Too old to rock and roll, too young to die

Publicat în Dilema Veche nr. 326 din 13 - 19 mai 2010
Too old to rock and roll, too young to die jpeg

Împlineşti cincizeci de ani. Ai fost frumoasă şi încă mai păstrezi ceva, destul de consistent, din imaginea de „animal de rasă“ de care te bucurai odinioară. Eşti în autobuz. Te duci să te întîlneşti cu vechea trupă de prieteni, ca să-ţi serbezi, la o cîrciumă bună, aniversarea. E aglomerat, dar îţi place, pentru că mai furi cu urechea, de ici, de colo, fragmente din conversaţiile celorlalţi. Eşti în starea aia pe care nu ştii s-o defineşti, sau nu vrei, pentru că, dacă ai face-o, te-ai întîlni cu propriul adevăr. Şi n-ai nici un chef să faci treaba asta. Alături, două puştoaice înţolite fistichiu şi boite ca Cyndi Lauper vorbesc despre vîrstă. Li se pare că, la 30 de ani, eşti cumplit de bătrîn şi că e mare minune dacă apuci vîrsta asta nasoală, la care nu mai e nimic de făcut. Şi, dintr-odată, zîmbetul îţi dispare, atunci cînd îţi vezi chipul reflectat în geamul autobuzului. Ai depăşit, cu douăzeci de ani, limita maximă a vîrstei pe care o poate înţelege o puştancă. Pentru ea, de acolo începe neantul. Nici n-ai auzit-o pe doamna în vîrstă, la vreo şaptezeci, optzeci de ani, care te-a rugat să-ţi muţi poşeta, ca să se aşeze ea. Îţi ceri scuze, dar ea îţi răspunde acru că nu-i nimic, oricum, la vîrsta asta, oamenii nu se mai văd. Nimeni nu-i mai bagă în seamă. Şi pentru că nu-ţi tihneşte mutra insinuant-acră a bătrînei, întorci capul şi te uiţi pe geam. Afară e întuneric, iar imaginea din autobuz se reflectă aproape perfect, ca într-o oglindă. Feţele proaspete şi boite ale puştancelor. Băieţii din spate care filează orice mişcare feminină. Un decolteu îndrăzneţ, găzduind, neîncăpător, sînii tineri şi superbi ai unei domnişoare care, negăsindu-şi loc pe scaun, se ţine de bară, imperial conştientă de faptul că toate privirile se lipesc deznădăjduite de trupul ei. Apoi, uluirea. Tu nu mai exişti în lumea acestei imagini. Chipul tău reflectat în geamul autobuzului… a dispărut.

Restaurant. Trupa de prieteni vechi. Criza vîrstei. Deznădejdea îmbătrînirii. Sadismul de a-i înghesui şi pe prietenii tăi în depresia de care tu încerci, prin toate mijloacele, să scapi. Dorinţa aia irezistibilă de a proiecta pe ei propria ta disperare, pe care o ascunzi în discuţii despre toate tîmpeniile. Riboflavine, antioxidanţi, nepotrivirea dintre carne şi cartofi, mersul la sală, lăsatul de fumat, cine cu cine se mai combină, micile răutăţi, duelul de ironii muşcătoare pe care îl faci cu partenerul, doar în public, între prieteni, pentru că acasă nu îndrăzneşti şi n-ai chef de scandal, energiile ţinute sub capac, invidiile şi efortul de a le disimula, tensiunea care pluteşte peste capetele tuturor pentru că nu s-a băut destul. Pentru că alcoolul încă nu s-a urcat la cap, să relaxeze, să deschidă porţile pe care, altfel, nu mai ai puterea să le mişti. E ziua Juliei. Împlineşte cincizeci de ani. Tensiunea primei ore de revedere cu prietenii se risipeşte. Abia acum poţi inspecta chipurile în voie. Cuplul gay, burlacul, cuplul care joacă armonia perfectă, amica nedorită care se pune la masă fără s-o fi invitat cineva. Sărbătorita întîrzie, ca de obicei. De data asta însă, depăşeşte orice limită.

Casă de bătrîni asistaţi. Aniversare de optzeci de ani. Ai fost frumoasă şi ţi-ai trăit viaţa din plin, bucurîndu-te de reputaţia ta legendară, de tipă smucită. Stai la masă cu prieteni vechi şi colegi de la azil. A venit şi fiica ta, care n-a avut umor niciodată şi n-a priceput nimic din viaţa asta. Te enervează cumplit conversaţia, atmosfera, unii dintre prieteni şi toanta conformistă de fie-ta. Vîrsta nu te-a speriat niciodată. De ce te-ar speria acum? Şi de ce-ai face jocul convenienţei, dacă nu l-ai făcut vreodată?! Supără-i pe toţi, arde-i cu ţîfnoşenii, zi-le verde în faţă ce ai de zis şi, în cele din urmă, sub privirile uluite ale tuturor, pune-le masa în cap, într-un gest de eliberare care te împacă minunat cu tine însăţi. Ia-ţi doi prieteni apropiaţi, sfidează regula azilului şi ieşi la o cîrciumă, unde se poate bea ceva pe bune. Secţie de poliţie. Ai tăi, divorţaţi, vin să te scoată. Ai şaişpe ani şi ai fost prinsă furînd nişte pantofi-sport dintr-un magazin. Ce le poţi pretinde alor tăi? Au un pic peste patruzeci de ani. Sînt cumplit de bătrîni şi n-au cum să mai înţeleagă nimic la vîrsta asta. În loc să te asculte, să te înţeleagă, se ceartă între ei, aruncîndu-şi unul altuia vina pentru, cică, educaţia ta proastă. Nasol. Şi mai şi trag de tine, fiecare cu orgoliul lui prostesc, certîndu-se, la care dintre ei să mergem, să discutăm situaţia. La nici unul. Mai bine mergem la un restaurant.

