Țepele de odinioară

Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

Cuvîntul ţeapă a făcut carieră după 1990. Înainte, noi îl foloseam în legătură cu un anumit obicei. A trage ţeapă însemna să fugi dintr-un restaurant fără să plăteşti. Iar trasul ţepelor devenise în anii ’80 aproape un sport naţional printre tineri şi în special printre studenţi. Adică, mîncai cu prietenii la restaurant şi mai ales beai, iar apoi nu mai aşteptai să vină şi nota de plată. Grupul se retrăgea de la masă într-un mod cît mai discret, lăsîndu-i pe chelneri cu buza umflată. Uneori, treaba asta se repeta de cîteva ori în aceeaşi seară, la mai multe localuri. Cu alte cuvinte, chefliii făceau cîte un tur prin centrul Bucureştiului, asemeni crailor de Curtea Veche, doar că pe gratis.  \

Obiceiul era înrudit cu acela de a merge fără bilet în autobuz, cu felul în care ţăranii furau recolta de pe cîmpurile care odată fuseseră ale lor şi cu meteahna muncitorilor de a sfeterisi piese din fabricile despre care se spunea că aparţin poporului. Restaurantele, ca şi celelalte afaceri erau de stat iar statul comunist era ceva de rău, nu îi slujea pe oameni, ci îi oprima, aducîndu-le numai rele. Noi, tineri luminaţi, priveam lucrurile în mare şi ne ziceam că a pleca de la un restaurant fără să plăteşti poate fi o formă de protest împotriva statului şi a serviciilor sale execrabile. Evident, efectul ţepelor noastre din mizerabilele localuri ale patriei nu afecta în nici un fel ordinea statală. Era însă resimţit direct de către chelnerii şi administratorii respectivelor restaurante. Dar cum şi pe aceştia îi vedeam ca pe nişte profitori corupţi ai regimului, nu puteam decît să fim foarte satisfăcuţi ori de cîte ori reuşeam să-i fentăm. Era una din justificările prin care ne feream conştiinţa de ideea că săvîrşeam un furt. Adevăratul motiv al ţepelor era însă bucuria riscului şi adrenalina. 

Cînd aveai de gînd să faci aşa ceva, tehnica era să te aşezi la o masă cît mai aproape de ieşire. De la terasele deschise vara, pline de lume şi mereu cu prea puţini chelneri, era cel mai uşor să te faci nevăzut. Unele restaurante aveau însă ieşiri mai complicate iar riscurile de a fi oprit înainte de a ajunge la uşă erau mai mari. După cîteva beri însă, totul începea să pară posibil.  

La mezaninul blocului Turn din Piaţa Palatului exista o asemenea berărie, nerecomandabilă din punct de vedere strategic. Bucătăria de unde veneau chelnerii era în faţa uşii de la sala de mese. Cînd ieşeai, te puteai ciocni de ei, iar de la acea uşă şi pînă în stradă mai aveai de coborît încă vreo două rînduri de scări şi de străbătut un hol. De regulă, ca să nu atragem atenţia, nu plecam toţi odată, ci pe rînd iar, în cele din urmă, la masă rămînea unul singur, cu banii pregătiţi pentru orice eventualitate, aşteptînd momentul potrivit să o şteargă şi el. Ne asumam acest rol periculos, prin rotaţie. Era rîndul meu şi coşmarul s-a întîmplat. Deşi studiasem atent traseele şi ritmurile chelnerului, m-am petrecut cu el exact cînd ieşeam din sală. A zărit masa goală şi s-a întors către mine care deja coboram scara, nici prea repede ca să nu semene a fugă, nici prea încet ca să nu-i dau timp de reacţie. Totuşi, omul m-a strigat: „Alo, băiatu’ (aveam vreo 19 de ani), păi aţi plecat aşa, cu toţii?“. Am bălmăjit ceva cum că poate colegii mei or fi la toaletă. Pufnind în rîs, chelnerul a început să strige pe cineva de jos din direcţia în care mă îndreptam eu: „Marcelicăăă! I-auzi ce zice băiatu’“. N-am mai aşteptat să apară Marcelică, m-am întors cîţiva paşi întinzîndu-i chelnerului toţi banii pe care-i aveam strînşi în pumn. Era un procedeu care funcţiona întotdeauna. La vederea banilor (cu bacşişul inclus) furia lor se atenua măcar pentru cîteva momente, suficient cît să poţi spăla putina în relativă siguranţă. Am reuşit să scap, fără să mai dau ochii cu Marcelică (pe care mi-l închipuiam un fel de Silvester Stalone), dar am avut oarecare dificultăţi în a le explica prietenilor, care mă aşteptau două străzi mai încolo, că nu mai am banii. Eşecurile de acest fel erau atît de rare încît păreau greu de crezut.  

Altădată, un amic, Creţu, a făcut un asemenea tur de forţă pe la mai multe cîrciumi. Prima ţeapă a fost la localul Palace de pe Brezoianu, unde a băut vreo două beri. Au urmat alte trei cîrciumi rezolvate cu acelaşi procedeu. S-a despărţit de colegi şi, tîrziu în noapte, picotea pe scaunul ultimului metrou în drum spre casă. Dintr-odată s-a simţit privit insistent de cineva care se postase în picioare, chiar în faţa lui. Era chelnerul de la Palace, care-i bătea obrazul. 

Un alt cunoscut mi-a povestit cum în acea perioadă a tras zeci de ţepe prin restaurantele din Petroşani. La un moment dat, el şi prietenii lui şi-au dat seama că nu mai au unde să intre. Deveniseră proscrişi pînă şi în ultima bodegă din oraş. Norocul nostru că Bucureştiul era mai mare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum vă ajută mersul pe jos de trei ori pe săptămână. Specialiștii spun că reduce la jumătate riscul de reapariţie a durerilor lombare
Mersul pe jos de trei ori pe săptămână pentru a atenua durerile de spate reduce aproape la jumătate riscul de reapariție a acestora, potrivit primului studiu de acest gen, publicat de The Guardian.
image
România – Ucraina, ce nu ni s-a spus: decizia luată și ținută secret după meciul istoric de la Munchen
Partida de luni va avea efecte pe termen scurt și lung. În primul rând, ne putem gândi, în mod realist, la calificarea în optimi. La fel de important însă e un alt subiect care, deocamdată, n-a „transpirat“ în mass-media.
image
Curiozități despre solstițiul de vară din 2024. Locul din România unde se descifrau tainele cerului VIDEO
Cel mai timpuriu solstițiu de vară din ultimele două secole va avea loc joi, 20 iunie. În România, ora 23:50 marchează momentul solstițiului și începutul verii astronomice.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.