Tăcerea mieilor

Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Dragoste şi răzbunare jpeg

De ce tace puştimea? Iar atunci cînd nu tace, de ce se exprimă prost? De ce acuzăm tinerimea că vehiculează cu dificultate un repertoriu cumplit de sărac în cuvinte? Şi de ce ni se pare că elevimea şi studenţimea nu mai au valori, că nu mai cred în nimic, nu mai au idealuri, dispreţuiesc cultura, se refugiază în lumea virtuală a Internetului, vorbesc, din butoane, o limbă stîlcită şi nu mai ştiu să pronunţe cuvinte? 

Există un întreg sistem de explicaţii globale, de teorii întemeiate pe evoluţiile tehnologiilor de comunicaţie, studii comportamentale ale consecinţelor folosirii extensive a depozitelor de informaţie, şi cercetări de psihologie şi sociologie a comunicării. Toate astea dau şiruri lungi de răspunsuri care pot lămuri întrebările de mai sus. Mai există însă o întrebare care, de pe buzele noastre, ale celor dintr-o lume în care totul a ajuns mai tîrziu, sună în perfectă armonie cu felul în care ne-am obişnuit să vedem lumea. Întrebarea asta e rostită după un oftat prelung, ca şi cînd autorul ei ar fi ultimul depozitar al înţelepciunii şi adevărului: „Ce ne facem cu puştimea asta care s-a îndobitocit în ultimul hal?“. 

De cele mai multe ori, după această întrebare rostită de la înălţimea unei tribune imaginare a moralităţii şi a valorii, urmează discursul care începe cu „Pe vremea mea…“. Întotdeauna, „Pe vremea mea…“ înseamnă cărţi citite, seri cu spectacole de teatru memorabile, ordine socială, audiţii muzicale, bancuri la adresa regimului comunist, tabere studenţeşti, Vama Veche, ieşiri la iarbă verde de 1 Mai, sex după căsătorie, sau, în cel mai rău caz, după intrarea la facultate, scrisori caligrafiate şi elaborate zile întregi, discuţii despre artă, un anumit fel de stabilitate. „Pe vremea mea…“ mai înseamnă idealuri, respect, veneraţie pentru artişti şi pentru intelectuali. Şi nu arareori, nostalgia pentru „vremea mea“ are o coda, o terminaţie muzicală, un refren final care deplînge faptul că „acum nimeni nu mai are frică de nimic“. 

Sub frica pe care unii o bocesc acum, dincolo de valorile pe care le vehiculăm în discursul despre tinereţea petrecută la lumina culturii, se află o profundă frustrare. O suferinţă ale cărei icnete de durere răzbat foarte rar la suprafaţă. O vină colectivă a felului în care ne-am lăsat trataţi cu toţii, umiliţi, dezumanizaţi, îmbibaţi cu ideologie egalitaristă, găsindu-ne, fiecare, felul propriu de a evada din real, într-o semi-realitate respirabilă. Într-un mod profund explicabil din punct de vedere clinic, ori de cîte ori vorbim despre vremurile alea de ordine, respect, cultură şi valori, ceva ne înţeapă înăuntru, ca o ustensilă chirurgicală, uitată în noi după coaserea rănii. Cu cît apare mai des înţepătura asta, cu atît mai abitir idealizăm vremea trecută, ascunzîndu-i hidoşenia sub nostalgia tinereţii şi a felurilor personale de a depăşi, prin cultură, întregi la minte, bezna şi frigul din comunism. Atunci am învăţat să ne descurcăm. Să trăim individual, nu în comunitate. Să fim trataţi ca „popor muncitor, mase largi de oameni ai muncii de la oraşe şi sate“, dar să ţinem ascunsă la loc de taină candela unicităţii fiecăruia. Iar senzaţia asta de eternă neducere pînă la capăt a lucrurilor, de profundă complicitate, de nepotolită mîncărime a suspiciunii, de privire fugară, în urmă, după o vină căreia nu-i găsim un nume precis, mulţumitor, ne macină profund. 

Am rămas cu o conştiinţă încărcată, dureroasă şi mărturisită doar la nervi, a faptului că îndărătul marilor noastre adevăruri se ascunde o neliniştitoare doză de simulare. O conştiinţă a faptului că, orice-am face, cu cît strigăm mai tare că spunem adevărul, cu atît mai neconvingător sună ceea ce auzim. Discursurile noastre despre valori sună impecabil din punct de vedere muzical, dar, după închiderea cortinei, ne retragem în linişte, cu un gust ciudat pe care chiar şi alcoolul îl înlocuieşte cu greu. 

Felului nostru de a defini cultura îi lipseşte estuarul civilizaţiei. Rîul nostru de acumulări culturale se loveşte de un zid gigantic şi nu se varsă în experienţă colectivă. Valorile noastre şi modurile în care le-am dobîndit sînt profund individuale, lipsite de pulsaţia vitală a comunităţii. Nu consensul ne lipseşte în primul rînd, ci exerciţiul comunicării. Predicile pe care le rostim, şlefuind necroloagele civilizaţiei, sînt doine de jale ieşite din netrăirea, vreme de mulţi ani, a unor tipuri de experienţe pe care le-am traversat doar în intimitatea lecturii. 

Tînărul căruia i se psalmodiază spectacolul ideilor şi hora virtuţilor, ambalate în discursuri cu retorică stufoasă, strîmbă din nas instinctiv. În plus, i se mai şi reproşează că duce lumea de rîpă şi face să se zvîrcolească în cripte marii creatori ai lumii. Nu ştie cine sînt Bach, Hans Castorp, Raskolnicov, Behemoth, Titus Andronicus, Dante, Fellini şi Thelonious Monk. Asta îl face, în ochii noştri, din start, vinovat. „N-are nici un Dumnezeu, e analfabet, n-are idealuri, i se rupe.“ Nu ne-am gîndit nici o secundă că felul în care ne ascundem în dosul valorilor, felul în care respingem suveran lucrurile simple, băgînd în faţă, de la bun început, marea cultură şi marile aşteptări, s-ar putea să-l sufoce şi să-l îndepărteze iremediabil tocmai de ceea ce am vrea să-i fie aproape. Nu ne gîndim că are voie să şi simtă cîte ceva, nu doar să acumuleze, memorînd. Şi pentru că nu e o maşină de reprodus texte, pentru că nu percutează ca la armată, cu ce-am vrea să-l auzim, proiectăm pe el toată vina reziduală pe care n-o mai putem duce. Şi el, în mod firesc, gafează. Sau mîrîie. Sau tace.  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.