Tot despre bunul samaritean

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Alte confuzii jpeg

Scriam săptămîna trecută, la această rubrică, despre caznele bunului samaritean şi mi-am amintit de un text mai vechi de-al lui Andrei Pleşu, intitulat Despre bunătate. Spunea acolo autorul că a fi bun, pe meleagurile carpato-danubiene ale prezentului, este practic o cvasiimposibilitate. Problema vine direct din mentalul colectiv. La noi, „toate talentele sînt mai mult preţuite decît bunătatea“. A face răul devine aproape o obligaţie în conduita publică, bunătatea trecînd, tot mai des, „drept o specie a prostiei“. Nici măcar nu ne referim la „bunătatea ca ideologie“, ci la „simpla capacitate de a recunoaşte binele acolo unde el există şi de a face binele ori de cîte ori îţi stă în putinţă.“ Precizează domnul Pleşu: „Construieşte cineva o instituţie? Trebuie demolat. Se publică un autor român în străinătate? Trebuie umblat la dedesubturi jegoase. Totul trebuie pus într-o lumină putridă, totul trebuie redus la motivaţii impure. Trăim într-o ţară în care hărnicia şi creativitatea, stricta determinare de a face ceva bun sînt, din plecare, vinovate. Se găsesc oricînd cohorte de netrebnici care să dea cu piatra. Tot soiul de derbedei paranoici şi sterili capătă brusc, dacă ştiu să înjure pe cine trebuie, mai multă credibilitate decît omul cuminte şi merituos.“ Nici măcar nu se mai cercetează nimic, aş îndrăzni să adaug, ci se condamnă irevocabil, dintr-o suflare, pe baza unui simplu zvon. În România, s-a ajuns în situaţia neverosimilă de a stigmatiza nu doar gestul caritabil, ci şi elementara atitudine prietenoasă. În ochii multora – atinşi de paranoia colectivă a ticăloşiei ca mod de viaţă – bunătatea nici nu există, de fapt, aparenţa sa ascunzînd fie o natură versatilă, de nemernic de clasă (dedat adică la tehnicile ipocrite ale dedublării şi, de aceea, mai periculos decît răuvoitorul rudimentar), fie una de pervers (ipochimen tarat, carevasăzică, obsedat de extragerea plăcerilor bolnave din exerciţiul meschinăriei publice). A-ţi asuma totuşi postura cumsecădeniei, a fi bun deci şi, implicit, (a fi) împotriva convenţiilor comunitare implică, pînă la urmă, riscuri incomensurabile, bunătatea dezvăluindu-se ultimativ ca un teritoriu al pericolelor vitale.

Suspiciunea de „prostie“ – amintită de Andrei Pleşu – e, să recunoaştem, cel mai benign dintre riscuri. Experimentul „bunătăţii“ pune în joc, la noi, însăşi identitatea socială a „experimentatorului“, integritatea lui psihică şi, nu în ultimul rînd, cea fizică. Răutatea rămîne un cod de acceptare şi recunoaştere reciprocă, în interiorul universului construit pe corupţie şi violenţă; bunătatea, prin contrast, se dovedeşte o formă de alienare, o variantă de patologie socială. Ticălosul are sprijinul şi votul multitudinii, generosul numai (eventual!) strîngerea de mînă fugară şi privirea solidară a vreunui alt „marginal“ prelins, conspirativ, pe lîngă zidurile periferice (povestea, semnificativ, un scriitor contemporan că, dacă i se întîmplă să comită vreo eroare informaţională ori interpretativă, în articolele lui, o armată de cîrcotaşi publică zeci de pagini vituperante, cerînd oprobriul public asupra autorului, dar, dacă, dimpotrivă, nimereşte o observaţie strălucită într-un comentariu, tăcerea alterităţii este aproape totală, fiind „tulburată“, cel mult, de cîte un telefon privat, de apreciere – lapidar însă şi stingher, de parcă ar fi ceva ilegal). Desigur, ştim deja cu toţii că nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită, dar sancţiunile depăşesc uneori, la noi, chiar şi limitele riguros-obiective ale talionului. Cu alte cuvinte, poţi înţelege relativ repede că, pentru un act de caritate, beneficiarul bunătăţii îşi pedepseşte binefăcătorul, uitînd să mai fie recunoscător. Se află, în fibra adîncă, reptiliană, a umanităţii, o disponibilitate de a fi ingrat. Totuşi, cînd ingratitudinea se transformă în ură maladivă – aşa cum, în România, pare să se fi instaurat un obicei –, ieşim din tiparul unanim acceptat, al „răutăţii internaţionale“ aşa-zicînd, şi devenim, ca de atîtea ori în istorie, singulari. Aici, generosul nu trebuie doar desconsiderat, ci, cît mai rapid şi cît mai brutal posibil, lichidat.

Cu toate acestea, mai grav decît orice altceva, în examenul clinic al „bunătăţii româneşti“, găsesc deteriorarea completă (dispariţia, în fond) a „antenelor“ pentru detectarea fenomenului în discuţie. Cei mai mulţi dintre compatrioţii noştri nu mai înţeleg bunătatea şi, prin urmare, nici nu o mai percep. Românul actual se instaurează în răutate (cu tot ceea ce ea înseamnă: de la corupţie şi minciună, pînă la agresivitate şi grosolănie) ca în formula sa umană primordială, pierzîndu-şi orice sensibilitate pentru starea opusă. Bunătatea ar funcţiona aici ca un exotism naiv, dacă nu ar fi, mai întîi, un excentrism grotesc. Faci binele compatriotului întunecat la faţă precum un călău, iar el te priveşte ameninţător. Îl mîngîi pe cap, iar el dă să muşte ca un cîine sălbăticit. Încerci să-l iei de după umeri, cu gentileţe, iar el se retrage mîrîind îndrăcit. În sfîrşit, vrei să-l abordezi cu duhul blîndeţii, iar el te scuipă în obraz. Abia cînd, exasperat, îi vei trage un cap sănătos în gură, vei avea şansa să-l observi zîmbindu-ţi, cu sîngele şiroindu-i pe buze, trezit parcă dintr-un somn adînc: „Aaa, şefu’, mata erai! Scuză-mă! Nu te-am recunoscut!“ 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Despăgubire de 14,5 milioane de euro pentru un fermier din Focșani, care spune că Autostrada A7 îi ruinează afacerea
Afacerea de milioane de euro a unui vrâncean va fi distrusă de Autostrada A7, mai exact de sectorul Focșani-Bacău. Totuși, afaceristul a primit despăgubiri în valoare de peste 14,5 milioane de euro în primă instanță, conform deciziei Tribunalului Vrancea.
image
Traficantul de droguri în casa căruia a murit drogată o elevă de 16 ani, trimis în judecată. Cum a murit fata
Traficantul de droguri acuzat că i-a dat unei eleve de 16 ani un drog sintetic periculos, în urma căruia adolescenta a murit, a fost trimis în judecată, împreună cu alți doi minori.
image
Pensiile vor fi recalculate încă o dată după 1 septembrie. Ce categorie de cetățeni va încasa mai mult
Executivul se pregătește de o a doua recalculare a pensiilor, care va aduce și mai multor seniori majorări financiare consistente.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: