Ţăranul, poetul şi primitivul

Publicat în Dilema Veche nr. 141 din 6 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

S-a dat, practic, undă verde pentru intrarea României în Comunitatea Europeană la 1 ianuarie 2007. Ce va însemna aceasta pentru ţăranii din România, una dintre ţările cele mai rurale de pe continent? - mă întreabă jurnalista de la RFI şi îmi întinde microfonul. Moartea poetului! - îi răspund, zîmbind. Întrerupe microfonul şi face ochii mari. Cum să-i explic acestei străine faptul prea bine cunoscut nouă că românu’ e născut poet şi că aceasta constituie, mai ales acum, o problemă? Că acest român-ţăran-născut-poet s-a aflat în centrul construcţiei identităţii noastre, ceea ce acum nu prea mai poate funcţiona. Că istoria acestui personaj este, în mare măsură, istoria modernă a naţiunii noastre. O istorie pe care nu prea sîntem însă obişnuiţi să o privim din această perspectivă... Cînd a exclamat că românul s-a născut poet, Alecsandri făcea de fapt o declaraţie politică esenţială şi nu un joc de cuvinte îndoielnic, destinat ironiei noastre ulterioare. Pînă în zorii romantismului revoluţionar de la patruzeci şi opt, ţăranul era un personaj absolut secundar. Iar cînd se afla în atenţia elitelor, era în calitate de personaj negativ, de "primitiv interior", înapoiat, ne-civilizat şi deci, eventual, obiect al acţiunilor civilizatoare ale acestor elite. Exemplară este în acest sens cărticica publicată de Gheorghe Şincai la începutul secolului al XIX-lea şi intitulată cît se poate de sugestiv Învăţătură firească spre surparea superstiţiei norodului. Chiar şi Biserica Ortodoxă se lupta vehement cu "superstiţiile" şi "credinţele deşarte" ale acestui "norod". Ba chiar, în unele cazuri, ajungea la excomunicări colective ale unor sate suspecte de practici magice înapoiate. Ca şi Primitivul coloniilor şi în conformitate cu "ideologia primitivistă" a Europei colonialiste, ţăranul este şi el un subiect ce trebuie civilizat pentru a putea fi administrat. Practic nimic nu este de admirat şi de păstrat la el, ci (mai) totul este de înlăturat sau de îndreptat. Afirmaţia faimoasă a lui Alecsandri este expresia cea mai cunoscută a unei totale şi profunde răsturnări de viziune - pentru că despre sisteme de reprezentări vorbim aici, despre "ideologie", despre modul de a gîndi Ţăranul şi nu despre starea socială a ţărănimii, care nu se schimbase substanţial de la începutul secolului pînă prin anii ’40. Ce înseamnă, din acest punct de vedere, că "românul s-a născut poet"? Înseamnă, în esenţă, adoptarea celeilalte imagini europene despre Primitiv, şi anume aceea - acreditată mai ales de către Rousseau - a "bunului sălbatic", a omului-aproape-de-natură şi astfel superior, într-un fel, celui actual, pervertit de cultură. Or, conform unei mitologii răspîndite în epocă, omul naturii vorbea în versuri, poezia, metafora fiind limbajul originar al omenirii. A fi născut poet înseamnă astfel a fi de la origini şi încă în prezent "bunul sălbatic", păstrînd nealterate virtuţile naturii. Nu este astfel întîmplător faptul că poetul nostru naţional a fost cel care a exaltat cel mai puternic aceste virtuţi ale "naturii". "În teoria generală cată dar să spunem că esenţa sistemului vechi încetase cu domniile străine, că sub acestea s-a stins statul natural pentru a face loc celui artificial" - declară Eminescu. Acest "natural" include sui generis spiritualul, Eminescu vorbind, de pildă, despre "ordinea divină, care nu era decît un nume pentru organizaţia naturală de atunci". În acest sens, "popoarele nu sînt producte ale inteligenţei, ci ale naturei", iar statul este şi el "un aşezămînt al naturei şi nu al raţiunei". A fi născut poet mai înseamnă deci adoptarea, odată cu această reprezentare, a unei critici a modernităţii proprie acestei viziuni şi înscrierea în acest fel pe traiectoria complexă a "revoluţiilor conservatoare" din Europa. Dar de ce această opţiune? Vastă problemă... Ea poate fi rezumată totuşi cam aşa: în contextul internaţional al "primăverii naţiunilor" şi în condiţiile pierderii privilegiilor boierilor "de ţară" în perioada fanariotă, era nevoie de o demonstraţie a faptului că românii de pretutindeni sînt cu toţii şi dintotdeauna români. Sau - cum se exprima Henri Stahl - era necesar "pentru întreaga clasă boierească, cît şi pentru cea ţărănească, de a face dovada că Ťrumânii» sînt autohtoni, direct descendenţi din romani, întîmplător căzuţi în robie, dar avînd tot dreptul să lupte pentru recîştigarea autonomiei lor". Bunul sălbatic al occidentalilor este transformat astfel în Autohton, iar Ţăranul este desemnat pentru a reprezenta această autohtonie indispensabilă revendicărilor naţionaliste. Din acest punct de vedere, Ţăranul acesta nu este un actor social "real", ci un discurs, un simbol, un personaj al unei "mari naraţiuni" istorice. "Chestiunea agrară" repune periodic şi convulsiv problema categoriei sociale a ţărănimii, nerezolvată pînă în ziua de astăzi. Ţăranul rămîne însă într-un mod straniu deasupra acestor probleme, aşezat într-o permanenţă de emblemă culturală. Şi aceasta în aşa măsură încît devine figura emblematică a propriei noastre identităţi de români, strămoşul, figura parentală. Nu mai vrem să fim eternii ţărani ai istoriei! - va exclama în consecinţă tînărul Noica în anii ’30, exasperat de acest complex oedipian de nedepăşit al culturii române. Nu a reuşit însă nici el, nici majoritatea colegilor săi de generaţie, şi Ţăranul s-a întors... S-a întors pînă recent, cînd a "plecat în UE" - cum scria de curînd pe poarta unei gospodării dintr-un sat românesc contemporan. În UE unde mergem cu toţii. În UE unde societatea ţărănească a dispărut de mult, iar Ţăranul... ei bine, Ţăranul n-o duce nici el prea bine! În acest context, ţăranii îşi văd de treaba lor, unii devenind cei mai europeni cetăţeni dintre noi toţi, alţii îndepărtîndu-se parcă în timp, cu un secol, două, pînă vor dispărea cu totul şi cu toţii în negura uitării. Iar Ţăranul, ei bine, Ţăranul devine alt personaj: el redevine "primitivul" cel inferior, dar nu cel inferior în ordinea metafizică a evoluţiei, ci "neo-primitivul" inferior în ordinea economică a dezvoltării. Pe scurt, în contextul construirii unei economii de piaţă şi ca obiect al proiectelor de dezvoltare aferente acestei construcţii, Ţăranul devine emblema subdezvoltării, lumea a treia de lîngă noi şi din noi, neo-primitivul interior la care totul este de înlăturat sau de îndreptat. În ceea ce îi priveşte pe ţăranii înşişi, aceştia se descurcă sau pier, aşa au făcut dintotdeauna. Dar noi, elitele naţionale, care pînă acum am crezut în Ţăran şi în virtuţile sale spirituale, ce ne facem?

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.