Teribilul necunoscut din spatele ușii

Publicat în Dilema Veche nr. 648 din 21-27 iulie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

Știți reclama cu copiii care văd că pe perete a apărut o „pisicuță“, ba „un ursuleț“, pentru ca în cele din urmă să tragă îngrozitoarea concluzie că e „Bau-Bau!“, deși era vorba doar de o pată de mucegai. Clipul redă cît se poate de sugestiv felul în care apar spaimele în copilărie și ne amintește imediat de momente similare prin care cu toții am trecut odată. Mi‑aduc aminte de zilele de vară în care mă jucam cu Cristina și Bogdan pe o idilică stradă numită  Amurgului. După ce apunea soarele intram în casa lor și făceam o mulțime de năzbîtii. Ba agitam o sticlă de Pepsi în bucătărie, astupîndu-i gîtul cu un deget și apoi dîndu-i drumul să sară pe toți pereții, ba făceam fitil din mai multe bețe de chibrit înșirate, cărora le dădeam foc la un capăt pe cimentul de la baie, ba încercam să ne jucăm de-a injecțiile în dormitor și eram aproape să ne dăm pantalonii jos, ba țopăiam pe hol pînă amețeam. Pe acel culoar însă, era o ușă în spatele căreia, în mintea mea, își avea sălașul un fel de căpcăun. Azi știu, era bietul Molnar, străbunicul lui Bogdan. Un om foarte bătrîn, mai ales în viziunea noastră la vîrsta aceea, cît se poate de normal și de cumsecade. Numai că de obicei, cînd ușa aceea se deschidea, era de rău. Însemna că l-am deranjat și ieșea să ne certe. Eu nu îndrăzneam nici să mă uit înspre el și, cînd simțeam clanța aceea că se mișcă din interior, o rupeam la fugă și mă ascundeam pe unde se nimerea. Am fost foarte uimit odată să văd cum, după ce ușa a început să se deschidă, în loc să fugă, Cristina s-a dus la Molnar și, fără s-o muștruluiască, așa cum mă așteptam, acesta i-a dat niște bomboane. În fond, era draga lui strănepoată. Dar vrînd să le împartă cu noi, Cristina m-a pus într-o teribilă dilemă: să mănînc, adică, bomboana care venea de acolo, de după ușa aceea? Cred că am băgat-o în gură cu multă precauție și am trecut printr-o a doua mirare, constatînd că era chiar bună. De atunci m-am mai împăcat cu acea ușă, pe care totuși nu‑mi doream s-o văd deschizîndu-se.

Mai exista însă și o altă ușă teribilă care dădea în spatele grădinii. Ziua era cu totul benignă, dar noaptea se transforma într-un adevărat coșmar. După lăsarea întunericului, pe acolo putea să vină Moșu, îmi spuseseră Cristina și Bogdan. Cine era Moșu? Păi, parcă nici nu voiam să știu prea bine. Era ce poate fi mai rău, omul negru, Bau-Bau, noaptea, necunoscutul, ceva care  se putea oricînd ivi prin geamul ei mic și întunecat. Odată, cică un om mare o deschisese puțin și de afară intraseră niște aburi. Asta îmi povesteau cei doi prieteni ai mei. Eu n-o văzusem niciodată deschisă. Dacă ușa camerei lui Molnar devenise o spaimă care avea cît de cît o formă, un contur, astălaltă era infinit mai înspăimîntătoare. Ușa care nu se deschidea niciodată. Molnar era un moș în carne și oase, acolo însă era întreaga idee de moș, bătrînețea însăși, neantul.

Cînd plecam de la ei seara sau noaptea, împreună cu mama sau cu bunica, foloseam ușa din față. Odată însă, țin minte că au vrut să ieșim prin spate. Probabil că reacția mea de groază le-a surprins. Degeaba au încercat atunci să-mi explice că Moșu nu era decît o simplă sperietoare sau că, dacă sîntem cuminți, nu avem de ce să ne temem de el. Eram prea speriat. Îngrijorată, bunica mi‑a șoptit la un moment dat că, de fapt, Moșu e doar o invenție pentru Cristina și Bogdan. Și chiar dacă el ar exista, spunea ea, nu are treabă decît, cel mult, cu copiii care stau acolo, fiindcă ușa aceea era a casei lor. Logic. Ar fi fost vorba, deci, despre un fel de duh rău care bîntuia doar pe la ei.

Au venit și vremurile în care cu toții ne aminteam de Moșu și rîdeam de cît de mici și de proști eram. Dar am vaga impresie că personajul ăsta, care avea probabil un nume pentru fiecare dintre noi, n‑a dispărut complet. Doar s-a transformat. Și, astăzi, el are mai multe nume care continuă să ne sperie. Mucegaiul cu chip urît poate răsări oricînd. În lumea de azi aș zice că apar tot mai multe uși pe care nu le dorim deschise. Nici măcar pentru a constata că „nu e dracu’ chiar așa de negru“, cum se spune. Mai bine să nu-l vedem.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic