Teoria Universală

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Reacţii omeneşti jpeg

Nu e vorba chiar despre teoria conspiraţiei universale, aşa cum poate mulţi iubitori de scenarii şi-ar închipui şi nici chiar despre filmul

, proaspăt recompensat cu un Oscar pentru cel mai bun actor, Eddie Redmayne, în rolul omului de ştiinţă Stephen Hawking. Dar este vorba despre cartea lui Stephen Hawking, publicată la începutul deceniului trecut –

– tradusă la editura Humanitas în 2014 cu titlul Teoria Universală, prin al cărei „univers“ aş vrea să zăbovesc puţin. 

Visul multor mari fizicieni din epoca actuală ar fi descoperirea (sau crearea) unei teorii integrale, care să includă şi să explice de la un capăt la altul legile universului, atît la scară macro cît şi la scară micro. Să explice adică, în acelaşi timp, şi lumea stelelor şi a galaxiilor, dar şi pe cea a atomilor şi a particulelor subatomice.  Necazul e că, pe măsură ce ştiinţa omenească avansează, creşte şi numărul problemelor nerezolvate. La fiecare mare descoperire, odată cu speranţa unei descifrări complete, se ivesc şi noi necunoscute care par să complice şi mai mult înţelegerea noastră. În condiţiile acestea, e greu de crezut că visul fizicienilor se va îndeplini – cu alte cuvinte, că Dumnezeu le va permite să-i descopere întregul mecanism al creaţiei. De altfel, deşi e o sumă de prelegeri despre istoria universului aşa cum ne-o imaginăm astăzi şi cum a văzut-o omenirea de-a lungul timpului, despre Big Bang-ul originar, despre găurile negre (care „nu sînt atît de negre“), despre direcţia timpului sau despre frontierele universului, cartea lui Stephen Hawking ajunge, de fapt, la Dumnezeu. Fizicianul observă că şi dacă s-ar descoperi că există o singură teorie unificată posibilă, un set de reguli şi ecuaţii care să explice funcţionarea întregului univers, aceasta nu ar epuiza întrebările. Fiindcă, în acest caz, ne-am pune problema: „Ce anume însufleţeşte ecuaţiile şi creează un univers pe care acestea îl descriu?“ 

Savantul ajunge şi la esenţa esenţelor: „De ce s-ar strădui universul să existe? Este teoria unificată atît de puternică încît să dicteze propria ei existenţă? Sau are nevoie de un creator? Şi, în acest caz, are El vreo altă influenţă asupra universului, în afară de faptul că e răspunzător de existenţa acestuia? Dar pe El cine l-a creat?“ Probabil că sînt întrebări pe care, într-un fel sau altul, ni le punem mulţi dintre noi (sau măcar unii). Ele par inerente „materiei“ care a ajuns să aibă conştiinţă proprie. Dar Stephen Hawking n-a ajuns la ele pe vreo scurtătură intuitivă obişnuită. El şi le pune după o viaţă de observare a funcţionării universului, după ce a intrat în bucătăria cercetării şi a studiat nenumărate „amănunte“. Iar unele asemenea „amănunte“ sînt la fel de uluitoare ca şi întrebările supreme. De exemplu, dacă acceptăm observaţiile şi teoriile actuale bazate pe aceste observaţii: „(…) de ce universul e atît de uniform la scară mare – de ce arată la fel în toate punctele din spaţiu şi în toate direcţiile?“ 

Regăsim la Hawking şi una din problemele pe care le ridica şi un alt mare fizician cosmolog, Martin Rees, în cartea intitulată Doar şase numere , şi anume: „De ce universul şi-a început expansiunea cu o rată atît de apropiată de cea critică, prin care să evite recolapsarea?“ S-a calculat că dacă această rată ar fi fost mai mică fie şi cu o sutime de milionime de miliardime, universul ar fi recolapsat sub acţiunea gravităţii. În schimb, dacă rata ar fi fost mai mare cu aceeaşi infimă cantitate, universul ar fi devenit practic gol. (Martin Rees demonstra în cartea sa existenţa a şase rapoarte din structura micro şi macro-cosmosului, dintre care, dacă doar unul singur ar fi avut o infinitezimală abatere, n-ar mai fi fost posibilă apariţia stelelor şi a vieţii.) 

Hawking vorbeşte în cartea sa şi despre „singularitatea“ de la care a început universul şi despre găurile negre (cu păr sau fără păr) de care a fost preocupat în mod special. El ştie că va primi premiul Nobel dacă, în timpul vieţii sale, se va descoperi o gaură neagră primordială (din prima fază a universului), dar e conştient că şansele de reuşită, cu tehnologia actuală, sînt infime (poate că vom rămîne doar cu L’Origine du monde a lui Courbet).

Celebrul fizician îşi pune o serie de întrebări şi despre limitele universului. Emite ipoteza că acesta ar putea să fie finit, fără să aibă însă o frontieră sau o margine, tot aşa cum pe Pămînt, finit fiind el, oricît ai merge nu vei întîlni niciodată o margine. Aşa, ne mai împăcăm, poate, cu ideea infinitului, pe care mintea umană n-o prea concepe. Mai greu de suportat sînt problemele pe care Hawking şi le pune în legătură cu timpul. Sensul în care curge timpul, explică el, este acelaşi în care universul se dilată şi acelaşi în care dezordinea (entropia) creşte. Este, de asemenea, sensul care pe noi ne face să ne amintim trecutul şi nu viitorul. Uăleu! 

Mi-aduc aminte că una din grozăviile spaţiului-timp, asupra căreia însă Hawking nu insistă în această carte, mi s-a părut a fi demonstraţia potrivit căreia, cu cît priveşti mai departe în univers (la mai mulţi ani-lumină distanţă), cu atît vezi mai departe în trecut. E o relaţie care parcă te face să crezi că totul nu e decît o iluzie, o mare şmecherie. Şi ştiinţa pură pare să aibă partea ei de ficţiune. Sper că nu v-am ameţit de tot.  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Sac cadavre FOTO Shutterstock
Rușii care se retrag din fața contraofensivei ucrainene lasă în urmă trupurile camarazilor lor
Trupele ruse au abandonat atât de repede un oraș cheie ucrainean încât au lăsat trupurile camarazilor lor în stradă, oferind marți mai multe dovezi despre cea mai recentă înfrângere militară a Moscovei.
preschimbare permis de conducere jpeg
Noi reguli pentru reducerea perioadei de suspendare a permisului de conducere
Dacă un proiect de lege pentru modificarea Codului rutier va fi aprobat, se vor schimba regulile după care se vor reduce, la cerere, perioadele de suspendare a dreptului de a conduce un vehicul.
Arsenal nuclear Rusia FOTO Shutterstock jpg
Arsenalul nuclear al Rusiei. De ce arme dispune Moscova și cât de puternice sunt
Putin amenință cu arsenalul său nuclear, dar în constă acesta și cât de puternic este? Rusia poate lansa bombe nucleare de pe bombardiere strategice, rachete intercontinentale și submarine.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.