Ţepele lui Vodă Mavrogheni

Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Vă vorbeam săptămîna trecută despre "haiducii" de altădată, actori activi în vremuri tulburi, tîlhari de drumul mare, hoţi înrăiţi şi greu de îndreptat. Micul Cod Penal de la 1783 face deosebire între tîlharii de drumul mare, simpli tîlhari şi hoţi în funcţie de pedepsele aplicate. Astfel cei ce "vor face năvăliri cu arme şi de multe ori şi în drumuri" şi dacă mai sînt şi "vestiţi", se pedepsesc cu spînzurătoarea "la locul unde au tîlhărit. Tot tîlhari sînt şi cei ce "turbură" liniştea cu "năvăliri" sau cei ce poartă arme şi "năvălesc prin sate şi răpesc", dar dacă "n-au făcut de multe ori şi în drumuri" atunci se pedepsesc doar cu surghiunul. Complicii şi "gazdele tîlharilor" primesc aceleaşi pedepse ca şi tîlharii. Pedepsele, pentru a avea eficacitate, trebuie să fie cît mai crude şi cît mai vizibile, mai ales cînd "haiducul" este vestit. Se presupune că transmit un mesaj celor care privesc, vinovaţi şi nevinovaţi, primii ar trebui să se îndrepte, ceilalţi ar trebui să cugete de mai multe ori înainte de săvîrşi fapta. Urmînd această gîndire, chiar şi trupurile tîlharilor ucişi în luptele cu potera sînt folosite în acest scop. Pe vremea lui Nicolae Mavrogheni (1786-1790), satele şi tîrgurile fuseseră împînzite cu "ţapi de doi stînjeni" de care atîrnau toţi "oamenii furi şi tîlharii". Fără prea multă judecată, Vodă striga gealatului "ia-i" şi aceştia îi "înţepa" şi-i "spînzura în uliţă de o prăjină în furci". După fiecare ciocnire cu cetele de haiduci, căpitanul Solomon îi "dăruia" lui Vodă capetele tîlharilor ucişi, nu numai pentru a fi răsplătit - "drept răsplată, m-au îmbrăcat cu caftan polcomnic za Cerneţi" -, dar şi pentru că acestea constituiau o "pradă utilă" puterii. Înfipte în suliţe, capetele "haiducilor" servesc drept lecţie celorlalţi, fiind expuse la răspîntii, pe drumurile principale, în tîrguri. "Tocmai mi s-a spus că trei capete au fost expuse în suliţe, în faţa Curţii Domneşti. Printre aceste capete se află şi unul al unui preot" - notează consulul Prusiei la Iaşi la 28 august 1819. Pentru ca trei ani mai tîrziu, la Bucureşti fiind, acelaşi consul Kreuchely să scrie: "execuţiile hoţilor şi tîlharilor se succedau, şi, atît de o parte, cît şi de cealaltă şa drumului - n.n.ţ, se vedeau oameni spînzuraţi şi capete expuse în ţeapă; am văzut, chiar o dată, un om spînzurat şi capul tovarăşului său legat de spate; toţi au bătute plăcuţe pe care se află scris cauza execuţiei lor, trebuie să-i fim recunoscători Paşei, fiind singurul mijloc de a-i potoli pe tîlhari care infestează pădurile şi munţii, în bande foarte numeroase". Dar şi înainte de răzmeriţa lui Tudor, marii "haiduci" aveau parte de acelaşi tratament. Cînd la 1815, Solomon îi dăruieşte lui Vodă Caragea, pe lîngă trei capete, trei "haiduci", acesta porunceşte să-i spînzure astfel: "pe unul Stănică în Dealul Radovanului, pe unul la Poşta Cioroiului şi pe unul la Calafat. De observat că nu sînt toţi spînzuraţi în acelaşi loc, ci în locuri diferite pentru a atrage privirile a cît mai mulţi locuitori. Plăcuţele informează asupra faptelor reprobate, iar Mavrogheni, pentru a fi cît mai explicit, notase fapta şi pedeapsa. Bineînţeles că puţini dintre cei care priveau ştiau scrie şi citi, dar se aflau alţii în preajmă "traducători" ai mesajului, mai ales că ţeapa cea mare sau spînzurătoarea sînt ridicate în locuri publice. Celebrul haiduc Ştefan Bujor este spînzurat, de pildă, la Iaşi (1811) pe cîmpia unde se ţinea iarmarocul de la Frumoasa. Nici boierii ce s-au haiducit nu sînt iertaţi, dar datorită rangului se bucură de privilegiul de a fi decapitaţi. Astfel, boierii Canta şi Catargi, cunoscuţi pentru atacul asupra caravanelor de călători, sînt decapitaţi la Copou la 1810. Cîţi dintre privitori s-au şi "sensibilizat" nu prea ştim. Dionisie Elisiarhul mărturiseşte că ţepele lui Mavrogheni au speriat pe mulţi, iar tînărul Vîrnav se arată impresionat de imaginea oferită de Bucureştii anului 1812: "cea întîiu mirare ce m-au cuprins cînd am ajuns în marginea Bucureştilor, au fost aceasta: doi oameni puşi de vii în ţapă, şi altul asemenea spînzurat de grumaz". Oare mai avem nevoie de ţepe? Sau trăim încă în vremea tîlharilor de drumul mare ce şi-au schimbat doar caii?

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.