Top

Publicat în Dilema Veche nr. 559 din 30 octombrie - 5 noiembrie 2014
Din amintirile unui cobai jpeg

Nu-mi plac clasamentele. Nu-i plac nimănui, cînd e vorba despre sine. Cînd ţi se dă un număr într-o ierarhie, ai impresia că ai primit un bon de ordine într-o listă de aşteptare. Vă rugăm să luaţi loc. Veţi fi chemat cînd vă va veni rîndul.

Chestia e că e mai bine să stai la coadă cu un bon de ordine, decît cu nici unul. Proptit cu umărul în uşă, doar-doar se va ivi şansa să te strecori înăuntru.

Predau – şi lucrez, de ceva vreme, în administraţie – într-unul dintre cele mai importante centre de învăţămînt superior din România – Universitatea Bucureşti. Anul ăsta, Universitatea a împlinit 150 de ani. Unii au zis că sîntem fraieri, că ar trebui să ne declarăm o vîrstă mai venerabilă, de pildă, 320 de ani, de cînd s-a înfiinţat Şcoala domnească a lui Brâncoveanu. Ar fi fost o soluţie, să mai cîştigăm 170 de ani dintr-o întorsătură de condei. Mie nu mi s-a părut în regulă. Hrisovul lui Cuza din 1864 parcă tocmai asta încearcă să spună: că a început o epocă nouă în istoria României, în care e nevoie de o serie de instituţii-cheie, între care şi Universitatea din Capitală. Şi, la urma urmei, unii se laudă cu vechimea, alţii cu avantajul tinereţii. Am fost de curînd la Universitatea de Stat din Arizona. Are 60 de ani bătuţi pe muchie, şi fac caz de chestia asta. Vedeţi cît am putut face într-un timp atît de scurt?

Din păcate, noi nu ne putem făli nici cu senectutea, nici cu juventutea. Sîntem, la scara tardivei modernităţi româneşti, venerabili. La scară europeană, sîntem însă juvenili. Tot de curînd, de pildă, Universitatea Jagelonă din Cracovia şi-a serbat 650 de ani de existenţă neîntreruptă.

Hai să zicem că vîrsta nu contează. E istorie, adică treaba istoricilor, nu a scientometricienilor care îţi dau certificat de calitate. La Universitatea din Beijing – cu numai 25.000 de studenţi, la o populaţie de... ştiţi dumneavoastră – ni s-a spus, oficial, că instituţia se mîndreşte cu următoarele atuuri: este cea mai veche din China, fondată în 1898 (!), ocupă o poziţie semnificativă în evaluările internaţionale, oferă un sprijin larg iniţiativei studenţeşti şi, nu în ultimul rînd, a declanşat reforma chineză subsecventă evenimentelor din Piaţa Tiananmen din 1989.

Pentru noi, Universitatea Bucureşti, ca şi alte instituţii academice de prim rang din România, este, la rîndul ei, un punct nodal în evoluţia societăţii autohtone, fiind intim legată de proiectul modernităţii româneşti. Numai că astăzi contează tot mai mult nu ce reprezinţi pe plan local, ci poziţionarea pe plan global. Ştiinţa n-are graniţe, iar cei care vor să-i descopere secretele se pot mişca tot mai uşor dintr-o parte într-alta. Acum mai bine de un secol şi jumătate, un tînăr din comuna Drăguş, din Ţara Făgăraşului, hotăra, de frica înrolării în armată, să-şi ia lumea în cap, iar, după cîţiva ani de peregrinări prin diverse ţări europene, se autoproclama, insolent, cetăţean al lumii. Azi, figura lui Ioan Codru Drăguşanu poate fi concurată de milioane de români.

Aşadar, ceea ce era deja de decenii bune socotit normal în diverse domenii – cel al performanţei sportive fiind, probabil, cel mai elocvent – tinde să devină un standard, şi pentru lumea academică. Nu ajunge să fii cineva la tine acasă. Trebuie să fii capabil să te impui şi în arena internaţională.

