Susţinere publică

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Iconofobie jpeg

Mă refer, desigur, la ultima etapă a unui program doctoral. Mai precis, la momentul în care o teză este prezentată, finalmente, în fața comisiei de specialitate. Și, de la caz la caz, în fața unui auditoriu mai mare sau mai mic. Așa se numește evenimentul respectiv în limbajul universitar: „susținere publică“. În cariera mea profesorală de un sfert de veac, „am prins“ deja cîteva zeci bune de astfel de, cum să le spun, festivități. De-ale doctoranzilor mei ori de-ale celor îndrumați de diverși colegi din instituția unde lucrez. „Acasă“, prin urmare, așa-zicînd. M-am confruntat însă și cu numeroase susțineri de pe la universitățile partenere. „În deplasare“, cum ar veni. Fiecare, interesantă în felul ei. Unele pitorești, joviale, entuziaste, altele cu ștaif, sobre, austere. Multe, bunicele. Mai puține, doar bune și (uneori) foarte bune. Extrem de puține, excelente. O parte din dinamica vieții noastre eterogene de astăzi, aș concluziona resemnat. Ei bine, bănuind eu, în această logică, faptul că, de acum, gata, le cam știu pe toate în domeniul doctoral, că nimic așadar nu m-ar mai putea surprinde, mă pomenesc, zilele trecute, la Universitatea S., cu o ședință publică de toată frumusețea, absolut insolită și inubliabilă. Cred că, în memoriile mele nescrise, ședința în chestiune ar ocupa un loc fruntaș între circumstanțele exotice, trăite (intens) de sus-semnat în aproape cinci decenii de zbenguială existențială.

Acceptasem participarea în comisia de evaluare, la rugămintea vechiului meu amic anglist, Lilian Giboneanu, coordonatorul lucrării. Am făcut-o pentru el, fără îndoială, dar și pentru tema incitantă aleasă de doctorand: Influența lui Charles Darwin asupra culturii engleze moderne. Mă mai fascinase, recunosc, și numele autorului dizertației, prin excelență, neobișnuit. Mă rog, nu vreau să o fac pe mironosița! Îmi dau seama la ce vă gîndiți: toate numele vehiculate de mine la rubrica „Prezentul discontinuu“, începînd cu al meu însumi, sînt stranii. Recunosc, dar, totodată, vă îndemn să fiți îngăduitori, amintindu-vă cuvintele nemuritoare ale Marelui Will, integrate în „filozofia“ de viață a preafrumoasei Julieta: „What’s in a name? That which we call a rose / By any other name would smell as sweet.“ / „Ce-i într-un nume? Ceea ce roză noi numim / Ar mirosi la fel de dulce, oricum chemată-ar fi de-altcineva.“ De aceea, în pofida ineditului său, acceptaţi-l și pe acesta cu seninătatea de odinioară: Costoboc Maimuțetti! Așa se numea demnul de imortalizare doctorand. I-am citit teza cu interes. Intra, ușor, la cele „bune“. Dinamică, serioasă, muncită. Hazardată, totuși, pe alocuri. Păcătuia printr-o înclinație nefirească spre transdisciplinaritate (sesizabilă încă din titlu!), slăbiciune frecventă la filologi (care au tendința de a ieși din propria-le expertiză și de a poza în politologi, istorici, sociologi, psihologi etc.).

