The Godfather

Publicat în Dilema Veche nr. 507 din 31 octombrie - 6 noiembrie 2013
Alte confuzii jpeg

Turnura pe care a luat-o viaţa unui coleg de-al meu de şcoală – după ce a fost învestit într-o funcţie cu oarecare miză socială şi economică – merită descrisă succint aici, deşi locul ei ar putea fi mai degrabă într-un roman de aventuri spectaculoase. Funcţia menţionată era de director al unui compartiment important din Finanţele publice, iar Victor, personajul nostru de astăzi, o obţinuse pe baza calităţilor lui profesionale şi morale. Omul făcu faţă, de la început, misiunii directoriale, deşi sesizase imediat o schimbare semnificativă în existenţa sa. Lumea se purta altfel cu el. Pe nesimţite, tînărul director intrase în mecanismul linguşelilor de tot felul. Partea cea mai dificilă a acestei situaţii o constituia prezenţa lui la nenumărate sindrofii. Subalterni, vecini, vagi cunoştinţe şi necunoscuţi pur şi simplu îl invitau, frenetic, la cumetrii, cununii, aniversări, onomastici şi alte bazaconii festive, de parcă ar fi fost un contabil-şaman, aşteptat să binecuvînteze mulţimea de petrecăreţi. Toţi îl sărutau apăsat şi îl mîngîiau pe spate ca pe sfintele moaşte (epuizat, directorul îi mărturisi soţiei, că, de cînd ajunsese director, fusese mai pupat decît în întreaga lui existenţă pămîntească şi dezvoltase, prin urmare, fobia acelei misterioase „boli a sărutului“: mononucleoza infecţioasă). Se trezea, frecvent, în mijlocul unor convivi chiuitori, cu priviri tulburi, dintre care, în mod curios, nu-şi amintea nici unul, deşi ei îi strigau, entuziast, printre cimilituri: „Să ne trăiţi, domn’ derector!“

Treburile se complicară gradual. De la o vreme, era nu numai invitat la bairamuri exotice, dar şi rugat fierbinte să accepte să fie naş. Zeci de pruncuţi născuţi în România nu puteau, se pare, debuta în viaţă, fără paternitatea spirituală a bietului director de la Finanţe şi zeci de cupluri autohtone nu aveau şansa unei „case de piatră“ fără supervizarea de padre duhovnicesc a fostului meu coleg. Victor boteză şi cunună, un timp, pe bandă rulantă, împărţind, în dreapta şi în stînga, daruri costisitoare. Lucru absolut de neimaginat anterior, colegul meu începu să-şi neglijeze obligaţiile profesionale, slujba de administrator financiar intrînd pe un făgaş secundar în raport cu prestaţia sa de naş. Universul dădea semne de descompunere şi, ca atare, într-o bună zi, cu privire încercănată şi nevastă înfricoşată (femeia tresărea nebuneşte la primul zbîrnîit al telefonului), directorul hotărî că aşa nu mai mergea şi că piciorul trebuia pus, de urgenţă, în prag. Ce să spui însă plauzibil atunci cînd refuzi pe cineva care te roagă să-i fii naş? Că nu ai bani? Nu funcţiona, toţi îi jurau că nu e nevoie de nici un leu, iar apoi, la eveniment, el s-ar fi simţit prost şi ar fi plusat cu mult mai mult decît ar fi făcut-o dacă ar fi acceptat normal, în faza iniţială. Că nu ai timp? Nici o problemă, părinţii aşteptau oricît – şi treizeci de ani, dacă era nevoie (la rigoare, îşi puteau boteza copiii la vîrsta adultă, ca primii creştini, doar „să fie de acord domn’ derector!“). Cuplurile, şi ele, cu siguranţă, erau gata să trăiască în concubinaj pînă „va găsi domn’ derector vreme pentru năşire“. Că nu ai chef? „Vai, domn’ derector, nici măcar pentru noi?“, auzea deja Victor replicile tremurate de plîns şi vedea, anticipator, feţele umbrite de obidă.

Pentru un asemenea refuz delicat trebuia invocat un motiv la fel de delicat. Mai întîi, colegul meu declină cîteva solicitări de botezuri şi cununii, susţinînd că se afla în divorţ cu soţia şi că, implicit, nu ar fi bine, nici spiritual, nici social – pentru un copilaş sau doi tineri însurăţei –, să intre în lume sub astfel de auspicii. Ulterior, realiză că scuza nu va funcţiona. Un potenţial cumătru îi atrase atenţia că divorţul nu ar fi o problemă, din moment ce o doamnă vedetă din Bucureşti, Gabriela Cristea pe numele ei, botezase nu de mult un pruncuţ, împreună cu soţul rugbist, de care se despărţise cu mult tam-tam. Aşadar, Victor trecu la planul B: schimbarea religiei. Zise tuturor că a trecut la catolicism. Existau totuşi, şi aici, numeroase fisuri. Năvăliră pe el mulţi catolici pentru a-i cere năşirea, iar ortodocşii se arătară dispuşi să ceară dispensă de la părinte pentru a beneficia de un naş catolic. Victor simţi, de aceea, că venise clipa să-şi testeze limitele. Anunţă peste tot că s-a pocăit. Trecuse, afirma el, la neoprotestanţi. Surpriză! Răsăriră alţi şi alţi solicitanţi de „înrudire“ duhovnicească, pregătiţi să se pocăiască, doar pentru a se afla „în preajma lui domn’ derector“. Îl sunase şi socrul său (întîmplător, preot de parohie rurală!) care îi şuierase în receptor: „Băiete, am auzit că ai trecut la sectari şi faci prozelitism. Bagă-ţi minţile-n cap, că io nu-mi las fata pe mîna lui Veliar!“ Exasperat, Victor decise să joace totul pe o singură carte. Se dădu musulman şi, cu privire încrîncenată, le ceru tuturor să-l lase în pace. O vreme fu linişte şi colegul meu crezu că, în sfîrşit, descoperise elixirul izolării. Apoi, într-o dimineaţă frumoasă de toamnă, secretara îl sună pe interior şi îi zise cu voce impacientată: „Domnule director, au venit doi domni care vor să vă vorbească urgent. Sînt de la SIE ori SRI…“ Bărbaţii intrară în birou şi, după cîteva politeţuri artificiale, unul dintre ei îi spuse abrupt: „Domnule director, ne aflăm aici pentru a discuta afilierea dumneavoastră la celula teroristă, de tip islamic, existentă pe teritoriul ţării noastre încă din anii ’90. Înainte de a răspunde, vreau să vă atenţionez că gestul conlucrării sincere cu noi vă va feri de repercusiuni legale şi vă va face eligibil pentru un program de protecţie a martorilor.“

Directorul se ridică în picioare cu aer mohorît. Întinse deodată braţele spre tavan şi urlă din toţi rărunchii: „Allah Akbar!“

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.