Tineri studioşi

Publicat în Dilema Veche nr. 263 din 2 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O colegă de Catedră mi-a povestit recent o întîmplare veselă din experienţa sa didactică a ultimilor ani. Ţinea un curs de limbă engleză la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi, la prima întîlnire cu studenţii, a intrat într-un amfiteatru imens, ticsit cu o multitudine de centimetri de masă musculară şi cranii rase după moda pustiurilor tibetane. La vederea tinerei domniţe "de engleză", masa musculară s-a animat subit, emiţînd icnete şi sughiţuri ce puteau trece, la rigoare, drept urale şi ovaţii. Colega a avut un moment de inspiraţie astrală, care a salvat-o practic pentru tot restul semestrului. A ridicat mîinile în slăvi " precum şefii de stat care salută mulţimea în delir " şi a strigat din adîncurile fiinţei, acoperind isteria furibundă: "Copii, aţi intrat pe uşa principală a clădirii atunci cînd aţi venit încoace?" "Daa!" " a răspuns un cor baritonal, nedumerit. "Şi aţi văzut o plăcuţă neagră, dreptunghiulară, lipită de zid, în dreapta?" "Daa!" " a zumzăit armata de atleţi, pe culmile excitaţiei nervoase. "Ei bine, acolo scria, cu litere aurii, frumos rotunjite, în limba română, Universitatea Al.I. Cuza. Să ţineţi minte! Asta înseamnă că aici ne aflăm la Universitate. La Universitate, stăm cuminţi în bănci şi facem linişte. La stadion, strigăm Ura ori Huo. La Universitate, nu. Deci, Universitate egal ciocu’ mic. Stadion egal ciocu’ mare. Aţi înţeles, puişori?" "Îngî", s-a mai auzit, timid şi vag perceptibil, din mulţimea căzută, neaşteptat, într-o tăcere mormîntală. Acest gen de "dialog" profesor-student nu este singular în zilele noastre şi nu se aplică exclusiv " cum aţi fi poate tentaţi să credeţi " facultăţilor cu profil sportiv. Corpul studenţesc al României a încetat de mult să mai fie un grup de elită şi s-a transformat într-o mulţime eterogenă, preponderent degradată intelectual, la fel ca majoritatea compartimentelor aşa-zicînd "suprasegmentale" ale ţării în care trăim. Motivele sînt multiple, dar două depăşesc, prin consistenţă, toate raţiunile menţionatei degenerări " pînă la urmă " culturale. Primul se leagă de subfinanţarea cronică a învăţămîntului postceauşist, fapt care a dus la nevoia universităţilor de a elimina tradiţionala admitere şi de a accepta orice individ de pe stradă, dornic să intre în tagma studenţească şi apt să plătească o sumă (taxă) modică anuală în schimbul "serviciului" eliberării unei diplome de licenţă. Al doilea se referă la "generalizarea" (nescrisă doar!) a studiilor superioare în România, prin constituirea (inflaţionistă!) a zeci de universităţi (particulare şi de stat) în majoritatea cătunelor ţării. Nişte statistici europene confirmau, de curînd, o realitate îngrijorătoare, pe care, personal, o bănuiam, de altfel, de multă vreme. Actualmente, România are cea mai mare cifră de studenţi de pe continent, în raport, desigur, cu numărul populaţiei. Am devenit, cu alte cuvinte, un neam de intelectuali. Aproape că nu mai poţi să calci pe stradă de teamă să nu striveşti vreo sinapsă cu neuroni. În urmă cu vreo patru ani, cînd s-a discutat şi, în cele din urmă, adoptat (şi la noi) fişa de evaluare a cadrului didactic de către student, un profesor a pus, într-o şedinţă publică, o problemă de nuanţă, la care eu (susţinător necondiţionat, după model american, al ideii că studentul trebuie să dea, la rîndul său, o notă dascălului), mărturisesc, nu mă gîndisem. "Domnilor " a spus el la timpul respectiv ", nu mă opun în nici un fel acestei evaluări din partea studenţilor " evaluare necesară indubitabil ", dar mă îndoiesc sincer că mulţi dintre actualii mei discipoli au capacitatea intelectuală de a face un asemenea lucru." Observaţia poate părea dură, însă cei cu experienţa amfiteatrelor contemporane o vor găsi perfect legitimă. Astăzi trăim într-un spaţiu academic populat cu personaje fundamental inadecvate, pentru care intrarea într-o Universitate ar putea fi asemănată, prin exotismul ei, cu dansul unui cimpanzeu la Carnegie Hall. Îmi zicea, de pildă, un amic cu ore la "Economice" " facultatea cu populaţia studenţească cea mai numeroasă " că are frecvent, în faţa ochilor, săli-mamut, unde auditoriul este compus, predominant, din persoane fără exerciţiul elementar al petrecerii unui timp oarecare într-un spaţiu închis. Acestora, cîmpia natală, infinită, îmbinată maiestuos cu cerul la orizont, le lipseşte precum aerul. Stau cu căciulile (ori şepcile) pe cap în timpul cursului, crispaţi şi ameninţători, iar atunci cînd presiunea locului devine insuportabilă o zbughesc pur şi simplu afară, în chiar mijlocul expunerii profesorului, nelăsînd răgazul vreunei explicaţii. Povestirea nu m-a surprins, întrucît am văzut cu ochii mei amintita "neputinţă" psiho-somatică a unor studenţi de "tip nou" de a sta (numai!) în Universitate. Vara trecută, am avut un examen interesant cu studenţii unei secţii de la Alma Mater " Studii Europene, pe numele ei. Amfiteatru arhiplin, cu toate fizionomiile pămîntului, atmosferă irespirabilă. Un tînăr, în mod deosebit, atrăgea atenţia imediat. Era tatuat neverosimil pe mîini şi pe ceafă şi, pe lîngă cercei şi ţinte înfipte în pielea feţei, purta un belciug în nas. Ţepii din cap păreau nişte flăcări primejdioase, dintre cele care ard, toamna, cocenii pe cîmp. Omul (care nu venise vreodată la curs) nu putea, realmente, să stea în bancă. Am bănuit, iniţial, intenţii necurate, dar, treptat, mi-am dat seama că nu avea cum să fie vorba despre aşa ceva (la urma urmelor, şi fiţuicile implică un minim efort intelectual). Individul nu stăpînea, neural şi fiziologic vorbind, gestul de a şedea pe un scaun şi a scrie. A cerut să iasă în mai multe rînduri afară, iar eu i-am permis, intrat fiind, la rîndu-mi, în stare de abulie. În final, a predat lucrarea alături de ceilalţi. Eram convins că voi găsi acolo ceva similar unei fraze memorabile, descoperite de o altă colegă de-a mea, la un simpatic student (la Teologie Pastorală, de data aceasta), într-un test de limbă engleză: "Nu pot să zîc, că ştiu umpic engleză!". M-am înşelat. Sub numele de familie " rotunjit cu stîngăcie de analfabet ", circarul scrisese un singur lexem, greu inteligibil, pe care eu l-am descifrat totuşi drept: "Îngî"!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.