Lilian, profesorul-îndrumător, ne a invitat (pe membrii comisiei), în după-amiaza premergătoare susținerii publice, la o cafea. Era cătrănit, în mod evident. Curînd, am realizat că motivul supărării îl constituia chiar doctorandul Maimuțetti. „M-am săturat pînă peste cap de individul ăsta!“, spunea Lilian. „Mi-a scos peri albi. Are o cheie de lectură a lui, probabil ați observat, parcurgîndu-i capodopera (termenul fusese folosit ironic, n.m.), atît pentru Darwin, cît și pentru scriitorii la care se referă. Nu vrea să renunțe la ea și pace. Ne-am certat încontinuu timp de trei ani, plus unul de grație. Abia aștept să scap mîine de el. E un cercopitec.“ M-a frapat, mărturisesc, duritatea cuvintelor folosite de profesorul Giboneanu la adresa doctorandului Maimuțetti. Nu-i prea stătea în fire. Clar, maestrul și discipolul avuseseră fricțiuni. Exegetice și, poate, nu numai. Se întîmplă în lumea noastră. Presiunea constantă asupra materiei cenușii îi transformă pe unii, inexplicabil, în inși irascibili și, nu o dată, încrîncenați. Pesemne că neuronii mor mai repede și mai dramatic în cazul intelectualilor. În fine, ședința (aglomerată cu spectatori) s-a derulat relativ calm. Au existat, cum anticipam, observații în referatele evaluatorilor, cărora, ciudat, atunci cînd i s-a dat cuvîntul, Maimuțetti a refuzat să le răspundă, afirmînd că și le asumă pe toate. În concluzie, l-am „doctorificat“ cu calificativul foarte bine.

Uluirea s-a produs la sfîrșit. După ce a fost declarat „doctor în filologie“ de către președintele comisiei (care a citit și procesul-verbal al în­tîlnirii academice), tînărul Costoboc a cerut din nou cuvîntul. S-a crezut, legitim, că pentru „mulțumiri“. Maimuțetti însă a declarat solemn: „Nu am mulțumiri de adus nimănui. Criticile dumneavoastră din referate rămîn profund inutile. Teza arată așa, întrucît este un compromis penibil între intențiile mele și habotnicia îndrumătorului. Eu sînt evoluționist, iar domnul profesor e creaționist. Ghinionul meu. Mi-a impus o anumită direcție de cercetare, complet greșită, în conformitate cu iluziile sale religioase. Nu m a crezut niciodată (i-am repetat pînă la epuizare!) că reprezintă el însuși un vlăstar maimuțesc. Nu și nu. Îmi replica, absolut dement, că maimuțele s-ar trage, de fapt, din oameni. Din ăia degenerați, așa ca mine. De aceea, cică, m-ar și chema Maimuțetti. Neamul meu, zicea, ar urma să procreeze, în viitor, o lungă linie de macaci…“ Costoboc nu și-a terminat pledoaria. Coordonatorul s-a năpustit nebunește asupra lui, strigîndu-i „maimuțoiule“ și primind, la schimb, apelativul „gibonule“. Am fugit îngrozit. Mi-am cumpărat, în grabă, niște banane de la un chioșc (îmi scăzuse glicemia teribil) și am urcat în mașină, demarînd în trombă către casă. Mușcînd sălbatic dintr-o banană, m-am zărit, fugitiv, în oglinda retrovizoare. Aveam aerul unei gorile alfa. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Rusia Japonia FOTO Shutterstock jpg
Japonia cere Rusiei să prezinte scuze oficiale după arestarea unui diplomat nipon
Japonia a solicitat "scuze oficiale" din partea Rusiei, după arestarea şi relele tratamente aplicate, potrivit Tokyo, consulului său general la Vladivostok.
politist rutier local
Interlopul care a amenințat un polițist local, condamnat cu executare. „Îți dau de leșini”
Un interlop din Alba Iulia, recidivist, s-a ales cu o pedeapsă cu închisoarea, cu executare, pentru că a amenințat un polițist local și a tulburat ordinea și liniștea publică.
Dr. Marian Gașpar FOTO arhivă
Chirurg renumit din Timișoara, acuzat că a luat șpagă de la pacienți. Dr. Marian Gașpar, prins în flagrant delict
Medicul chirurg Marian Gașpar, de la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timișoara, a fost ridicat de polițiștii de la DGA în urma unui flagrant delict, în care doctorul ar fi primit 1.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.