recunoaştere reciprocă, în interiorul universului construit pe corupţie şi violenţă; bunătatea, prin contrast, se dovedeşte o formă de alienare, o variantă de patologie socială. Ticălosul are sprijinul şi votul multitudinii, generosul numai (eventual!) strîngerea de mînă fugară şi privirea solidară a vreunui alt „marginal“ prelins, conspirativ, pe lîngă zidurile periferice (povestea, semnificativ, un scriitor contemporan că, dacă i se întîmplă să comită vreo eroare informaţională ori interpretativă, în articolele lui, o armată de cîrcotaşi publică zeci de pagini vituperante, cerînd oprobriul public asupra autorului, dar, dacă, dimpotrivă, nimereşte o observaţie strălucită într-un comentariu, tăcerea alterităţii este aproape totală, fiind „tulburată“, cel mult, de cîte un telefon privat, de apreciere – lapidar însă şi stingher, de parcă ar fi ceva ilegal). Desigur, ştim deja cu toţii că nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită, dar sancţiunile depăşesc uneori, la noi, chiar şi limitele riguros-obiective ale talionului. Cu alte cuvinte, poţi înţelege relativ repede că, pentru un act de caritate, beneficiarul bunătăţii îşi pedepseşte binefăcătorul, uitînd să mai fie recunoscător. Se află, în fibra adîncă, reptiliană, a umanităţii, o disponibilitate de a fi ingrat. Totuşi, cînd ingratitudinea se transformă în ură maladivă – aşa cum, în România, pare să se fi instaurat un obicei –, ieşim din tiparul unanim acceptat, al „răutăţii internaţionale“ aşa-zicînd, şi devenim, ca de atîtea ori în istorie, singulari. Aici, generosul nu trebuie doar desconsiderat, ci, cît mai rapid şi cît mai brutal posibil, lichidat.

Cu toate acestea, mai grav decît orice altceva, în examenul clinic al „bunătăţii româneşti“, găsesc deteriorarea completă (dispariţia, în fond) a „antenelor“ pentru detectarea fenomenului în discuţie. Cei mai mulţi dintre compatrioţii noştri nu mai înţeleg bunătatea şi, prin urmare, nici nu o mai percep. Românul actual se instaurează în răutate (cu tot ceea ce ea înseamnă: de la corupţie şi minciună, pînă la agresivitate şi grosolănie) ca în formula sa umană primordială, pierzîndu-şi orice sensibilitate pentru starea opusă. Bunătatea ar funcţiona aici ca un exotism naiv, dacă nu ar fi, mai întîi, un excentrism grotesc. Faci binele compatriotului întunecat la faţă precum un călău, iar el te priveşte ameninţător. Îl mîngîi pe cap, iar el dă să muşte ca un cîine sălbăticit. Încerci să-l iei de după umeri, cu gentileţe, iar el se retrage mîrîind îndrăcit. În sfîrşit, vrei să-l abordezi cu duhul blîndeţii, iar el te scuipă în obraz. Abia cînd, exasperat, îi vei trage un cap sănătos în gură, vei avea şansa să-l observi zîmbindu-ţi, cu sîngele şiroindu-i pe buze, trezit parcă dintr-un somn adînc: „Aaa, şefu’, mata erai! Scuză-mă! Nu te-am recunoscut!“ 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009. 

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Alina Pușcaș, internată în spital cu o afecțiune rară. „ Nu am știut că există așa ceva“ | adevarul.ro
Prezentatoarea emisiunii „Te cunosc de undeva“ are probleme de sănătate și se află în spital de câteva zile.
image
21 de ani de închisoare pentru unul dintre răpitorii câinilor cântăreţei Lady Gaga | adevarul.ro
Unul dintre cei trei indivizi acuzaţi că au împușcat un angajat al cântăreţei americane Lady Gaga pentru a răpi câinii vedetei a fost condamnat luni, la Los Angeles. Pedeapsa primită de individ este de 21 de ani de închisoare, relatează AFP

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.