Teoria conspiraţiei - cazul Bute

Ce e de înţeles cînd un campion aşa mare primeşte o bătaie aşa zdravănă?

Depinde ce vrei să înţelegi după acest Froch – Bute care s-a terminat în repriza a cincea prin înfrîngerea campionului român. E o întîmplare pe care timpul nu o îndepărtează, ci o învăluie în mituri care cresc. Destui oameni, unii specialişti cu decenii de viaţă în box, susţin că meciul n-a avut nici o logică şi, de aceea, conchid că a fost un blat pentru pariuri. Ei sînt încurajaţi de cifre. Dacă, înaintea întîlnirii, cineva ar fi pariat că Bute va fi făcut KO în repriza a cincea, pentru fiecare 100 de euro ar fi cîştigat 3600 de euro! Inclusiv tipi din anturajul oficial al boxerului român stabilit la Montréal susţin că s-a pariat enorm în Canada pe înfrîngerea sa.

Ştiu cunoscători ai sportului care au numărat pumnii încasaţi de Bute, s-au uitat atenţi la dansul suspect al picioarelor şi au evaluat tăria loviturilor. La finalul calculelor, au marcat sec şi imperial concluzia lor: trucaj! În ceea ce mă priveşte, văzînd atîtea lucruri de neînţeles în sport, sînt prudent în a găsi soluţii demne de Pendulul lui Foucault la chestiuni în care destinul diluează pînă şi cele mai riguroase planificări şi statistici. Îmi aduc aminte şi acum partida lui Feri Vaştag de la Olimpiada din 1996, din Atlanta. Cel mai mare boxer român din istorie, Vaştag venea la a treia Olimpiadă ca să răzbune ratările anterioare. A pierdut incredibil în faţa neamţului Markus Beyer, un pugilist excelent şi el, dar pe care Feri l-a dominat un meci întreg. Revin la Bute. E confortabil şi liniştitor să adaptezi realitatea după propriile gînduri, dacă faptele o iau razna şi-ţi infirmă ideile. Asta se numeşte teoria conspiraţiei, îţi aduce consolare şi e ceea ce ne dorim cu toţii, învineţiţi la arcadă sau la suflet.