Julia’s Disappearance, filmul elveţianului Cristoph Schaub e ca un desert desăvîrşit la un restaurant de notă maximă. Ai mai văzut nenumărate reţete de-astea, dar atunci cînd dulcele e izbutit, efectul lui se lăţeşte asupra întregii mese, umbrind orice antreuri savante şi feluri principale elaborate. Desertul e the grand finale pentru o masă, concluzia şi verdictul. Acest film elveţian, cu tehnici de construcţie simple şi delicate, îşi face treaba cu asupra de măsură. Pentru ca într-o rotunjime perfectă, în poveste, să-şi aducă toate personajele, la final, în acelaşi restaurant, la o comuniune memorabilă, în preajma unui… dulce. Un desert suveran. Un tort aniversar, care poate fi şi cea mai antipatică dintre prăjituri, dar care poate deveni şi cel mai senin semn al acceptării timpului.

Scenariul lui Martin Suter fusese scris pentru un prieten şi colaborator, regizorul Daniel Schmid, care s-a stins din viaţă în 2006. E o poveste, superbă în aparenta ei uşurătate, despre teroarea vîrstei şi despre şansa de a o depăşi. Filmat curajos, cu două camere HD, filmul lui Christoph Schaub e un obiect bizar, care poate fi înghiţit ca un film uşor, amuzant, dar şi ca unul memorabil. Cu mijloace foarte puţine, cu o trupă de actori excelenţi şi cu o simbolistică discretă, Martin Suter şi Christoph Schaub spun povestea îmbătrînirii, a erotismului obosit, a unei frici fără nume, dar şi a împăcării cu sinele. O împăcare neresemnată, ba chiar o re-trezire a puterii de a preţui momentul în care te afli. Şi toată treaba asta se petrece sub o reproducere a celebrului tablou Naşterea lui Venus de Botticelli. Pentru unii, soluţia asta poate părea uşor kitsch şi mură-n gură, dar e atît de… frumoasă.


Filmul Dispariţia Giuliei este proiectat în cadrul Festivalului Filmului European, organizat de Institutul Cultural Român în perioada 6-30 mai 2010 la Bucureşti, Braşov, Tîrgu-Mureş şi Timişoara.

image png
Cum și ce se mai fură în România
Cum a fost cazul unui angajat din comerț, care vindea vinuri și care a fost condamnat nici mai mult, nici mai puțin decît la moarte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Franța și Estul
Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Frica lui Putin jpeg
De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.
index jpeg 5 webp
Cleopatra și o doză din istoria berii
Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Decivilizare și civilizare
Consolidăm aportul nostru la decivilizare și ne plîngem, apoi, că partea civilizată a societății nu se arată încîntată că este decivilizată.
image png
Ce înseamnă să fii viu?
„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.
„Cu bule“ jpeg
Bobul, la modă
Bobul din domeniul coafurii feminine merită să intre în dicționare, alături de omonimele sale mai vechi și mai noi.
HCorches prel jpg
Banii, această chestiune măruntă
Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Dacă Trump revine
Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Lifturi
Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.
O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.

Adevarul.ro

image
Alimentul banal care face minuni în grădină. Soluția nu poluează, vă scapă de insecte și este foarte ieftină
Otetul alb are multiple întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bucătărie, cu ajutorul acestuia se pot curăța și lustrui diverse obiecte, sau poate fi folosit ca erbicid în grădină. Mai mult decât atât, nu poluează mediul înconjurător și nu are efecte negative asupra organismului uman.
image
Turistă dezgustată de ce a văzut pe o celebră insulă celebră din Grecia: „Te simți ca în lumea a treia” VIDEO
Turista a povestit pe TikTok experiența sa în timpul vacanței pe care a petrecut-o în insula Corfu, una dintre cele mai mari din Grecia.
image
Supervulcanii, bomba cu ceas a planetei. O erupție uriașă poate arunca omenirea în Evul Mediu sau să-i provoace extincția
Catastrofele naturale nu au ocolit Terra și au provocat mai multe extincții de-a lungul a sute de mii și milioane de ani. Vlad Manea, doctor în științele pământului cu studii postdoctorale la Caltech, Laboratorul de seismologie, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde poate duce o erupție.

HIstoria.ro

image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.
image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit