Suferinţe paideice

Publicat în Dilema Veche nr. 621 din 14-20 ianuarie 2016
Iconofobie jpeg

Un coleg din școala primară m-a căutat, spre surprinderea mea, zilele trecute, la Universitate. Nu l-aș fi recunoscut în veci, dacă numele lui insolit nu mi-ar fi rămas, neștirbit, în memorie: Prichindel, Viorică Prichindel. Cum și eu provin dintr-o tradiție onomastică inubliabilă, Prichindel și-a amintit de mine. M-a „gugălit“ și iată-l în biroul meu de la Litere. Nu mă așteptam să-l revăd. Ne despărțiserăm în clasa a cincea, cînd am mers la licee diferite. Eu reținusem un băiețel fragil emoțional, speriat, chiar ușor deprimat. Clăpăug iremediabil. Nu m-am sfiit să-i mărturisesc acestea. A recunoscut. „Așa e, dragul meu, mă aflam într-o sincopă existențială. Școala ceaușistă constituie, pentru mine, o experiență profund traumatizantă, o veritabilă vale a plîngerii, din care am ieșit cu sechele sufletești. Dacă nu emigram în America – astăzi sînt inginer aeronautic la NASA! –, cred că, sub presiunea lor psihică, mă ratam complet. Ciclul primar a mai fost cum a mai fost. Gimnaziul însă a dat măsura întreagă a ororii educaționale din copilăria mea. Am găsit aseară, între vechiturile familiei, un album cu poze din anii ’70-’80. Se afla în el, la loc de cinste, fotografia mea (bust), în costum de pionier, de la debutul clasei a cincea. Imaginea m-a îngrozit. Nu am realizat inițial cine ar putea fi băiatul ăla cu ochii căzuți în mod morbid, încercănați monstruos, și cu colțurile gurii răsucite a plîns. Supraviețuitorii de la Hiroshima arătau mai optimiști și mai plini de viață decît mine. Ai fi spus că mă lovise delabrarea, că sufeream de melancolie suicidară. Vioiciunea cravatei pionierești – sesizabilă, în ciuda cadrului alb-negru – contrasta ridicol cu fizionomia unui dezmoștenit al soartei…“

„Însăși intrarea mea în gimnaziu“, își reluă Prichindel povestea după un suspin prelung, „a stat sub semnul dezastrului. La finalul unei veri cu boli, m-am prezentat, derutat și slăbit, în careul marelui liceu unde mă înscriseseră ai mei. Purtam o șapcă mare, cu însemnele prestigioasei instituții. Taică-meu o comandase la atelierul unui vestit croitor din comunism. Ochii îmi erau aproape acoperiți de cozoroc, urechile îmi ieșeau însă în afară, înspăimîntător, pe la margini. La două minute de la sosirea în curtea școlii, s-a creat un cerc de băieți mai mari în jurul meu, care au început să-și paseze respectiva caschetă ca la handbal. Săream în sus după ea, complet lipsit de succes, aidoma unui Hopa-Mitică dezechilibrat. M-am ales cu două scatoalce de la directorul adjunct, un prof de sport fioros și necruțător, pentru tulburarea solemnității contextului. Șapca nu a mai fost recuperată niciodată, astfel încît mi-a întins puțin și bătrînul urechile acasă. Așa am ținut-o apoi zi de zi. Bestia de germană pusese ochii pe mine de la întîia oră. Nu‑i plăcea lungimea părului meu. Venea lîngă mine și își înfigea degetele în șuvițele de la ceafă. Rămînea într-o stranie expectativă pentru mult timp, savurînd, cu metodă, starea mea de paralizie psihologică. Deodată, țîșnea sălbatic spre elevii scoși la tablă la diverse exerciții gramaticale, chipurile, pentru corectarea unor erori. Pornea, cu podoaba mea capilară cu tot, trăgîndu-mă din bancă pe deasupra celorlalte mese, pînă la catedră. Auzeam cum îmi pîrîie firele de păr din cap. Zburau caietele colegilor în dreapta și stînga, iar eu urlam ca un porc înjunghiat. Îl rugam cu lacrimi pe Dumnezeu să transforme clasa mea în colectivul cel mai bun la germană din Univers, pentru a nu mai apărea greșeli pe tablă. Nu m-a auzit. De aceea, m-am tuns zero…“

