Ticăitul unei cariere de excepţie

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
Ticăitul unei cariere de excepţie jpeg

Domnul profesor universitar (de istorie antică) Penteleu Vidruțovici – astăzi distins pensionar octogenar (aproape nonagenar!) – a devenit recent, prin votul unanim al locatarilor, administratorul scării de bloc în care ființez și eu de vreme îndelungată. Vîrsta personajului nu trebuie să mire. Vidruțovici e vioi, cum să spun, ca… o „vidruță“ de apă montană. Nu-i dai mai mult de șaptezeci – hai să zicem! – și cinci de ani. Cu toate acestea (deși l-am votat entuziast), eu am rămas cumva nedumerit de decizia atît de înflăcărată a venerabilului intelectual (omul a tremurat, pur și simplu, pe parcursul numărării voturilor secrete: fusese concurat, fără nici o șansă însă, de un fost colonel la Pompieri, în „etate“ de doar șapte decenii și trei sferturi!) să-și asume respectivul job tracasant. Mă gîndeam că i-ar fi plăcut, în prezent, să-i recitească mai degrabă pe stoici ori pe platonicieni. Într-o discuție privată ulterioară, domnul Penteleu mi-a explicat misterul neașteptatei sale hotărîri: „Codrine, ai crescut practic sub ochii mei și ai ajuns tu însuți universitar. De aceea, cred că mi-ai înțelege foarte bine alegerea.“ Nu știam dacă aș fi putut înțelege cu adevărat, dar, ca de obicei, m-am pus pe ascultat.

Profesorul Vidruțovici a continuat așadar: „Am făcut, îți amintești cu siguranță, în mod semnificativ, administrație la viața mea. Pe lîngă activitatea academică. Am fost mereu, încă de tînăr, un om important, cu vizibilitate, cu funcții, cu prestanță. Puțini știu însă că, pe plan intim, eu am experimentat, în raport cu menționata vizibilitate, un profund sentiment de neîmplinire. El își are rădăcinile, bănuiesc, în două întîmplări de la debutul existenței mele. Prima s-a derulat chiar în școala primară, a doua la sfîrșitul studiilor în Facultatea de Istorie. Ți le voi relata, ca să pricepi întregul context. Mai întîi, episodul din copilărie, din clasa a doua de ciclu inițial… Ehei, ce timpuri! România era încă dodoloață, cîntam imnul regal, păpam lucruri sănătoase, de băcănie tradițională, nu mizerii ca acum… Institutorul nostru, domnul Picealcă, Dumnezeu să-l odihnească, a pregătit cu noi o piesă de teatru înainte de vacanța de Crăciun din 1937 – aveam fix opt ani! Mie mi-a dat, am dedus atunci, rolul principal. De ce am dedus asta? Pentru că dramoleta se referea la un ceas fermecat, rătăcit din cauza creaturilor rele și, în absența căruia, sărbătorile de iarnă nu mai puteau sosi. Lumea încremenea în loc…“

Povestitorul s-a întristat o clipă, dar a revenit imediat: „Creaturile bune căutau acest ceas și aveau sarcina să-l repună în funcțiune înainte ca universul să dispară complet. Eu am fost ceasul, de unde am tras concluzia naturală că aș fi jucat partitura centrală a piesei! Paradoxal totuși, nu rosteam decît patru cuvinte în final, cînd apăream și eu, în sfîrșit, pe scenă, descoperit de zînele care mă amușinaseră disperate – Tic-tac, tic-tac! Trebuia să mimez și epuizarea, prăbușirea în neant… În rest, tot jocul dramatic a aparținut colegilor mei creaturi (fie ele rele sau bune). Acasă, taică-meu, șef de gară, mi-a spus nervos și ofensat: Băiete, ai avut rolul unui maimuțoi trist. M-am simțit penibil față de ceilalți părinți! Mi-am dat seama cît de îndreptățit fusese să constate asta. Da, fusesem un maimuțoi… Ce să vezi, la terminarea facultății, în anii ’50 deci, situația se repetă într-un alt cadru! Mă trezesc, peste noapte, declarat șef de promoție, deși obținusem media a doua (la o distanță bunicică de primul clasat) din serie. Ce se întîmplase? Ceva cumplit! Adevăratul șef fusese arestat de Securitate pentru o presupusă propagandă țărănistă. Am ajuns, ca atare, insul principal al absolvirii studiilor…“

Vidruțovici căzu din nou pe gînduri și, din nou, s-a întors spectaculos la narațiune: „Starea nu a fost deloc una de împlinire. Eram un rege fără regat. Toți mă priveau ca pe un uzurpator, dacă nu ca pe un impostor de-a dreptul. Iar eu, ai realizat deja și singur, mă simțeam aidoma unui maimuțoi. Un maimuțoi trist. Viața mea s-a transformat de atunci într-un lung șir de poziții și posturi centrale, grefate pe insurmontabile roluri secundare. Am fost șef de Catedră la Antică, dar am avut ghinionul să fiu în același colectiv cu secretarul PCR pe tot centrul universitar și, cum îți imaginezi, ăsta conducea de fapt totul. Ștergea pe jos cu mine la orice oră din zi și din noapte! M-au făcut comuniștii și decan, este adevărat, însă am nimerit pe funcție într-o perioadă cu rector de la Istorie – prin urmare, păream tot un fel de preș în Facultate. Mă rog, l-am înlocuit apoi, o vreme, și pe rector (cît a fost detașat de Ceaușescu la minister, eu am funcționat ad interim!), dar nu am fost rector nici un minut în realitate. De la București, adevăratul rector mă mînuia așa cum mînuiește păpușarul o marionetă… Semper un maimuțoi, dragul meu, după cum vezi. Un maimuțoi administrativ trist și inadecvat!“

„Astăzi însă, la sfîrșitul carierei“, a strigat deodată Penteleu, „nu voi mai permite o asemenea umilință! Voi fi un șef de scară autentic!… Prima măsură, Codrine, va fi să-ți deleg ție problemele parcării, salubrității și contractelor cu regiile. După aia mai vedem!“ L-am privit îngrozit pe profesor. Nu am reușit decît să îngaim exsanguinat: „Tic-tac, tic-tac!“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

Foto: adevarul.ro

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.