Tot ce aţi dorit să ştiţi despre moarte (şi morţi) <i> - şi nu aţi ştiut unde să căutaţi - </i>
Mda, cam despre asta ar fi vorba… Site-ul mi-a fost semnalat de către o fostă studentă (tot vă interesează pe dvs. moartea online!). Nu, nu mă interesează, dar nu m-am putut abţine şi mi-am aruncat totuşi un ochi pe www.doliu.ro. La prima vedere, este pur şi simplu trecerea anunţurilor mortuare din diversele ziare prin care pensionarii îşi căutau cunoştinţele pe un suport electronic comun. Mult mai comod, mult mai eficient, dar pentru cine? " a fost şi prima mea reacţie. E adevărat că poţi afla orice deces anunţat, orice comemorare din oricare dintre regiunile acoperite de site (şi, în curînd probabil, din toată ţara), dar nu prea îi văd pe principalii clienţi ai acestei rubrici dînd seara, înainte de culcare, un search, ca să vadă ce şi cum. Pe de altă parte, pentru cei care se îndeletnicesc cu astfel de manevre, site-ul oferă, printre reclame la diferite tipuri de sicrie, şi informaţii despre morţi celebri, de la Pavarotti la Prinţesa Diana şi de la Coandă la Teoctist sau Dobrin. E ca şi cum te-ai plimba într-o duminică pe aleile unui cimitir metropolitan şi ai da, la cîte un colţ, de cîte un mort celebru care îţi reţine atenţia. Doar că ceea ce afli pe această "cruce" virtuală a răposatului sau a răposatei nu diferă cu nimic de ceea ce poţi găsi şi în Wikipedia, dacă eşti curios. Dar site-ul e mai mult decît atît. Iată, de pildă, cum îl prezintă un ziar local: "Faţă de varianta tradiţională de publicare a anunţurilor de deces în ziarele clasice, alternativa electronică prezintă cîteva avantaje clare. Astfel, se pot posta comentarii sau condoleanţe familiei îndurerate într-un mod uşor, modern şi foarte elegant." Condoleanţe moderne şi elegante, deci... Sună a publicitate la pantofi! Mai departe: "dată fiind colaborarea cu cotidiene importante din judeţele vizate, în cazul articolelor care surprind felurite accidente soldate cu decese, site-ul www.doliu.ro va cuprinde link-uri către articolele respective, cu posibilitatea de a se posta comentarii şi acolo". Asta deja sună a jurnalul de la ora 5 sau altele asemenea. Parcă văd postări de genul: "Ce ai simţit, dragă X, cînd ţi-ai văzut copilul strivit de maşina aia?". Serviciile site-ului merg însă mai departe: "Pe de altă parte, www.doliu.ro se adresează şi românilor care, lucrînd în străinătate, au astfel posibilitatea să-şi exprime de la distanţă condoleanţe pe marginea unui anunţ de deces care priveşte o rudă sau persoană apropiată. Totodată, se pot găsi şi telefoanele firmelor de servicii funerare din cele cinci judeţe menţionate mai sus, astfel încît să se poată comanda cele cuvenite pentru o înmormîntare încă înainte de venirea în ţară. Anunţurile de deces sau comemorare pot fi căutate după nume, data postării sau judeţ". Ei, serviciul acesta se va bucura, cred, de un mare succes! Ingeniozitatea supremă vine la sfîrşit: "Site-ul mai cuprinde eseuri despre sociologia şi psihologia doliului, cît şi sfaturi de suflet pentru cei care rămîn, brusc, fără o fiinţă dragă". Am deschis deci ferestrele respective ca să mă luminez. Din "sociologia doliului" am aflat, în esenţă, următorul lucru: "Consecinţa negării colective a morţii este faptul că mai nou viaţa noastră nu se sfîrşeşte, ci se întrerupe, însă încheierea vieţii este un subiect atît de important încît merită deschiderea şi comunicarea despre această temă". Păi, asta au făcut oamenii de cînd sînt ei oameni! E adevărat că eufemizarea recentă a morţii a pus "sfîrşitul" sub preş şi că acesta nu mai este un subiect de bon ton. Iată că site-ul nostru ne propune să reîncepem să vorbim despre moarte. Nu prea am înţeles însă cum. În sfîrşit, din rubrica "Consolare pentru cei îndureraţi" am aflat următoarele: "În cazul în care nu reuşim să depăşim pierderea unei persoane, o metodă folosită şi de către psihoterapeuţi este realizarea unei scrisori de
