Tirbuşonul

Publicat în Dilema Veche nr. 457 din 15-21 noiembrie 2012
Marea de altădată jpeg

E instrumentul care, prin excelenţă, lipseşte exact cînd ţi-e lumea mai dragă. Spre deosebire de mai vulgarul său văr, desfăcătorul de bere, tirbuşonul e mult mai greu de înlocuit. De fapt, nici nu are un înlocuitor onorabil. Aventurile cu introducerea dopului în interiorul sticlei sînt pe cît de riscante pe atît de enervante. Promisiunile solemne făcute în asemenea momente – că vei cumpăra unul (sau zece), să fie acolo, aşa încît altădată să nu te mai canoneşti cu mînere de cuţit, pixuri şi alte drăcii – au, de cele mai multe ori, exact soarta promisiunilor electorale. Adică sînt uitate imediat ce meetingul s-a încheiat. Cînd totuşi te ţii de promisiune şi cumperi un tirbuşon, poţi fi aproape sigur că la viitoarea ocazie nu vei mai şti unde l-ai pus, pentru că spiralatul obiect are nu doar prostul obicei de a lipsi, ci şi incredibila abilitate de a se face nevăzut, chiar şi atunci cînd e prezent. Se pare că se foloseşte de propria ambiguitate – aceea care-l face să nu poată fi clasat definitiv nici drept sculă, nici drept tacîm. Nu-l poţi pune nici la farfurii, nici la mixere ori alte aparate de bucătărie, nici la şerveţele sau feţe de masă, nici la oale şi crătiţi, nici în frigider, nici în cămară, nici în bucătărie, nici în sufragerie, dar în cele din urmă poate fi găsit în oricare dintre aceste locuri. Mai are defectul că nu e de folosit chiar zilnic, dar nici de uitat cu lunile într-un sertar.

Lipsa frecventă a tirbuşonului a născut adevărate legende (şaolin), cum că dacă loveşti o sticlă de vin cu fundul de ceva tare, dopul va sări singur, sau că, folosind un cuţit mare şi ascuţit, poţi reteza gîtul sticlei dintr-o lovitură, fără ca vreun ciob să pătrundă în preţiosul lichid.

Şturlubaticul instrument joacă feste şi pronunţiei multora dintre cei care probabil sînt mai degrabă obişnuiţi cu desfăcătorul de bere. Prin cine ştie ce conexiuni ciudate, ei reuşesc adesea să-l boteze „tirbişon“.

Dincolo de cum îi zice, în legătură cu el se iscă deseori şi o importantă discuţie structurală: e mai bun cel modern, cu pîrghie (sau pîrghii), la care efortul pentru a scoate dopul e mai mic, sau cel clasic, cu mîner, de care tragi după ce ţi-ai fixat bine sticla între picioare. Cel relativ nou, cu fixare pe marginea sticlei, poate sparge sticla. Cel şi mai modern, cu două pîrghii (pe care unii îl numesc Sile Dinicu) are defectul că se strică. Chiar dacă întregul sistem pare de metal, de multe ori e doar un biet plastic, supus unor iremediabile şi neaşteptate rupturi, care pot pricinui enervante pauze în timpul petrecerilor. Cel clasic e mai rezistent, unii îl laudă chiar ca fiind un obiect de folosinţă foarte îndelungată (moştenit din familie etc.), dar ştiu la fel de bine şi că acest simplu spiral te poate afecta spinal (adică să te lase înţepenit de efort). Dilema dintre cele două principii se pretează la ample extinderi, pe marginea unui şpriţ, cu grele puneri în balanţă ale valorilor tradiţionale cu cele moderne. E o dispută niciodată tranşată definitv de-o parte sau de alta, dar modernitatea şi deschiderea spre lume, din ultima vreme, aduc mereu alte sofisticări. Adică, au apărut tirbuşoane nemaivăzute pînă acum, dincolo chiar şi de trusele speciale cu tirbuşon şi termometru. La unele, clasica spirală de oţel a fost înlocuită de două lamele care se înfig pe marginile dopului, foarte folositoare pentru sticlele cu vin vechi, la care dopurile pot fi sfărîmicioase. Mai există şi unele cu manetă, cu cilindru, cu rotiţe, pe care dacă le vezi prima oară, nici nu ştii la ce folosesc.

Ce vreau să vă mai spun e că, după nenumărate asemenea aventuri cu tirbuşoane, la un moment dat, am primit unul din Germania. Cumpărat dintr-o zonă viticolă cu suma de 50 de euro. Ei, mi-am zis, păi, ăsta trebuie să fie un fel de Mercedes al tirbuşoanelor. Pe cît de simplu, pe atît de robust părea, iar văzîndu-l, dopurile ar fi trebuit să sară singure, dîndu-şi seama că nu mai au nici o şansă. La prima încercare însă, surpriză: după ce s-a înfipt în dop şi l-a scos, la deşurubare spiralul s-a desprins de mîner, de corpul instrumentului, obligîndu-mă să apelez la cleşti şi cuţite ca să-l scot apoi din dop. Plin de draci, am căutat instrucţiunile (avea şi instrucţiuni) şi am desluşit ideea că, în timp, esenţiala piesă spiralată se poate uza, ceea ce, în opinia producătorului, face necesară înlocuirea ei. Şi de aceea nu era fixată definitiv în corpul instrumentului, ci doar înşurubată cu un filet. Din nefericire, tocmai această măsură suplimentară de prevedere făcea tirbuşonul inutilizabil. Perfecţionismul ingineresc şi teama de posibilele reclamaţii ale pretenţioşilor consumatori occidentali au condus la un mare eşec. Evident, temerea germanilor că spirala de oţel ar putea, la un moment dat, să se uzeze prin pluta dopurilor se referea la cel puţin cîteva decenii. Dar, cum românul are soluţii pentru orice, am dat cu un lipici puternic pe acel filet din capătul spiralei, după care l-am înşurubat la loc în corpul tirbuşonului, unde a rămas lipit definitiv. Aşa se face că tehnica nemţească peste care s-a adăugat dibăcia românească a dat naştere tirbuşonului imbatabil. Iar celor care eventual se întreabă din ce motiv am povestit asta, le răspund pur şi simplu că de schepsis. 

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.