Surghiun (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 829 din 9 - 15 ianuarie 2020
Surghiun (I) jpeg

Nu știm dacă la Tomis cineva l-a ținut minte pe Ovidiu după moartea lui (în 17 sau 18 d.Hr.). Prima informație sigură despre un interes retrospectiv al constănțenilor pentru marele exilat este din secolul al XVIII-lea. Atunci un călător francez întreabă prin oraș dacă există vreo tradiție referitoare la poetul latin, iar un preot îi spune că Ovidiu a fost un sfînt catolic martirizat pentru credința sa.

De-atunci însă, ne-am făcut cu vîrf și îndesat datoria față de poet, întrebîndu‑ne mereu unde e mormîntul lui. În 1931, de pildă, s-a descoperit în Constanța un minunat sarcofag de marmură și imediat s‑a presupus că e al lui Ovidiu. E, de altfel, eroarea clasică în arheologie: să corelăm forțat chestiile cele mai interesante din sursele scrise cu chestiile cele mai interesante care ies din pămînt. Cineva a speculat atunci că obiectele reprezentate pe sarcofag (balanţă, cap de bou, secure, lance, clopot, bici, cleşte) reprezintă șapte verbe ale căror litere inițiale sînt literele numelui poetului. Imediat au apărut și în presă articole în care un jurnalist spunea, cu multă putere de sacrificiu, că au fost descoperite „osemintele nemuritorului Ovidiu“.

Sarcofagul fusese jefuit în antichitate, așa că pe lîngă oase nu mai era înăuntru decît un brizbriz de bronz, prea puțin ca să tragi vreo concluzie despre proprietar. Decorația sarcofagului arată însă că el aparținea de fapt unui magistrat, probabil un agoranom. Cum comenta cîndva Mihail Gramatopol: Normal! Șeful pieței…!

Nu-i vorbă, și în jurul altor poeți exilați s-a scris mult și pripit, inclusiv din punct de vedere arheologic, de pildă în jurul oaselor lui Dante, aflate azi la Ravenna. La Roma s-a făcut mult caz în secolul al XVII-lea de mormîntul unui oarecare Q. Nasonius Ambrosius și al nevestei lui, Nasonia Urbica. Locul descoperirii era interesant – acolo avusese Publius Ovidius Naso al nostru o villa; dar și aici niște stricători profesioniști de bucurii au arătat apoi că mormîntul era cu două veacuri posterior morții poetului.

Ovidiu nu ne zice de ce anume s‑a pomenit în 8 d.Hr. exilat la Tomis. Iar după două mii de ani de întrebări, cercetătorii au stabilit un singur lucru cert: ceva o fost! Poetul spune că surghiunul i s-a tras de la un poem (carmen) – desigur, textele lui de o subversivă frivolitate și un protofeminism unic în felul său (mai ales Ars Amatoria) nu cadrau cu rigorismul izmenit al epocii lui Augustus. Ovidiu era indezirabil pentru că nu punea umărul la reconstrucția sănătoasă a moravurilor și la proslăvirea și mai sănătoasă a împăratului, așa cum o făcuseră Vergiliu, Horațiu și Titus Livius. Avea să înceapă însă s-o facă și el din plin în exil, în speranța că va fi rechemat în țară.

Ovidiu menționează și o greșeală (error), care nu e exclus să fi fost religioasă: poetul profanase, poate, ritualurile în cinstea zeiței Bona Dea, la care erau admise doar femeile. El ar fi participat deghizat (cum se mai întîmplase și în Roma lui Cezar), ca să se documenteze pentru Faste. Asta ar face din el un strămoș al jurnalismului de investigație. După altă teorie, a unui istoric francez popular în România, Jérôme Carcopino, Ovidiu ar fi fost un martir neopitagorician. Asta îmi amintește că o splendidă bazilică din vremea poetului – și, cred, singurul loc de cult al acestei secte cunoscut azi – a fost deschisă abia de curînd vizitatorilor, la o sută de ani de la descoperirea ei la Porta Maggiore. Arhitectural, bazilica asta poate fi un strămoș al celei creștine – tot așa cum, în Evul Mediu, Ovidiu a fost recuperat ca fiind însuflețit, chipurile, de valori creștine. Lucrul e totuși la fel de puțin plauzibil ca a vedea în retorica genial de versatilă a lui Ovidiu un neopitagorism real.

Error e mult mai probabil să fi fost de natură politică. Ovidiu pare să fi fost aproape de a se amesteca în ADN‑ul casei imperiale, o formă supremă de impertinență. Sursele antice îi atribuie, de-a valma, un delict sexual în compania femeilor din viața lui Augustus: ba a Liviei, soția, ba a Iuliei, fiica, ba a Iuliei Minor, nepoata. Cea din urmă a fost și ea exilată, pentru comportament imoral, în același an cu Ovidius, dar, ghinion, nu și în același oraș cu el.

Nu poți să nu te întrebi ce s-ar fi întîmplat dacă la tronul Romei ar fi ajuns fiul unui poet… Ce trai pe vătrai ar fi urmat pentru tagma versificatorilor! Istoria arată însă că lucrurile pot sta exact invers: la o adică, nimeni nu te prigonește mai tare decît fratele tău. Adevărul e că Augustus ar fi vrut să aibă un urmaș direct la tron, însă Livia a tras toate sforile posibile pentru ca fiul ei dintr-o căsătorie anterioară, Tiberius, să aibă cale liberă spre tron. (De-asta a zis cîndva un mare istoric al antichității că, pentru a scrie istoria Romei, trebuie să fii genealogist.) Un alt poet care ar fi putut ajunge împărat, Germanicus, o pilă la vîrf a lui Ovidiu, a murit tînăr, în 19 d.Hr. – și cu el a dispărut probabil și ultima șansă ca cineva să mai aducă cenușa poetului de la Tomis în Italia.

În partea a doua voi vorbi de mirajul mormîntului lui Ovidiu – mai exact, de relația dintre acesta și topografia Constanței de azi și de un ingenios argument epigrafic. Încă ceva însă: în Drum bun, Cireșari (1963), Ursu, Tic și ceilalți investighează tocmai acest mormînt. Și îi putem ierta lui Constantin Chiriță orice scăpări (inclusiv pasajul despre împăratul „Marcus Aurelianus“), pentru că, vorbind de o vizită pe situl arheologic Histria, pomenește acolo aceste „straturi de pămînt, în care era prea violent și prea nedrept concentrată istoria“.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019. 

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Olt. Un bărbat a fost decapitat, iar capul i-a fost aruncat la WC
Un caz șocant de crimă s-a produs miercuri, 6 decembrie 2023, în jurul orei 14,30, în localitatea Slătioara din județul Olt. Un bărbat a fost decapitat de un altul.
image
Manele cu conotații sexuale, la balurile de boboci din Craiova. "Au ajuns să le arate pe scenă și cum se face" VIDEO
Un liceu renumit din Craiova este arătat cu degetul după ce în spațiul public au apărut imagini de la petrecerea elevilor de clasa a IX-a. Artistul Luis Gabriel, anunțat pe afișul evenimentului drept "special guest". este acuzat că a cântat în fața minorilor melodii obscene.
image
Scandal în Italia: Bijutier condamnat la 17 ani de închisoare pentru uciderea a doi hoți care i-au legat fiica și i-au jefuit magazinul VIDEO
Un bijutier din Italia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a împușcat mortal doi hoți care i-au jefuit magazinul și i-au legat fiica. Sentința a declanșat o dezbatere aprinsă privind limitele autoapărării în Italia.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.