Taximetristul nostru

Publicat în Dilema Veche nr. 558 din 23-29 octombrie 2014
Reacţii omeneşti jpeg

Avionul decolase cu noaptea în cap şi străbătusem un cer lăptos, ca de început de lume. Europa părea acoperită total, dar pe măsură ce se făcea lumină, norii se risipeau ca visele. Soarele a răsărit cînd pilotul ne anunţa că sîntem deja deasupra Italiei. Avionul a făcut o buclă. Am văzut marea bleu şi un munte în vîrful căruia era un crater negru şi urît. Vezuviul. Pilotul a aterizat uşor, în aplauzele pasagerilor – români, în general.

Am simţit o mare uşurare cînd individul din stînga mea s-a ridicat de pe scaun. Era ceea ce în engleză se numeşte, corect politic – horizontally challenged. Cred că avea aproape 200 de kilograme, iar cînd se aşezase pe locul dinspre culoar, revărsîndu-se oarecum şi peste mine, mă apucase claustrofobia. Mi se părea că masa aceea de carne nu se va mai urni vreodată de acolo şi că, dacă aş fi vrut să ies, ar fi trebuit neapărat să mă caţăr pe undeva, pe scaunele din faţă.

În sfîrşit, eliberat de această greutate şi odată coborît din avion, am început să mă uit în jur după gunoaie. Dar atît aeroportul, cît şi străzile din jur erau foarte curate, ceea ce m-a făcut să bodogăn mass-media şi prejudecăţile idioate pe care le creează. Am hotărît că e cazul să mă bucur de dimineaţa însorită care ne aştepta la Napoli. Ştiam că trebuie să luăm autobuzul Alibus, care ne ducea direct la portul Molo Beverello. Am găsit staţia şi am început să aşteptăm. Un taximetrist a oprit lîngă noi şi ne-a propus să ne ducă unde voiam. Aveam mari reticenţe, bănuiam cum poate fi cu taxiul la Napoli, dar i-am spus că mergem în port. Ne-a arătat biglietteria şi ne-a explicat că autobuzul costă 3 euro de persoană, ceea ce era adevărat. (Biglietteria? Un cuvînt care ar fi putut exista şi în limba română: biletărie. Ar fi fost foarte mişto, dar, mai de curînd, noi am importat alt termen: ticketing.) Taximetristul se oferea să ne ia doar 5 euro de persoană şi ne întreba dacă ni se pare rezonabil. Portul Molo Beverello, nu celălalt, i-am atras atenţia. A ezitat un pic, dar apoi a dat din cap, în semn că e OK. Am acceptat şi noi, şi ne-am urcat. Am observat că una dintre portierele din spate ale Fiat-ului fusese lovită şi nu se deschidea decît din interior. Ca pe vremuri, la Daciile noastre.

Celebra vorbă „vidi Napoli e poi muori“ îmi era bine întipărită în minte. Cînd eram copil, bunica mea îmi povestise multe despre Napoli şi despre insula Capri, unde fusese într-o excursie în 1938. A fost marea şi ultima ei călătorie în străinătate, fiindcă apoi veniseră războiul şi comunismul, al cărui sfîrşit nu l-a mai apucat. Noi n-aveam de gînd să vizităm Napoli atunci, dar pe drumul spre port, ne puteam face măcar o idee.  

Au început să apară nişte blocuri vechi şi scorojite, cu faţade gri sau galbene şi cu balcoane lungi, de la un capăt la altul, pline de rufe puse la uscat. Clasica Italie – ne-am zis. Nici gunoaiele n-au întîrziat să apară (ceea ce, pe moment, mi-a restabilit încrederea în mass-media). Adică străzile şi trotuarele erau pline de hîrtii şi mucuri de ţigară. Parcă nu le mai adunase nimeni de ani de zile. Şi totuşi, am văzut şi măturători, şi gunoieri. De ce munca lor nu se vedea? Dumnezeu ştie! La acea oră matinală, pietonii erau încă rari. Din goana maşinii, prin vitrinele magazinelor se zăreau tot felul de haine şi încălţări care păreau de calitate. Te mira contrastul dintre acele vitrine şi faţadele scorojite ale clădirilor.  

Şoferul cel ţigănos nu respecta nici un fel de reguli. Depăşea pe dublă linie continuă şi, la un moment dat, cînd nu mai avea pe unde trece, a intrat chiar pe banda rezervată autobuzelor care veneau din sens contrar. Italia... sudul... – ne-am zis din nou.

Din cînd în cînd, se zărea marea. La o intersecţie care nu ne spunea nimic, şoferul a oprit maşina şi s-a dat jos. A deschis portbagajul şi ne-a scos bagajele afară. Ne-am uitat în jur şi n-am văzut ceva care să semene a port. Am coborît, totuşi…, ce era să facem, şi ne-am luat bagajele în primire. Şoferul ne-a arătat cu mîna în faţă, zicînd: „Qui, qui!“ „Portul?“ am întrebat nedumeriţi. „Si, si!“ Semnele şi mimica lui voiau a însemna: imediat, aici după colţ e portul, aveţi încredere în ce vă spun.“ I-am dat banii şi a dispărut imediat. Portul, însă, n-a apărut prea curînd în direcţia indicată de el. Am mai mers minute bune, trăgîndu-ne geamantanele după noi şi înjurîndu-l pe macaronar, pînă să ajungem la căpitănia portului. De acolo, prin parcări păzite de indivizi graşi cu scobitori în gură şi pantaloni pînă la genunchi, care stăteau răsturnaţi pe spate pe nişte scaune de plastic, am mai avut de mers pînă la terminalul Traghetti (spagheti, lua-l-ar dracu’) şi încă o bucată pînă la Molo Beverello. În timpul acestei perindări, ne întrebam de ce nenorocitul de şofer fusese aşa de scîrţar pentru o distanţă care cu maşina i-ar fi luat două minute. În cele din urmă, am ajuns la concluzia că nu din zgîrcenie o făcuse, ci din orgoliu. Nu s-ar fi simţit el bine dacă nu-i şmecherea cumva pe proştii de turişti care eram. Doar aşa îşi putea respecta omul statutul de taximetrist napolitan. Şi ne-am mai zis că, fără îndoială, din neamul lor ne tragem.  

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.