Suferinţe paideice

Publicat în Dilema Veche nr. 621 din 14-20 ianuarie 2016
Iconofobie jpeg

Un coleg din școala primară m-a căutat, spre surprinderea mea, zilele trecute, la Universitate. Nu l-aș fi recunoscut în veci, dacă numele lui insolit nu mi-ar fi rămas, neștirbit, în memorie: Prichindel, Viorică Prichindel. Cum și eu provin dintr-o tradiție onomastică inubliabilă, Prichindel și-a amintit de mine. M-a „gugălit“ și iată-l în biroul meu de la Litere. Nu mă așteptam să-l revăd. Ne despărțiserăm în clasa a cincea, cînd am mers la licee diferite. Eu reținusem un băiețel fragil emoțional, speriat, chiar ușor deprimat. Clăpăug iremediabil. Nu m-am sfiit să-i mărturisesc acestea. A recunoscut. „Așa e, dragul meu, mă aflam într-o sincopă existențială. Școala ceaușistă constituie, pentru mine, o experiență profund traumatizantă, o veritabilă vale a plîngerii, din care am ieșit cu sechele sufletești. Dacă nu emigram în America – astăzi sînt inginer aeronautic la NASA! –, cred că, sub presiunea lor psihică, mă ratam complet. Ciclul primar a mai fost cum a mai fost. Gimnaziul însă a dat măsura întreagă a ororii educaționale din copilăria mea. Am găsit aseară, între vechiturile familiei, un album cu poze din anii ’70-’80. Se afla în el, la loc de cinste, fotografia mea (bust), în costum de pionier, de la debutul clasei a cincea. Imaginea m-a îngrozit. Nu am realizat inițial cine ar putea fi băiatul ăla cu ochii căzuți în mod morbid, încercănați monstruos, și cu colțurile gurii răsucite a plîns. Supraviețuitorii de la Hiroshima arătau mai optimiști și mai plini de viață decît mine. Ai fi spus că mă lovise delabrarea, că sufeream de melancolie suicidară. Vioiciunea cravatei pionierești – sesizabilă, în ciuda cadrului alb-negru – contrasta ridicol cu fizionomia unui dezmoștenit al soartei…“

„Însăși intrarea mea în gimnaziu“, își reluă Prichindel povestea după un suspin prelung, „a stat sub semnul dezastrului. La finalul unei veri cu boli, m-am prezentat, derutat și slăbit, în careul marelui liceu unde mă înscriseseră ai mei. Purtam o șapcă mare, cu însemnele prestigioasei instituții. Taică-meu o comandase la atelierul unui vestit croitor din comunism. Ochii îmi erau aproape acoperiți de cozoroc, urechile îmi ieșeau însă în afară, înspăimîntător, pe la margini. La două minute de la sosirea în curtea școlii, s-a creat un cerc de băieți mai mari în jurul meu, care au început să-și paseze respectiva caschetă ca la handbal. Săream în sus după ea, complet lipsit de succes, aidoma unui Hopa-Mitică dezechilibrat. M-am ales cu două scatoalce de la directorul adjunct, un prof de sport fioros și necruțător, pentru tulburarea solemnității contextului. Șapca nu a mai fost recuperată niciodată, astfel încît mi-a întins puțin și bătrînul urechile acasă. Așa am ținut-o apoi zi de zi. Bestia de germană pusese ochii pe mine de la întîia oră. Nu‑i plăcea lungimea părului meu. Venea lîngă mine și își înfigea degetele în șuvițele de la ceafă. Rămînea într-o stranie expectativă pentru mult timp, savurînd, cu metodă, starea mea de paralizie psihologică. Deodată, țîșnea sălbatic spre elevii scoși la tablă la diverse exerciții gramaticale, chipurile, pentru corectarea unor erori. Pornea, cu podoaba mea capilară cu tot, trăgîndu-mă din bancă pe deasupra celorlalte mese, pînă la catedră. Auzeam cum îmi pîrîie firele de păr din cap. Zburau caietele colegilor în dreapta și stînga, iar eu urlam ca un porc înjunghiat. Îl rugam cu lacrimi pe Dumnezeu să transforme clasa mea în colectivul cel mai bun la germană din Univers, pentru a nu mai apărea greșeli pe tablă. Nu m-a auzit. De aceea, m-am tuns zero…“

Prichindel mai făcu o pauză de oftaturi și reluă: „Nu mi-a folosit nici asta. Mă apuca acum de urechi. Mi le-a întins pînă le-a dat forma elefantină de astăzi. Colegii mă strigau Oli, abreviere pe care nu mă ostenesc să ți-o explic. Profesoara de română mă considera cretin și le-o comunica pe șleau alor mei, care mă corijau suplimentar în intimitatea căminului. Refugii mi-au fost matematica și fizica, materii pe care le‑am adorat. Nici ele nu m-au ajutat totuși prea tare, deoarece proful de mate era amantul celei de română, iar aia de fizică a ăluia de germană, dacă mă înțelegi. Mă ridicau și ei, prin urmare, de urechi ori de cîte ori aveau ocazia. În sfîrșit, bomboana s‑a ivit pe colivă la banchetul ciclului gimnazial, din clasa a opta. Taică-meu m‑a forțat să merg (bănuia că izolarea mea constituia un simptom de sociopatie!). M-am retras într-un colț al sălii de dans, sperînd să trec neobservat. Imposibil. M‑a văzut dirigul și m-a trimis, violent, pe ring, cu apelativul prostane. M-am dus la cele două urîte exemplare ale clasei, care dansau, inevitabil, împreună. Le-am invitat idiotic, simultan, la blues cu voce mîțîită. Tipele s-au schimonosit patologic și au rupt-o la fugă, țipînd. Nu le-am mai în­tîl­nit vreodată, cred că s-au dus în pustie. Sau, poate, au picat la treapta întîi… Cert este că atunci am jurat să devin inginer la NASA, chiar de va trebui să traversez Atlanticul înot! Doar așa urma să mă revanșez…“ „Și ce faci, Viorică, la NASA?“, am întrebat, dorind să schimb, un pic, direcția narațiunii teribile. Privirea sumbrului povestitor s-a luminat subit, căpătînd sticliri malefice. „Lucrez într-un program militar top secret. Atît pot să-ți zic: cînd va fi terminat, americanii vor fi capabili să lovească ținte pămîntene, cu rachete, direct din spațiu. Nimeni nu știe nimic despre asta.“

Prichindel rînji apoi sardonic spre mine: „Ce nu știu însă nici măcar americanii e că eu am programat deja aceste rachete ca, indiferent către ce țintă vor fi lansate, să vină, negreșit, aici, pe locul plin cu amintiri al școlii mele gimnaziale…“

Codrin Liviu Cuțitaru  este decan al Fa­cultății de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Prezentul dis­­continuu, Editura Institutul European, 2014.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.