Telefonul fără fir

Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
Alte confuzii jpeg

Mai tînărul meu prieten intră în birou, la primele ore ale dimineţii, şi îmi spuse, precipitat, cu emoţie vizibilă în glas: „A luat André Malraux Premiul Nobel pentru Literatură!“ Lucram la nişte chestiuni administrative, iar informaţia transmisă brusc mă trezi din calcule complicate. Ştiam că urma să fie anunţat noul scriitor nobelar, însă presiunea birocratică mă decuplase, temporar, de la interesele culturale. Probabil că încă afişam un aer buimăcit, în ochii colegului entuziast, întrucît se simţi obligat să adauge: „Am avut, se pare, mînă bună!“ Malraux, Premiul Nobel? Post-mortem? Se putea şi aşa? Şi cum adică avusese amicul în cauză „mînă bună“? Exista oare o bursă a pariurilor literare unde se vehiculau sume excentrice? Dacă da, trebuia să deduc că tînărul lector dovedise fler şi mersese pe André Malraux? Dar care Malraux? Mai exista unul contemporan, de care eu nu auzisem? Aş fi întrebat, dar eram stingherit. Prietenul din birou îmi fusese cîndva student şi, sesizîndu-mi ignoranţa, ar fi fost îndreptăţit să comenteze în barbă: „Halal, domn’ profesor! O faci pe literatul şi habar n-ai de André Malraux! Ăsta nou, bineînţeles, că de cel vechi nu mai vorbim (deşi, la rigoare, întrebat şi de ăla ceva, nu m-ar mira să iei, din nou, făţuca asta de Niznaiovici...)!“ Am tăcut mîlc aşadar, mimînd zîmbetul plin de satisfacţie. Transmiteam prin toţi porii bucuria auzului unei asemenea veşti, fără a rosti totuşi vreun cuvînt. „Ce minunat“ – citea, pesemne, tînărul coleg în privirea mea – „că André Malraux a primit Premiul Nobel! După jumătate de secol de la moarte şi o aşteptare cumulată de aproape un veac!“ Apoi, m-a lovit un gînd năucitor. „Stai“, mi-am zis, „nu e vorba despre André Malraux, ci de Andreï Makine, care se află, cu adevărat, de mai multă vreme, pe lista scurtă a posibililor laureaţi! Comitetul Nobel îl selectase, finalmente, pe slavul francofon!“ Luat de val, colegul îi zisese André Malraux. Nu era însă un capăt de lume, ba, în subsidiar, ambiguitatea avea chiar ceva onorant pentru Makine. Totuşi, nu reuşeam să ies de pe palierul neînţelegerii, deoarece jena persista, numai că, acum, în alt plan. Nu aveam puterea să precizez tînărului lector faptul că îi spunea „Malraux“ lui „Makine“. Mai ales că se arăta şi atît de bucuros de veste!

Chiar – de ce se bucura atît de tare pentru Makine? „Avusese mînă bună“? Informaţia în cauză mă ţinea, în continuare, în ceaţă. Dacă există rămăşaguri pentru Nobelul literar, eu de ce n-am jucat? Aş fi pariat, neîndoios, pe japonezul Haruki Murakami... „Aoleu“, mi-am zis iarăşi, fulgerat prin creier. „Să ştii că a cîştigat Murakami şi, în agitaţie, amicul l-a numit Malraux!“ În sfîrşit, c-o fi Makine, c-o fi Murakami, venise timpul să scot şi eu o frază: trecuseră prea multe secunde de tăcere surîzătoare! Împăciuitor, vag, complezent, neutru, observ, într-un tîrziu, cu gînd ascuns makino-murakamian: „Este o decizie remarcabilă, istorică. Simt că am avut şi eu mînă bună: am scris superlativ despre cărţile lui (am comentat, de-a lungul timpului, atît volume de-ale lui Makine, cît şi volume de-ale lui Murakami – n.m.) în mai multe rînduri.“ Prietenul meu avea o privire albă şi părea puţin încurcat. „Vă las, văd că aveţi treabă“, se scuză el. „Mai vorbim.“ Ieşi – parcă îngîndurat – din birou şi mă abandonă dilemelor mele onomastice: Malraux, Makine, Murakami. Revenii la hîrtiile administrative, unde mă aşteptau probleme serioase. Am ajuns seara acasă, îngrozitor de obosit. Cu două ore înainte, tînărul amic mă sunase să-mi comunice o altă veste bulversantă: „M-au căutat mai mulţi oameni din presă să-mi ceară părerea despre modul în care s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură anul acesta... Vor să-mi recenzeze volumul...“ Am jucat, în continuare, cartea omului sigur pe sine, deşi eram tot mai năucit de informaţii. L-am felicitat pentru ascensiunea culturală pe care o cunoscuse şi m-am arătat optimist că, în acest ritm, într-un viitor nu prea îndepărtat, însuşi Comitetul Nobel ar putea apela la serviciile sale de evaluare. Mi s-a părut, din nou, ezitant, cînd a închis. Apoi, m-am repezit la confratele Google. „Premiul Nobel pentru Literatură pe 2013.“ Search. S-au deschis nenumărate ferestre. „Prozatoarea canadiană Alice Munro, în vîrstă de 82 de ani, este laureata Premiului Nobel pentru Literatură din acest an...“ Munro – Malraux – Makine – Murakami. Hotărît lucru, curînd voi avea nevoie de aparat auditiv!

P.S. Colegul meu, Dragoş Zetu pe numele său, a scris o teză doctorală strălucită, de canadianistică, despre opera lui Alice Munro, înainte ca editurile româneşti să fi tradus un singur rînd din opera prozatoarei! Culmea, eu făcusem parte din comisia respectivului doctorat şi, în plus, am prefaţat lucrarea cînd ea a fost publicată. L-am sunat pe amicul meu, a doua zi, pentru a mă scuza că alunecasem, atît de ilar, în capcana telefonului fără fir. A rîs, menţionînd că îşi apelase şi tatăl (un reputat medic ieşean – n.m.), pentru a-i spune noutatea. Doctorul, deloc impresionat, a răspuns „Bine!“ şi s-a întors la lucru. Ulterior, citind ştirea în presă, şi-a sunat el însuşi fiul pentru a-l felicita. Înţelesese Alina Mumbai prima dată şi, bănuind personajul a fi vreo romancieră de-a noastră expatriată, nu a devenit foarte interesat de episod. Tînărul canadianist Dragoş Zetu vine de la anglistica ieşeană, iar volumul lui se intitulează Povestirile lui Alice Munro (Institutul European, 2013). À bon entendeur salut! Vraiment!

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.