Supermarket transilvan

Publicat în Dilema Veche nr. 461 din 13-19 decembrie 2012
O povestire cu tîlc jpeg

Am străbătut Transilvania, vara trecută, în lung şi în lat. Îmi era dor, în ultima vreme, de Ardeal, unde am petrecut, de-a lungul vremii, îndeosebi la Cluj, clipe minunate. E în natura regăţeanului, cred, nevoia de a trece, din cînd în cînd, munţii şi de a uita, fie şi pentru puţin timp, de miticismul moldo-vlah. Personal, nu cunosc – printre numeroşii mei amici moldoveni, munteni ori dobrogeni – vreunul care să nu aibă cuvinte elogioase pentru lumea transilvană. Cu toţii merg periodic acolo pentru a respira aerul apusean, ceva mai ozonat, şi pentru a regăsi vechea civilizaţie românească europeană – aşezată, cumpătată, serioasă. Un singur lucru, poate, dă bătăi regăţeanului aflat, temporar, în intervalul patriarhal al Ardealului: lentoarea (proverbială) cu care se desfăşoară aici evenimentele. Noi, „sud-esticii“, sîntem năvalnici, agitaţi şi, adesea, superficiali. Ca atare, încetineala transilvăneană ni se pare suspectă. Vorba lor alunecă domol, gestica se derulează studiat, pînă şi peisajele urbane sau rurale dau impresia, frecvent, a fi încremenite într-o unică ipostază. Pentru a nu ne simţi noi înşine – regăţenii bîntuiţi de grabă ontologică – anexaţi ritmurilor somnambulice ale Transilvaniei, facem bancuri pe seama lentorii ardelenilor. Ştiţi, cu siguranţă, şi dumneavoastră, o mulţime. Într-o glumă celebră, din această categorie, se spune că pînă şi cîinii transilvani latră, apatic, o singură dată: „No, ham!“. Aş putea să ofer zeci de exemple în care am simţit, în oraşele Ardealului, că mă mişc, în postură de pieton, mai repede decît autobuzele şi tramvaiele locale. Unul însă mă obsedează compulsiv şi, de aceea, îl voi nara mai jos pe scurt.

Intrăm, la un moment dat, într-un cochet supermarket Billa (situat, care va să zică, într-o clădire tradiţională, de burg medieval!) din centrul istoric al Sibiului. Cumpărăm doar trei sticle mici de apă minerală, fiind mai curînd mînaţi de curiozitatea înţelegerii cum un magazin alimentar prin definiţie mare funcţionează după rigorile unui spaţiu atît de mic. Ei bine, funcţionează. Cu produsele clasice, „desfăcute“ pe segmente restrictive, cu două linii de încasare, cu agent de securitate şi tot tacîmul. Aşteptăm, cam impacientaţi, la una dintre case. Lentoare pretutindeni, lentoare ca mod de viaţă, lentoare de-a dreptul structurală. Lumea foarte calmă totuşi. Senzaţie de filmare cu încetinitorul. Scanarea produselor celor doi clienţi (din trei) aflaţi în faţa noastră durează cît războiul de o sută de ani. În sfîrşit, îi vine rîndul bărbatului care ne precedă. Are numai două salamuri în mînă. Două beep-uri prelungi, şi vom fi izbăviţi. Ne aflăm la doar două beep-uri distanţă de Nirvana. Împing, prin urmare, şi eu, nerăbdător, sticlele mai aproape de plăcuţa cu notiţa Clientul următor. Fatalitate însă: totul se blochează subit! Cu voce tărăgănată, dar fermă, bărbatul îl întreabă pe casier: „No, da’ de ce le taxaţi pe amîndouă?“. Pauză – interminabilă, din punctul meu de vedere – de gîndire. Tînărul casier priveşte în sus cu un fel (indefinibil, pînă la urmă) de stupefacţie liniştită. Clientul interogativ continuă în aceeaşi notă cumva impersonală: „No, acolo zicea că se dau două la preţul unuia singur!“. Casierul ia unul dintre batoane şi îl cîntăreşte în mînă vreme de cîteva secunde. Ulterior, molcom, se adresează colegei de la casa alăturată, fluturînd salamul: „No, tu, Ila dragă, ăsta-i doi la unu?“. Se opreşte şi cealaltă bandă. Toată suflarea din îngusta Billa sibiană contemplă, cu mirare profundă, mezelicul buclucaş.

„Apăi, nu ştiu, Onoriu, trebă să-l întrebi pe Horaţiu.“ Rumoare panicată. Unde e Horaţiu? Onoriu se uită la agentul de pază – şi el parcă adînc nedumerit – şi îi spune: „No, Treboniule dragă, nu meri tu să-l aduci pe Horaţiu?“. „No, sigur“ răspunde bodyguard-ul plin de solicitudine şi se îndepărtează agale undeva spre fundal. Minutele trec. Ambele benzi sînt oprite, se aşteaptă, în tensiune colectivă, dezlegarea enigmei sălămeşti. Horaţiu (manager, probabil) şi Treboniu vin, finalmente, extrem de zîmbitori: „No, care e problema?“ intră importantul personaj în chestiune. Ăsta-i de doi la unu?“ se interesează Onoriu, ridicînd, a nu ştiu cîta oară, tubul de carne separată mecanic în aer. Horaţiu ezită. Studiază profesionist batonul şi, fără un cuvînt, îl ia, dispărînd, domol ca un nor de vară, înapoi în depozit. Nu mai trec chiar minute, dar eu, acasă, tot aş fi avut ocazia să beau o cafea în acel interval. Se întoarce Horaţiu victorios: „No, avem ofertă de trei la preţ de două“. Onoriu clatină din cap oarecum mustrător şi îi grăieşte clientului salamofil: „No, vedeţi, am taxat bine. Este cu trei la două, nu cu două la unul“. Bărbatul acceptă, concesiv, eroarea: „Apăi, n-oi fi văzut eu cum trebă“. Onoriu, aparent împăcat cu resemnarea clientului, adaugă: „No, se mai întîmplă. Acum ce facem? V-am taxat două. Vă mai dăm unul la ofertă sau vă fac alt bon şi achitaţi numa unu?“. „Te rog, Doamne“ strigam, implorator, în carcasa fumegîndă a forului meu interior, „fă să vrea şi al treilea salam şi să nu fie necesar un bon nou! Îţi promit să nu mă ating niciodată de salam din carne separată mecanic, în zi de post ori în zi de frupt! Ai milă, Doamne!“. Bărbatul s-a scărpinat îndelung pe occipital, după care a spus eliberator: „No, apăi, aduceţi-l şi pe al treilea. Şi ăl din urmă o fi ăl dintîi!“. („Mulţumesc, Ţie, Doamne! Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc!“) Treboniu a adus, uşurel-uşurel, şi batonul gratis.

Cînd nu mai aşteptam nimic de la viaţă, casierul m-a salutat amabil – „Bună ziua!“ –, sugerîndu-mi că mi-a venit rîndul. L-am privit cu ochi umezi, recunoscători, de parcă tocmai mi-ar fi aruncat o bucată de salam, pe care aş fi prins-o, între colţi, încă din timpul planării gravitaţionale. Am răspuns liniştit: „No, ham!“.  

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009. 

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.