Structura coșmarului

Publicat în Dilema Veche nr. 401 din 20-26 octombrie 2011
Dragoste şi răzbunare jpeg

Prin părţile astea de lume, cînd spui „agendă publică“, în gură se formează un gust ciudat, de gutuie altoită cu zarzăre, ph-ul scade brusc, smalţul dinţilor se umple de crevase microscopice, iar buzele intră într-o amorţeală profundă, ca de la o degerătură. E ca şi cînd ai pupa gheaţa unui congelator în care, de un deceniu, ai pus la păstrare o scrumbie afumată. „Agendă publică“ e ceva care sună prost, crispează mediul în care pătrunde, prin ieşirea din gura unui nefericit, strică buna dispoziţie a oricărei zile, şi dă senzaţia că orice buletin meteo anunţă, indiferent de realitatea de pe teren, ani lungi de ploi cu broaşte.

Această sintagmă-sperietoare ne urmăreşte, totuşi, ca un coşmar din copilărie, ca obsesia că un profesor, tîmpit de sentimentul datoriei, te caută şi acum să-ţi reproşeze că nu ţi-ai făcut o temă. Pentru că ăsta e morbul pe care îl sădeşte în suflet. O senzaţie de vină profundă, de vinovăţie gravă, pentru ceva ce nu ştii cu precizie ce e şi de unde vine. Ştii că e ceva care ar fi bun, dacă ar exista cu adevărat şi ar şterge cu buretele tot ce-a fost înainte. Dar ştii la fel de bine că aşa ceva nu se poate, pentru că nu ţi-ai făcut niciodată tema pentru care te caută cretinul ăla de profesor din coşmar. Ştii şi că cea de a doua parte a sintagmei, cuvîntul „publică“, e ceva care se referă şi la tine. Dar tocmai în chestia asta sălăşluieşte chipul hîd care produce cutremurarea interioară. E ceva la care ar fi trebuit să participi, dar n-ai făcut-o, amînînd la nesfîrşit acest lucru şi fabricîndu-ţi o definiţie care spune că orice regulă şi judecată faţă de ceilalţi e valabilă doar cîtă vreme nu se referă şi la tine. 

Prin urmare, ori de cîte ori se vorbeşte despre „agendă publică“ sau despre „spaţiu public“, un fulger interior loveşte milioane de conştiinţe şubrezite de oboseala unei vechi munci lăuntrice, cu origini şi contururi nedesluşite. Treaba asta ne crispează şi ne pune în situaţia de a fi cumplit de creativi. Se improvizează un gigantic păienjeniş de teorii, de retorici sclipitoare, de şuvoaie discursive învolburate şi spumegătoare. Albia oricărui imperativ cerut de lumea reală se umple cu viitura unor justificări acumulate în ani, îndărătul unor formidabile baraje mentale. Devenim nişte sinistraţi, cînd trişti, cînd veseli, adeseori isterici, înconjuraţi din toate părţile de apele propriilor gînduri puse pe seama altora. Colacii, bărcile şi, în sunet de fanfare, marile corăbii salvatoare vin, pînă la urmă, de fiecare dată, din imensa rezervă strategică de divertisment. Resursele şi preocuparea de a stoca această marfă salvatoare sînt inepuizabile. Dieta unei domnişoare publice, contul unui maimuţoi de şuşă, părerile unor atotştiutori de weekend, nunţile sardanapalice ale unor păcălici cu aere aristocratice ne salvează de fiecare dată şi ne feresc ochii de contactul cu realitatea.

Orice subiect din marea vitrină cu lenjerie e prilej de năvală naţională şi de sute de ore de muncă patriotică în folosul bunei dispoziţii care ne însoţeşte istoria. Am dezvoltat dependenţa de acest nutreţ salvator în paralel cu îngroparea la subsol, în fiecare seară, înainte de culcare, a oricărei întrebări adresate propriei demnităţi. În pauzele de publicitate, din cînd în cînd, atunci cînd se mai întîmplă să conştientizăm coşmarul, responsabilitatea e a altora, a celorlalţi, a unora. Odată aruncată povara asta, îndată ce am scăpat de sacii cu lest, urmează contemplarea înălţării balonului spre straturile superioare ale interpretării. Propriul coşmar devine un fascinant obiect al creaţiei. Contemplarea catastrofei şi a vitezei colosale cu care înghite totul se transformă într-un spectacol al analizei stilistice. Aici se mobilizează imense competenţe culturale, talente nemaivăzute, repertorii doldora de pilde şi citate, toate puse în slujba glorificării stilului cu care ne însoţim deriva. 

În secunda în care spaţiul public nu ne mai aparţine, acesta devine, în cel mai firesc mod cu putinţă, locul nimănui. Aici se poate arunca orice. Ca o uliţă în care se aruncă zoaiele de prin curţi, pentru că uliţa nu e a cuiva anume. Nu e scrisă în actele de proprietate asupra pămîntului. E doar uliţa. Atît. Iar atunci cînd o descoperim murdară şi fetidă, constatăm că „n-ai cu cine“, „n-avem oameni“, „e prea tîrziu, aici nu se mai poate face nimic“. Pînă la momentul ăsta, uliţa a fost tratată cu indiferenţă. De aici încolo, începe dispreţul. Încep băşcăliile cu bancuri negre, ferparele sadice, caterincile mai corozive decît cel mai îngrozitor acid. Dispreţul se varsă în răzbunare sălbatică, iar obiectul difuz al răzbunării se transformă în cruntă automutilare. Nimic nu mai poate fi discutat. Totul se urlă. Nimic nu mai poate fi nuanţat. Totul se vede global. Se vorbeşte enorm, cu o profundă insatisfacţie că nu s-a spus nimic. Iar peste fiecare dintre gardurile de la ulită se aruncă, generos, cu vinovăţii. Spre vecini. Spre cine trece. Spre toată lumea. 

Cel mai frumos e cînd apar fiii nihilişti ai satului. Au bătut lumea în lung şi-n lat, au văzut oameni şi locuri pe care cei din sat nu le-au văzut nici măcar la televizor. Sînt plictisiţi de cîtă Lume au văzut, obosiţi de drum, cocoşaţi de propriile momente de iluminare, stafidiţi de sedimentarea concluziilor definitive. Nici unul nu spune că nu ştie ceva. Nici unul nu are vreun dubiu. Dimpotrivă, suferă de chinul certitudinii. Iar verdictul vine abrupt şi cade nemilos în capetele tuturor. Cică aşa e în toată lumea. Nu e la noi altfel decît în alte părţi. Şi toţi pleacă, liniştiţi, la culcare. „Vezi, bă?! Aşa e peste tot. Se duce dracu’, la vale, toată lumea. Ne-am găsit noi să fim mai cu moţ.“

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.