Teoria relativităţii conspiraţiei generalizate

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Cu cîțiva ani în urmă, o campanie publicitară purtată pe valurile înspumate ale unui detergent ne spunea că „murdărirea este bună“. Românește, treaba a funcționat, din prima zi de campanie, pentru că vorbele astea s-au „viralizat“ instantaneu și s-au înfipt în comunicarea cotidiană. Acum, că varianta „murdăria este bună“ s-a înfipt și ea, la fel de rapid, e altă treabă. E o chestie care ține de  urechea noastră muzicală, de spiritul nostru de artiști și de faptul că, dacă sună bine, nu-i bai cu cine știe ce alte posibile semnificații. Murdărirea, murdăria, cam… tot aia. Tot un drac, cum ar veni. La urma urmei, nu s-a făcut nici o gaură în cer. Și nimeni n-a înțeles din textul ăsta că ar fi bine să împuști oameni pe stradă. Povestea a rămas în pereții cutiei de rezonanță a vorbelor noastre naționale, cu sensul cu care a fost trimisă în lume – adică e normal și chiar bine pentru copii să fie copii și să se murdărească la joacă – dar s-a păstrat cumva și cu sensul că ceva despre care credeai că face rău s-ar putea să prindă bine, la un moment dat.

În virtutea aceluiași mecanism, se do­ve­dește, uneori, că fuga cu sorcova a min­ți­lor noastre, rătăcirea printre planurile „bubulilor“, hălăduirea prin codrii zorilor umanității, alături de Zalmoxis, și alte plimbări prin „oculta internațională“ se comportă exact ca murdărirea. Adică sînt bune la casa omului, sînt de ajutor, la o adică. De cîte ori n-ați dat peste narațiunile la modă, în care marile puteri ne-au ținut cu capul la cutie, doar-doar să nu demonstrăm că primul alfabet s-a născut aici – ca puii vii născuți din găină –, că aici e centrul energetic al lumii, că Eminescu e autorul teoriei relativității, că am inventat caloriferul și nu sîntem lăsați să le-o zicem europenilor în față, că sîntem, de fapt, poporul ales, dar ne-au driblat toți și ne-au faultat de ne-au rupt picioarele. În serile pline de duhul conversației – cînd la noi, la români, se pogoară blîndețea cerurilor care ne dau cea mai viermuitoare limbariță de pe lumea asta –, încep să curgă părerile și convingerile, informațiile aflate „pe surse“, din ciclul „dacă nici ăla nu mai știe, atunci chiar nu văd cine ar putea să…“, certitudinile că lucrurile n-au cum să stea altfel decît știm noi, pentru că ne-a zis cineva care știe. Mereu avem noi un om care știe. Și umblăm așa, langa, într-un labirint venit de „pe surse“, unde ne întîlnim zilnic cu marii noștri domnitori, cu Dinu Patriciu, care e viu, bine-mersi, undeva pe o insulă – chiar, ce-ar fi să fie pe bune?! – cu extratereștri care se mișcă în voie printre noi, pentru că ne seamănă leit, cu copii de cristal și lighioane venite din alte dimensiuni, și cu daci care ne protejează de pe Columna lui Traian, și ne netezesc drumul spre misiunea noastră de salvatori ai lumii.

Pînă la urmă, rătăcirea asta în teorii ale conspirației, în ficțiuni abisale și-n răgălii narative s‑ar putea să fie și foarte bună, așa cum e murdărirea, care prinde bine uneori. Murdărirea, nu murdăria. Că tocmai aici stă și micul secret pe care mi l-a zis mie cineva, un om informat, nu pot să zic cine. „Nene…“, zice omul meu, „uite care-i faza… Murdăria e ceva vast, etern, în care dacă ai intrat, acolo rămîi. Mă-nțelegi ce vreau să zic?! Pe cînd murdărirea e altă dudă. Murdărirea e ceva temporar. Adică mai ai o șansă, mai poți s-o mai învîrtești, s-o… cutare. Știi?! La o adică, te mai speli, frățică…“ Cum ar veni, dacă tot rumegi la rebusuri și la toate cuvintele încrucișate din univers – iar cînd nu faci asta, citești despre cum au plămădit dacii lumea – s-ar putea să sesizezi că… ceva nu se leagă în felul în care e inginerită o poveste pe care cineva vrea să ți-o bage pe gît. Sigur, tu ești varză de conspirații și narațiuni care deraiază și fac prăpăd în cap, dar chiar poți să sesizezi cînd ceva pretinde prost că e altceva decît pare. Adică pură întîmplare. Și-așa se pornește bulgărele.

Mai deslușit, treaba stă așa. Mi-a zis mie omul meu. Chiar dacă cea mai sănătoasă primă suspiciune e aia de prostie pură, și-abia dup-aia vine teoria conspirației, oamenii de pe-aici încep să se prindă că au și dreptul să-ntrebe, nu doar s-asculte povestea. Deși presa clasică e-n comă, niște cetățeni de meserie, retrași în munții altor canale de comunicare, își fac meseria și-ntreabă. Mai află cîte ceva, dovedesc, și iar întreabă. Și tot așa. Nu mai e foarte confortabil la noi, de la o vreme, pentru autorii de povești de adormit publicul, pentru tătucii care-și puneau ochelarii și ne citeau seara, la culcare. Ăia care ne șopteau la ureche că le trebuie liniște ca să lucreze, să muncească pentru noi, să ne fie bine, să nu ne fure nimeni țara. Între timp, spunîndu-ne povestea, ne șuteau din portofel, ba chiar și ceasul deșteptător de pe noptieră. Cea mai proastă veste pentru ei e că publicul de-aici e, deja, doctor în teoriile conspirației. S-a supraspecializat. Îi plac atît de mult, încît, pînă la urmă, nu te mai lasă să dormi și trebuie să zici mai departe, să improvizezi. Iar dacă improvizezi prost, publicul face gură și cere banii înapoi.

Aici e murdărirea cea mai bună. Lumea începe să se prindă că poate să facă scandal și să ceară socoteală. Poate chiar și banii înapoi.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic