Substituire

Publicat în Dilema Veche nr. 791 din 18-24 aprilie 2019
Karma: terapie intensivă jpeg

Am un vecin cumsecade, pensionar, Somir Hîț pe numele său, care mă citește cu regularitate. M-a căutat zilele trecute să-mi spună că micile confuzii făcute de Dodel Flambă, personajul asupra căruia m-am oprit recent, erau copilării în comparație cu momentele de degringoladă identitară trăite de el în perioada comunistă. „Domnule profesor, la Revoluție aveam 41 de ani. Urmasem Facultatea de Industrie Alimentară spre finalul anilor ’60 și, pe fondul dezghețului politic, am prins slujbe bune încă de la absolvire. În anii ’80, ajunsesem manager – cum se spune azi – al unui select restaurant din urbe, frecventat pe atunci de mai-marii Partidului. Acolo își derulau ștabii mesele de protocol cu oaspeții de la Centru. De aceea, eram foarte bine aprovizionați. Surplusul de alimente îmi permitea să scot unele produse la vînzare pentru public (restaurantele practicau asta, rețineți poate, în anii foamei!). Periodic, apăreau la bucătărie oameni cu sacoșe goale, întrebîndu-ne dacă nu avem una ori alta de vînzare. Aveam mai mereu. Prețurile erau, desigur, pipărate, însă magazinele goale nu lăsau loc pentru alternative. Comercializam deci, semnificativ, salamuri, conserve și brînzeturi. Fondurile noastre extrabugetare creșteau ca din apă. Ne îndeplineam planul cu vîrf și îndesat. Șefii nu aveau decît cuvinte de laudă pentru noi. Ei bine, din acest detaliu începe, practic, exotica mea amintire. Într-o zi, prin 1987 sau ’88, nu mai știu exact, am primit un transport uriaș de cutii cu paté. Era o pastă fină de ficat. De rață, cred. O treime din cantitate îmi acoperea nevoile restaurantului pe un an de zile. Am pus, prin urmare, res-tul la vînzare. Cum s-a auzit (extrem de iute!) în oraș că s-a băgat paté la unitatea noastră, a și început buluceala. Își cumpărau cetățenii plase întregi de ficat conservat, de parcă se prefigura la orizont Apocalipsa rațelor…“

Domnul Hîț a făcut o pauză, apoi a continuat cu aplomb: „Mă plimbam satisfăcut printre acei clienți agitați și înfometați. Brusc, am fost abordat de o băbuță: Maică, uite colea-i intrarea la bucătărie, unde se dă paté-ul. Dacă nu te grăbești, ai să-l pierzi. Se ia tot, mămică, la criza asta. Văzîndu-mă pesemne extrem de derutat, m-a apucat, cu blîndețe, de mînă și m-a condus chiar ea la cămara cu conserve. De-acilea, mămăică, poți să-ți cumperi păpăică. Dacă te mai învîrteai multișor prin sală, rămîneai, negreșit, fără. Cîte cutii vrei? Subalternii mei care vindeau paté-ul au înlemnit, trezindu-se cu mine așa în fața lor. Nu știau ce să zică. Eu nici atît. După cîteva secunde de ezitări, am realizat că nu ar fi prea bine să spun că sînt însuși administratorul unității. În plus, îmi era milă de sentimentele bătrînei. Nu doream să o fac să se simtă prost. Ca atare, i-am mulțumit din suflet și, sub atenta ei supraveghere, am scos bani din buzunar. Mi-am achiziționat zece cutii. A plecat fericită, strigînd: Da, măicuță, să mănînci și tu, că ești tinerel, nu ca mine… Eu am depășit rapid episodul. Din păcate, nu și sistemul ceaușist. Cum-necum, povestea s-a răspîndit în urbe, mergînd pînă la urechile autorităților. Se zvonise că îmi plăcea să joc roluri, să apar în popor, precum Cuza, deghizat, să dramatizez, să mimez anumite trăiri. Răutăcioșii sugerau că aș fi ratat o carieră teatrală. Mă rog, situația a devenit cu adevărat nebună peste vreo patru luni. Prim-secretarul de la Județ, un client frecvent al restaurantului, a găzduit o consfătuire a tuturor prim-secretarilor din țară. Nicu Ceaușescu, dacă vă amintiți, era și el prim la Sibiu și ar fi trebuit să fie prezent. Se pare că ăla și-a anulat totuși vizita. Primul nostru, mai să-și piardă mințile. Cum să nu vină Prințișorul? Ce vor zice colegii despre el? Dacă, Doamne ferește, va cădea în dizgrație?

Atunci i-a venit ideea năstrușnică să mă transforme pe mine în Nicușor. Tot îmi plăcea mie teatrul, a comentat el malițios. M-a echipat ca pe beizadea (e drept că și semănam puțin cu juniorul Ceaușeștilor). Mi a aranjat părul și mi-a oferit un costum asemănător cu ale Nicușorului. Mi a spus că trebuie doar să rîd zgomotos, să înjur și să beau whiskey la greu. Așa am procedat, mai ales la masa festivă (care s-a organizat în restaurantul meu). Mă scuzați, am fost pupat în fund în ziua aia, de nu vă puteți imagina!… Totul a mers strună pînă în clipa în care nu mai știu cine a cerut ca eu să o sun pe mama, pe tovarășa Elena, pe loc, și să solicit fonduri suplimentare în teritoriu. L-am văzut pe primul nostru cu stropi de sudoare pe frunte, dar nu mai era loc de întors. Mi se pusese un telefon roșu în față, conectat, în sala de mese, la o priză despre care nu știam că există. S-a format numărul și, înainte să mă dezmeticesc, am auzit un da răstit în receptor. Spre deosebire de colegul dumneavoastră, care s-a întîlnit cu tovarășul Brigadă în curtea școlii, eu m-am scăpat pe mine pe bune. Abia am îngăimat: Mămăică, să mai trimiți, te rog, în teritoriu, niște păpăică!“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini din mega-închisoarea din El Salvador, cu mii de deținuți dezbrăcați încătușați. „Au văzut exteriorul pentru ultima oară”
Imagini teribile cu deținuți aduși în gigantica închisoare din El Salvador (America Centrală) deschisă în 2023, publicate de autoritățile din această țară, au făcut, joi, înconjurul lumii.
image
O țară europeană a descoperit un zăcământ mai important decât petrolul și gazul și amenință monopolul deținut, până acum de China
O descoperire uriașă pentru Europa a fost făcută, recent. Compania minieră Rare Earths Norway a anunțat descoperirea celui mai mare zăcământ dovedit de pământuri rare din Europa continentală, situat la Fen Carbonatite Complex din sud-estul țării.
image
Cum a reacționat patronul unui bar după ce şase turişti au băut 27 de beri la micul dejun şi au plecat fără să plătească
Şase studenţi aflaţi în Italia cu Erasmus s-au oprit la un bar din Bari şi au consumat un mic dejun bogat cu cafea, cornuri și nu mai puțin de 27 de beri. La final, nu s-au mai obosit să plătească nota de plată. „A fost doar o scăpare de câteva secunde și nu i-am mai văzut”, a spus patronul păgubit.

HIstoria.ro

image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.
image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.