Competiţiile mondiale în domeniul academic nu se trag, însă, ca olimpiadele sportive, din vechea Eladă, ci din China modernă. Cel mai popular top universitar este ranking-ul Shanghai. Istoria lui e plină de învăţăminte. China, o ţară cu mii de universităţi, a decis să-şi construiască un etalon pentru a măsura forţa fiecăreia dintre ele, pentru a şti mai bine încotro să-şi îndrepte sprijinul. În scurt timp, iniţiativa chineză s-a extins mapamondic. Nevoii iniţiale, de a da consistenţă politicilor educaţionale naţionale, i s-a adăugat aceea de a putea pune un book of fame la dispoziţia oricărui doritor de a intra în orbită.

Odată cu topul Shanghai, s-a deschis, în spaţiul planetar, şi bătălia ranking-urilor. Problema era aceea de a stabili cum putem evalua, cît mai corect, beneficiul pe care îl aduc instituţiile academice. Topul Shanghai, de pildă, avea dezavantajul de a lua în vizor exclusiv productivitatea ştiinţifică a universităţilor: premii Nobel, brevete, articole de specialitate cu impact internaţional etc. Dar, cum bine se ştie, universităţile sînt nu doar poli de lărgire a cunoaşterii, ci şi de diseminare a ei. Cu alte cuvinte, ele au misiunea de a descoperi, pe de o parte, dar şi de a educa, de cealaltă parte. Topurile europene au încercat să creeze un echilibru între cele două faţete definitorii, aflate, altminteri, într-o ecuaţie fragilă peste tot în lume, între cercetare şi predare. Către o evaluare multicriterială s-a orientat, de pildă, clasificarea produsă de Times Higher Education, absorbită, ulterior, în topul Quacquarelli Symonds (QS). În acesta, pe lîngă performanţa ştiinţifică, sînt luate în calcul alte dimensiuni instituţionale, precum prestigiul academic, gradul de internaţionalizare sau angajabilitatea absolvenţilor. Nu intru în detalii.

Cert este că an de an, cînd se anunţă rezultatele evaluării, presa românească ia foc. Numai cîteva universităţi româneşti – Bucureşti, Cluj, Iaşi – apar, de regulă, în marja 600-750. Ruşinos! – strigă presa la unison. N-avem nici o universitate nici măcar între primele 500 de pe glob!

Aşa e, oarecum. Nu ruşinos, dar trist. Pe cercetare, şansele învăţămîntului superior din România de a accede pe o poziţie relevantă sînt nule. Cercetarea a fost şi rămîne principalul client al oricărei revizuiri bugetare – în minus, evident. E un tip de activitate, la noi, complet lipsit de vizibilitate şi de prestigiu social. Ne văietăm de decenii bune că nu am primit nici un Nobel. Dar nu ştiu să-şi fi pus vreodată cineva serios problema cum se pot asigura condiţiile unor rezultate de top în cercetare. Care pot fi fructificate sau nu, c-aşa-i în munca asta plină de neprevăzut. Dar măcar merită să încerci.

Însă nici în clasificările multicriteriale şansele noastre nu sînt tocmai roze. Avem, încă, o tradiţie care merită încurajată în formarea studenţilor. Cam ca în medicină: medici buni, spitale proaste. Dar, spre deosebire de exerciţiul medical, unde viaţa fiecărui om, mare sau mic, destoinic sau incapabil, contează, în învăţămîntul terţiar contează enorm dacă România se va hotărî vreodată să iasă din clişeele egalitariste şi să-şi promoveze cele cîteva universităţi cu şanse reale în competiţia internaţională. An de an, însă, răspunsul e acelaşi: avem deocamdată de „salvat“ o serie de universităţi aflate în dificultate. Care dificultate? Creată de cine? 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.