Prichindel mai făcu o pauză de oftaturi și reluă: „Nu mi-a folosit nici asta. Mă apuca acum de urechi. Mi le-a întins pînă le-a dat forma elefantină de astăzi. Colegii mă strigau Oli, abreviere pe care nu mă ostenesc să ți-o explic. Profesoara de română mă considera cretin și le-o comunica pe șleau alor mei, care mă corijau suplimentar în intimitatea căminului. Refugii mi-au fost matematica și fizica, materii pe care le‑am adorat. Nici ele nu m-au ajutat totuși prea tare, deoarece proful de mate era amantul celei de română, iar aia de fizică a ăluia de germană, dacă mă înțelegi. Mă ridicau și ei, prin urmare, de urechi ori de cîte ori aveau ocazia. În sfîrșit, bomboana s‑a ivit pe colivă la banchetul ciclului gimnazial, din clasa a opta. Taică-meu m‑a forțat să merg (bănuia că izolarea mea constituia un simptom de sociopatie!). M-am retras într-un colț al sălii de dans, sperînd să trec neobservat. Imposibil. M‑a văzut dirigul și m-a trimis, violent, pe ring, cu apelativul prostane. M-am dus la cele două urîte exemplare ale clasei, care dansau, inevitabil, împreună. Le-am invitat idiotic, simultan, la blues cu voce mîțîită. Tipele s-au schimonosit patologic și au rupt-o la fugă, țipînd. Nu le-am mai în­tîl­nit vreodată, cred că s-au dus în pustie. Sau, poate, au picat la treapta întîi… Cert este că atunci am jurat să devin inginer la NASA, chiar de va trebui să traversez Atlanticul înot! Doar așa urma să mă revanșez…“ „Și ce faci, Viorică, la NASA?“, am întrebat, dorind să schimb, un pic, direcția narațiunii teribile. Privirea sumbrului povestitor s-a luminat subit, căpătînd sticliri malefice. „Lucrez într-un program militar top secret. Atît pot să-ți zic: cînd va fi terminat, americanii vor fi capabili să lovească ținte pămîntene, cu rachete, direct din spațiu. Nimeni nu știe nimic despre asta.“

Prichindel rînji apoi sardonic spre mine: „Ce nu știu însă nici măcar americanii e că eu am programat deja aceste rachete ca, indiferent către ce țintă vor fi lansate, să vină, negreșit, aici, pe locul plin cu amintiri al școlii mele gimnaziale…“

Codrin Liviu Cuțitaru  este decan al Fa­cultății de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Prezentul dis­­continuu, Editura Institutul European, 2014.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Jobul plătit cu 500 de lei pe zi, dar refuzat de mulți în România. „În Italia se dau doar 40 de euro pentru asta”
România e printre țările cu cele mai mici salarii din UE, însă există și slujbe bine plătite, la care însă nimeni nu se înghesuie. Spre exemplu, există oameni dispuși să-și plătească angajatul cu 500 de lei pe zi, însă nu au întotdeauna pe cine.
image
Cum a ajuns un bărbat să fie sechestrat timp de 7 zile într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi al Capitalei
O inedită metodă de înșelăciune a fost pusă în practică în Centrul Vechi al Capitalei, iar victimă a căzut un bărbat. Individul tras pe sfoară a fost privat de libertate timp de șapte zile și ținut într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi.
image
Românii din diaspora îi acuză pe cei din țară că au votat greșit: „Pe câți bănuți v-ați vândut?” VIDEO
O româncă stabilită în Germania și-a exprimat frustrarea și indignarea față de rezultatele alegerilor din 9 iunie, într-un videoclip postat pe TikTok, devenind rapid viral pe rețelele sociale. Femeia critică dur alegerea concetățenilor săi.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.