Supraviețuitor pe două roți
În prima porţiune, pe alee, între blocuri, să mă feresc de cîini. E mai ales ăla negru care dă de fiecare dată alarma şi apoi sar toţi. Primele dăţi, mă opream şi le ziceam marş, acum am observat că, dacă trec în viteză, îi iau prin surprindere şi nu se pot ţine după mine. Aleargă cîteva zeci de metri lipăind şi plescăind mîrîit (nu pot să latre cînd aleargă), după care se lasă păgubaşi. E periculos însă dacă ajungi cu viteză în intersecţie, atent la ei, şi apare vreo maşină...
Stop. Bordură înaltă. Ajung între benzile galbene de pe trotuarul bulevardului. E destul de lat, e mai bine. Atenţie, crengi joase. Din nou, ceva probleme cu niscai femei în vîrstă. Unele se deplasează foarte încet, altele chiar adastă imobile pe banda care ar trebui să fie a mea. Nu aud claxonul şi nici nu prea pare să le intereseze ce e în jurul lor. Altceva e cu femeile mai tinere, ştiu şi asta: fac mişcări bruşte şi imprevizibile. Să le claxonezi? Le sperii şi situaţia se poate agrava. Un taximetrist face manevre şi-mi taie calea chiar pe trotuar. Mă întreb cum m-aş putea răzbuna cu doar cele două roţi ale mele. Ajung la intersecţie. Iar bordura. Vine porţiunea pe carosabil. Din viteazul vînător de pietoance speriate, mă transform într-un biet iepuraş fugărit de maşini. Să-i dau tare că acum s-oprite la stopul dinainte, poate scap de ele pînă la intersecţia următoare. Nu scap, viiine fluxul din spate, vîj, vîj. Mai în dreapta, mai lîngă bordură că nu-i de glumă. Uite duba ce aproape trece. Următorul stop e verde şi trebuie să merg înainte. Atenţie la nebunia cu şoferii care fac dreapta şi nu văd bicicletele. S-o iau pe trecere? Ca să fiu corect ar trebui să mă dau jos de pe bicicletă. Mai bine nu... Iar vine fluxul. Maşină parcată cu colţul scos în stradă. Dilemă: îl ocolesc sau opresc, îl ocolesc sau nu. Ce vine din spate? Stau. Trece tot şirul şi pornesc din nou. Maşini la stop. Încap printre cele două oglinzi? Trec, dar mă dezechilibrez uşor. Intru pe străduţe. E linişte. Pe Caloian Judeţul (ce mai nume!) îi văd iarăşi pe pensionarii care joacă rummy în faţa garajului. Şi-au instalat măsuţa pe trotuar şi-au pus pe ea o pătură portocalie. Exact ca ieri. Cum or juca rummy în doi?
Cîine sare de sub maşina parcată. Se repede. Schimb şase, schimb şapte, clanc-clanc. Apăs tare şi-i simt răsuflarea în urma pedalei: rauuu, tîl, tîl, mîrrr, hrr, hraaa ta, ta, ta... Nu mă prinde. Intru iar în bulevardul mare. Piaţa Alba Iulia. Pistă. Trec cu bine de stîlpişorul culcat. Iam, iam, miros de şaorma de la Spring Time. Mă intersectez cu alt biciclist. Ne adulmecăm, curioşi, din mers, precum cîinii scoşi la plimbare. Iarăşi trec pe lîngă afişele decolorate cu Salvatore Adamo şi Demis Roussos. Un alt tip cu chelie pedalează în paralel pe carosabil. De ce nu foloseşte banda de pe trotuar? E mai curajos ca mine? E mai deştept? E mai experimentat? Să-l ia naiba. Bandă îngustată. BMW care dă cu spatele din parcare. Aoleu! Pizda mă-tii!
Ce să mai zici. (Şoferul de BMW – mi-a spus un prieten – e singur pe lume şi cu puţa mică.) Bătrînel cu şoricar în lesă. Ca de fiecare dată: omul pe partea lui de trotuar, căţelul în iarba de pe margine, lesa de-a latul benzii pe care trebuie să trec eu. Acelaşi gînd: dacă mă fac că nu văd lesa şi intru cu viteză în ea, spînzur căţelul? Rămîne doar gînd. Bordură. Intersecţie. Gata cu banda. Marea încercare din centru. Primul la stop. Atenţie la începătorul din stînga. Frînăăă, c-o ia la dreapta şi nu vede. Dă-i, dă-i tare, schimbă a şaptea să prinzi verdele. Stop, Salvarea. Sireeena. Urechile. Prag în asfalt. Sus de pe şa că-ţi rupe fundul. Muc aprins de ţigară zboară prin faţă, de la pasagerul din Logan. Iar trotuar cu bandă. Atenţie la mama cu gemeni! Muncitori în salopete stropite. Unul gras mănîncă o chiflă. Foarte periculoşi. Ca pe tarlaua lor, numai ei între ei, nu le pasă de nimic, nu se tem de nimic, nu ştiu la ce folosesc dungile galbene. E plin Bucureştiul de ăştia. Hai c-am ajuns. Intru pe trotuar fără bandă. Priviri admirativ compătimitoare de corporatişti ieşiţi la fumat. O strîng ca s-o bag în lift. Na, c-am scăpat şi de data asta. Nu recomand nimănui aşa o tîmpenie.
