Tocmeala legilor

Publicat în Dilema Veche nr. 609 din 15-21 octombrie 2015
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Quod licet Jovis, non licet bovis – aşa am învăţat, cîndva, la ora de latină: „Ce îi e îngăduit lui Jupiter, nu îi e îngăduit (şi) boului“. Dacă ar fi să judecăm numai după acest proverb, s-ar zice că avem o naţie de premianţi la limba latină. Mai puneţi alături şi „Nimeni nu e mai presus de lege“ – între altele, motto-ul săptămînalului România Mare, o mai apărea? – şi avem peisajul cultural complet. N-are a face că sicomorul hatîrului stă strîmb alături de bradul justiţiei: putem transforma proverbul în literă de lege. Şi atunci sîntem, într-adevăr, cu toţii egali. Ba chiar, cum se spunea într-o vreme, unii mai egali decît alţii.

Acum trei ani, un premier al României a fost prins cu mîţa în sac. Adică cu o mîţă într-un sac: o teză de doctorat prăduită grosolan de pe ici, de pe colea – prin punctele esenţiale. S-a iscat zarvă mare. Proteste şi contraproteste, argumente şi contraargumente, indignări şi contra-indignări, comisii şi contra-comisii. Lumea a rămas cu protestele, cu argumentele, cu indignările şi comisiile, premierul a rămas cu funcţia în exerciţiu, cu titlul de doctor şi cu cel de avocat, obţinut ca o consecinţă a celui dintîi. Şi nu pentru că aşa ar fi vrut înaltul demnitar, ci pentru că aşa scria la lege: că demnitarii se judecă tot de către demnitari, prin împuterniciţi, căci altminteri creăm discriminare, nu-i aşa?

Peste o vreme, premierul cu pricina, ros de căinţă şi scăderi de rating, decide să-şi recunoască public greşeala şi să-şi ceară, oarecum, scuze. Cît despre îndreptarea greşelii, aceasta se dovedeşte, din nefericire, imposibilă. Nu ne lasă legea. Dar, într-un fel sau altul, o s-o scoatem la capăt, pentru că şi legile sînt perfectibile. Şi uite-aşa apare, strecurată printre rînduri într-o Ordonanţă de Maximă Urgenţă, şi reparaţia aşteptată. Cică cine a furat un bun intelectual are voie să renunţe la el liber şi nesilit de nimeni şi iertată-i va fi culpa acum şi în vecii vecilor. Amin! „Legea Costică“, după cum am botezat-o, consfinţea, negru pe alb, o splendidă pildă pentru viitorime şi un semnal de încurajare entuziastă pentru cei doritori să se îmbarce în anevoioasa călătorie a studiilor doctorale. Asta dacă nu sîntem într-atît de naivi încît să ne închipuim că nu va fi abrogată de îndată ce Costică îşi va fi rezolvat problema. Şi sîntem. Iar proteste, iar indignări. Nedumerit şi hîtru, precum îl ştim, premierul retrage iniţiativa, declarînd că nu mai înţelege nimic. Cînd se chema dottore, nu era bine, cînd a vrut să renunţe la titlu, iar nu e bine. Nicicum nu e bine. E clar că lumea are ceva cu el. Şi-a rămas doctorul cu titlul, cu funcţia, cu toate cele. „Tot înainte! – că înainte era mai bine.“

Mai vine apoi un alt premier, şi el doctor, şi el, pare-se, tot cu o teză de adunătură, ba mai mult, producător, la rîndul său, de doctori, după chipul şi asemănarea patronului spiritual. Alt Consiliu Naţional de Etică – dacă nu acelaşi, că nu-i uşor de desluşit cine activează pe-acolo – îl scoate şi pe acesta basma curată. Iar între timp lumea academică se trezeşte cu o nouă surpriză. Cîndva, probabil în vreun text cu o mulţime de paragrafe, se va fi strecurat şi legiuirea prin care condamnaţilor li se scade din detenţie pentru fiecare op ştiinţific redactat după gratii. Te poţi întreba, pe bună dreptate, pentru ce scrierile ştiinţifice merită o asemenea preţuire aparte. De ce nu se uşurează pedeapsa deţinuţilor atunci cînd, de pildă, compun Simfonia a V-a, sau pictează Gioconda, sau inventează telefonul fără fir, sau reuşesc să altoiască puiul cu patru picioare. Răspunsul la această întrebare se pierde în negura vremilor. Poate dac-am fi avut, cîndva, un premier compozitor, sau pictor, sau inginer, sau zootehnist… Deocamdată însă, producţia editorială autohtonă n-are de ce se teme. Curg ofertele gîrlă din penitenciare, cîte patru-cinci pe an pe cap de deţinut.

La un moment dat însă, parcă nu-ţi mai vine a rîde. Cu asemenea modele în faţă, şi studiile doctorale, şi cercetarea ştiinţifică devin ele însele de rîsul lumii. Deşi nu e nimic vesel în ce se petrece.

Am participat la o dezbatere în cadrul Comisiei de învăţămînt din Camera Deputaţilor referitoare la amendarea legii privind etica cercetării ştiinţifice, din 2004. Din discuţii am aflat, printre altele, că există mai multe tipuri de ghilimele şi mai multe moduri de indicare a sursei citatelor şi că ar fi de dorit să tranşăm această confuzie, o dată pentru totdeauna. Sau că ar trebui stabilite termene de prescriere a delictelor academice şi alte chestiuni juridice de maximă importanţă. Despre imunitatea academică a demnitarilor şi despre impostura ştiinţifică a condamnaţilor, nimic.

Aşa că ne-am hotărît să încercăm noi, cei de la Universitatea Bucureşti şi din Consorţiul Universitaria, să determinăm modificarea legilor respective. Pentru că absolut nimic nu justifică un tratament discriminatoriu al posesorilor de titluri academice din momentul în care aceştia ajung pe poziţii de demnitate publică, sau al cercetării ştiinţifice intra muros faţă de orice alte activităţi meritorii ce pot fi practicate în închisori.

Iniţiativa civică de legiferare nu-i deloc simplă, aşa că şansele de reuşită sînt destul de problematice. Vom putea barem să vedem cît îi pasă lumii româneşti, din universităţi şi din afara lor, de păsurile noastre.

P.S.: Unii zic, mai din ignoranţă, mai cu rea-credinţă, că universitatea ar fi de vină că persoane de vază din România şi-ar fi început cariera prin fraudarea studiilor. Universitatea este, într-adevăr, responsabilă pentru diplomele pe care le conferă, nu însă şi pentru ce se întîmplă ulterior cu absolvenţii săi. Că în România „selecţia negativă“ ce a ulcerat societatea comunistă pare să fi continuat netulburat şi după căderea regimului totalitar, rafinîndu-şi doar criteriile, e pe cît de adevărat, pe atît de trist. Însă eu nu ştiu ca universitatea noastră să fi fost vreodată consultată pentru desemnarea unui înalt demnitar. Iar să fii capabil să-ţi recunoşti greşeala, atunci cînd ai greşit, şi să încerci să o îndrepţi e un semn de curaj şi de robusteţe morală şi instituţională, nu de slăbiciune.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.