Tareeeee!

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Marea de altădată jpeg

Multe obiceiuri ilogice, dacă nu chiar tîmpite de-a dreptul, poţi întîlni prin frumoasa noastră ţară locuită. Sînt nenumărate exemple, dar aici n-am să pomenesc decît unul: acela de a da muzica tare prin restaurante. O meteahnă ce pare bine înrădăcinată şi imposibil de tratat. N-am aflat cît de istorice îi sînt rădăcinile. Ştiu doar că, în anii ’80, Ceauşescu emisese un decret prin care toate localurile, pînă şi cele de pe Litoral, erau obligate să închidă la ora 10 seara. Orele de somn ale oamenilor muncii şi, mai important, liniştea conducătorului lor iubit (care-şi făcea şi el vacanţa la reşedinţa din staţiunea Neptun) nu trebuiau tulburate sub nici o formă. După 10 seara, totul se cufunda în linişte şi beznă. Era una dintre culmile „Epocii de aur“. După marea împuşcare însă, parcă toţi şefii de localuri au ţinut să recupereze, cu asupra de măsură şi după propriile gusturi, decibelii pierduţi în ultimii ani ai dictaturii. La munte şi la mare, în oraşele mici şi mari ale ţării, ba chiar şi prin sate, deţinătorii de cîrciumi au descoperit calea de a-şi demonstra puterea: asurzirea clienţilor cu muzica preferată de ei. În multe cazuri, cum ştim, oferta depăşeşte zidurile şi curtea localului, fiind împărţită cu generozitate întregii vecinătăţi. Dacă în zonă există două sau mai multe cîrciumi, şi concurenţa se poate exprima, nu-i aşa, prin muzică. Unul pune manele tare, altul, de peste drum – populară, şi mai tare. Vecinii şi trecătorii se pot astfel delecta cu inegalabile reprize stereo-cacofonice.

De curînd, am asistat la reuniunea de 20 de ani a unor foşti colegi de facultate. Restaurant mare şi binecunoscut în cartier. Muzica la fel de mare şi de binecunoscută în cartier. La mese, aşa cum de altfel mă şi aşteptam, nimeni nu se putea înţelege cu nimeni, deşi, evident, scopul principal al întîlnirii nu era audiţia sau dansul şi nici măcar mîncarea, ci discuţia. Oamenii voiau să stea la taclale, să-şi reamintească păţaniile din facultate şi să povestească ce li s-a mai întîmplat şi după absolvire. În cele din urmă, enervat, unul dintre organizatori s-a hotărît să ia atitudine. Din experienţă proprie şi nu numai, ştiam prea bine că nu va reuşi, fiindcă o altă caracteristică a acestor localuri e aceea că, indiferent de pretenţiile clienţilor, muzica nu se poate da mai încet. În cazuri rarisime, volumul se micşorează cel mult o idee, şi asta doar pentru cîteva minute. Dacă în restaurant există şi lăutari, lucrurile sînt şi mai greu de schimbat. Niciodată chelnerii sau şeful de sală nu se vor duce să le spună „artiştilor“ să mai umble puţin la staţia de amplificare. Iar în pauzele lăutarilor, se vor simţi obligaţi să ţină steagul sus, cu înregistrări la fel de puternic „decibelizate“.

Dincolo de durerile de cap şi eventualele scăderi temporare ale auzului, efectul cel mai evident al pomenitei reuniuni a fost acela că foarte mulţi participanţi au răguşit. În ciuda condiţiilor, încercaseră întreaga seară să se facă înţeleşi, răcnind la vecinii lor de masă. 

De regulă, cînd îi întrebi, răspunsul chelnerilor este că muzica nu se poate da mai încet pentru că instalaţia e comună iar alţi clienţi (eventual cei de la alt etaj sau de la subsol) nu pot fi privaţi de dreptul de a o asculta la maximum. Am văzut însă cazuri în care, deşi în tot restaurantul nu erau decît una sau două mese ocupate, iar toţi clienţii cereau ca muzica să fie dată mai încet, lucrul acesta nu se întîmpla.

Odată, în restaurantul unui motel, fiind eu singurul client, am asistat la o discuţie între chelneriţe. Una voia să pună manele în difuzoare, dar alta i-a atras atenţia că ar trebui să mă întrebe şi pe mine dacă îmi plac. Nu spun ce m-am mai mirat... Am aflat apoi că localul făcea parte dintr-o reţea în care personalul era şcolit în mod special. Era o rară excepţie.

Dar nu e plauzibil nici că sonorul restaurantelor ar fi decis de preferinţele unor chelneri needucaţi. Unii chiar se plîng că sînt de-a dreptul înnebuniţi de muzica pe care sînt obligaţi s-o asculte la serviciu în fiecare zi.

Un amic mi-a povestit că a descoperit exact aceeaşi problemă în Georgia, cea de peste Marea Neagră. Deci, nu sîntem singuri, mai există şi alte popoare cu localuri menite să-şi asurzească vizitatorii. Cei de peste mare însă, spre deosebire de ai noştri, au recunoscut şi motivul: patronii cer ca muzica să fie dată cît mai tare, să se audă şi să se ştie că lumea chefuieşte în localul lor (chiar dacă înăuntru nu e nimeni). Carevasăzică asta e teribila explicaţie pe care o tot căutam: publicitatea... marketingul, PR-ul. Dă muzica mai tare ca să ai o imagine mai bună. Păi, în cazul ăsta, mi-ar plăcea o lege prin care oricine vrea să obţină autorizaţie pentru cîrciumă să fie obligat la un stagiu prelungit de ascultare. Să i se pună numai muzică fină şi numai în surdină.  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

păcănele
Câștigător la păcănele, jefuit de un prieten. Polițiștii din Vaslui l-au reținut pe tâlhar
Un tânăr de 26 de ani din Vaslui, invidios pe un amic de 19 ani care câștigase la păcănele, l-a urmărit în orașul Târgu-Neamț și l-a deposedat prin violență de portofel, în care se aflau 1.500 de lei.
bani
Cuantumul indemnizaţiei de şomaj, majorat. Klaus Iohannis a promulgat Legea
Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, joi, legea care prevede majorarea cuantumului indemnizaţiei de şomaj acordată persoanelor cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an, acesta urmând să fie egal cu valoarea indicatorului social de referinţă.
Alexandru Arsinel
Arșinel a murit la 83 de ani. O ghicitoare îi spusese că va trăi 89 de ani
După o viaţă petrecută pe scenă, Alexandru Arşinel a murit pe 29 septembrie 2022, la vârsta de 83 de ani.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.