Susţinere publică

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Iconofobie jpeg

Mă refer, desigur, la ultima etapă a unui program doctoral. Mai precis, la momentul în care o teză este prezentată, finalmente, în fața comisiei de specialitate. Și, de la caz la caz, în fața unui auditoriu mai mare sau mai mic. Așa se numește evenimentul respectiv în limbajul universitar: „susținere publică“. În cariera mea profesorală de un sfert de veac, „am prins“ deja cîteva zeci bune de astfel de, cum să le spun, festivități. De-ale doctoranzilor mei ori de-ale celor îndrumați de diverși colegi din instituția unde lucrez. „Acasă“, prin urmare, așa-zicînd. M-am confruntat însă și cu numeroase susțineri de pe la universitățile partenere. „În deplasare“, cum ar veni. Fiecare, interesantă în felul ei. Unele pitorești, joviale, entuziaste, altele cu ștaif, sobre, austere. Multe, bunicele. Mai puține, doar bune și (uneori) foarte bune. Extrem de puține, excelente. O parte din dinamica vieții noastre eterogene de astăzi, aș concluziona resemnat. Ei bine, bănuind eu, în această logică, faptul că, de acum, gata, le cam știu pe toate în domeniul doctoral, că nimic așadar nu m-ar mai putea surprinde, mă pomenesc, zilele trecute, la Universitatea S., cu o ședință publică de toată frumusețea, absolut insolită și inubliabilă. Cred că, în memoriile mele nescrise, ședința în chestiune ar ocupa un loc fruntaș între circumstanțele exotice, trăite (intens) de sus-semnat în aproape cinci decenii de zbenguială existențială.

Acceptasem participarea în comisia de evaluare, la rugămintea vechiului meu amic anglist, Lilian Giboneanu, coordonatorul lucrării. Am făcut-o pentru el, fără îndoială, dar și pentru tema incitantă aleasă de doctorand: Influența lui Charles Darwin asupra culturii engleze moderne. Mă mai fascinase, recunosc, și numele autorului dizertației, prin excelență, neobișnuit. Mă rog, nu vreau să o fac pe mironosița! Îmi dau seama la ce vă gîndiți: toate numele vehiculate de mine la rubrica „Prezentul discontinuu“, începînd cu al meu însumi, sînt stranii. Recunosc, dar, totodată, vă îndemn să fiți îngăduitori, amintindu-vă cuvintele nemuritoare ale Marelui Will, integrate în „filozofia“ de viață a preafrumoasei Julieta: „What’s in a name? That which we call a rose / By any other name would smell as sweet.“ / „Ce-i într-un nume? Ceea ce roză noi numim / Ar mirosi la fel de dulce, oricum chemată-ar fi de-altcineva.“ De aceea, în pofida ineditului său, acceptaţi-l și pe acesta cu seninătatea de odinioară: Costoboc Maimuțetti! Așa se numea demnul de imortalizare doctorand. I-am citit teza cu interes. Intra, ușor, la cele „bune“. Dinamică, serioasă, muncită. Hazardată, totuși, pe alocuri. Păcătuia printr-o înclinație nefirească spre transdisciplinaritate (sesizabilă încă din titlu!), slăbiciune frecventă la filologi (care au tendința de a ieși din propria-le expertiză și de a poza în politologi, istorici, sociologi, psihologi etc.).

Lilian, profesorul-îndrumător, ne a invitat (pe membrii comisiei), în după-amiaza premergătoare susținerii publice, la o cafea. Era cătrănit, în mod evident. Curînd, am realizat că motivul supărării îl constituia chiar doctorandul Maimuțetti. „M-am săturat pînă peste cap de individul ăsta!“, spunea Lilian. „Mi-a scos peri albi. Are o cheie de lectură a lui, probabil ați observat, parcurgîndu-i capodopera (termenul fusese folosit ironic, n.m.), atît pentru Darwin, cît și pentru scriitorii la care se referă. Nu vrea să renunțe la ea și pace. Ne-am certat încontinuu timp de trei ani, plus unul de grație. Abia aștept să scap mîine de el. E un cercopitec.“ M-a frapat, mărturisesc, duritatea cuvintelor folosite de profesorul Giboneanu la adresa doctorandului Maimuțetti. Nu-i prea stătea în fire. Clar, maestrul și discipolul avuseseră fricțiuni. Exegetice și, poate, nu numai. Se întîmplă în lumea noastră. Presiunea constantă asupra materiei cenușii îi transformă pe unii, inexplicabil, în inși irascibili și, nu o dată, încrîncenați. Pesemne că neuronii mor mai repede și mai dramatic în cazul intelectualilor. În fine, ședința (aglomerată cu spectatori) s-a derulat relativ calm. Au existat, cum anticipam, observații în referatele evaluatorilor, cărora, ciudat, atunci cînd i s-a dat cuvîntul, Maimuțetti a refuzat să le răspundă, afirmînd că și le asumă pe toate. În concluzie, l-am „doctorificat“ cu calificativul foarte bine.

Uluirea s-a produs la sfîrșit. După ce a fost declarat „doctor în filologie“ de către președintele comisiei (care a citit și procesul-verbal al în­tîlnirii academice), tînărul Costoboc a cerut din nou cuvîntul. S-a crezut, legitim, că pentru „mulțumiri“. Maimuțetti însă a declarat solemn: „Nu am mulțumiri de adus nimănui. Criticile dumneavoastră din referate rămîn profund inutile. Teza arată așa, întrucît este un compromis penibil între intențiile mele și habotnicia îndrumătorului. Eu sînt evoluționist, iar domnul profesor e creaționist. Ghinionul meu. Mi-a impus o anumită direcție de cercetare, complet greșită, în conformitate cu iluziile sale religioase. Nu m a crezut niciodată (i-am repetat pînă la epuizare!) că reprezintă el însuși un vlăstar maimuțesc. Nu și nu. Îmi replica, absolut dement, că maimuțele s-ar trage, de fapt, din oameni. Din ăia degenerați, așa ca mine. De aceea, cică, m-ar și chema Maimuțetti. Neamul meu, zicea, ar urma să procreeze, în viitor, o lungă linie de macaci…“ Costoboc nu și-a terminat pledoaria. Coordonatorul s-a năpustit nebunește asupra lui, strigîndu-i „maimuțoiule“ și primind, la schimb, apelativul „gibonule“. Am fugit îngrozit. Mi-am cumpărat, în grabă, niște banane de la un chioșc (îmi scăzuse glicemia teribil) și am urcat în mașină, demarînd în trombă către casă. Mușcînd sălbatic dintr-o banană, m-am zărit, fugitiv, în oglinda retrovizoare. Aveam aerul unei gorile alfa. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.