Strechea şi răzbunarea

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Odată ce strechea și-a depus ouăle, iar larvele își fac de cap pe sub pielea, prin blana și prin nările victimei, mare lucru nu mai e de făcut. Mîncărimile și nervozitatea depășesc orice închipuire. Victima ar face orice să scape. S-ar arunca într-o apă, într-o prăpastie, s-ar lovi cu toată puterea de primul obstacol, cu speranța că starea aia cruntă încetează. Strechea e, mai degrabă, un nume generic pentru mai multe feluri de paraziți ai animalelor. La oameni, denumește orice stare de furie subită, orice neliniște bruscă urmată de manifestări necontrolate, o cădere în neantul propriilor ape tulburi, care izbucnesc la suprafață și fac în așa fel încît omul se comportă aidoma unui animal disperat. Iar cînd nu știi care e cauza acestor explozii interioare terifiante sau cînd nu vrei să știi, cea mai la îndemînă soluție de liniștire e răzbunarea. Descărcarea întregii rîci și proiectarea ei pe altcineva. Indiferent de consecințe.

Ouăle tratatelor încheiate cu greu după cele două războaie mondiale s-au transformat de multă vreme în larve. Iar larvele au purces la lungul drum prin organismul victimei. De cîte ori ajung în preajma sau în țesutul unui organ vital, mereu se produce cîte un atac de streche. Iar cînd rătăcirea încetează, urmează cîte o perioadă de cădere în odihnă, un soi de binecuvîntare după zbaterea pierderii minților. Unii spun că am traversat o lungă perioadă în care Europa a reușit să trăiască în pace. Alții spun că Războiul Rece numai pace n-a fost. Că a fost o streche lungă și epuizantă. Iar după ea au venit un crunt război civil în Iugoslavia, războiul din Transnistria, anexarea Crimeei și separarea estului Ucrainei. La urma urmei, nu contează dacă sîntem de acord că Europa a traversat o lungă perioadă de pace sau dacă putem să demonstrăm contrariul, spunînd că, de fapt, partea occidentală a continentului a traversat o perioadă de liniște și de prosperitate. Ceea ce contează e că vechile tratate scîrțîie din toate încheieturile, antipatiile istorice nu prea se mai chinuie să se fardeze, iar unii sînt gata chiar să mimeze un atac de streche, să vadă ce-o ieși din asta.Așa cum Primul Război Mondial putea fi evitat, dar cîțiva domni de soi au jucat la cacealma, în zilele astea, alți ­domni de soi fac același lucru. Miza nici măcar nu e începerea sau neînceperea unui război clasic. E cîștigarea de capital electoral. Nu știu cum se face, dar mereu se discută despre degradarea clasei politice contemporane, în comparație cu iluștrii înaintași care au făcut și-au dres. Într-o măsură, afirmația conține o doză de adevăr. Dar ceea ce e de-a dreptul ciudat e că trecutul pare ceva foarte luminos atunci cînd te uiți la cei mai mulți dintre liderii de azi. Ei bine, dacă-i lași deoparte pe contemporanii noștri care ne conduc, odată auzi că apare în discuție constatarea: „La urma urmei, istoria e plină de cretini, domnule!“. Și nici măcar asta nu contează, adică pe unde s-ar situa densitatea de lideri cretini pe kilometru pătrat de-a lungul istoriei. Ceea ce contează e că – altă frază minunat tocită! – oamenii nu învață nimic din istorie și din propria experiență. Mîine sînt gata să facă exact ceea ce au denunțat ieri ca fiind antiuman și complet inacceptabil. Și, ca să aibă un soi abisal de justificare, mai mimează și-un atac de streche, chiar în timp ce vorbesc despre valorile umanismului.

Faptul că, în Anglia, doi prieteni buni s-au jucat de-a democrația autentică, pîn-au ajuns cu mingea în drum, în fața mașinii, nu e un fapt istoric nou. Mulți lideri pe care istoria îi conservă frumos în vitrinele manualelor s-au dovedit a fi la fel sau mult mai iresponsabili decît contemporanii noștri. Mimarea strechei, pentru a scăpa de suspiciunea ticăloșiei cu premeditare, e adevăratul spectacol din zilele astea. O streche care pătrunde în toate fibrele ființei umane, cu cît mai „informată și conectată“ e victima. E suficient ca un ticălos sau un iresponsabil cu putere mare să mimeze o gravă neliniște – ca reprezentant al electoratului larg, nu? –, că undele de la aruncarea pietrei se transformă în valuri gigantice, în oceanele rețelei sociale. Calculul iresponsabilului e că vine tot el să rezolve neliniștea, prin exersarea „principiilor de bază ale democrației“. Ceea ce uită esențial iresponsabilul e că în orice cătun, din orice ungher al acestei lumi, oamenii beau și vorbesc. Atît. Da, lucrul ăsta se întîmplă și în apropierea sălilor de lectură ale universităților. Cu diferența că, la sunarea adunării pentru exercițiul democratic, suma cătunelor o bate întotdeauna pe cea a străzilor cu pub-uri din marile centre universitare. Suma aia pe care foștii studenții eminenți o numesc deseori „predictibilă“ o fi așa cum spun ei. Dar e atît de mare, încît își permite, uneori, să fie cum vrea ea. Și pentru că citește și află tot, pentru că se uită la tot ce e în categoria House of Cards, nu mai dă doi bani pe ideea de legitimitate, cu care șmecherii cred că joacă la cacealma.

Sigur, urmează demisii de onoare, alte și alte „Breaking News“, valuri de panică și dări cu capetele de pereți, dar e interesant să vezi în tot spectacolul ăsta, în care se dă liber la răzbunări, cine mimează strechea și cine e chiar victimă. Fără nici o legătură cu vreo teorie a conspirației. E ca la cărți. În afară de unii care pierd și de unii care cîștigă, există alții care, pur și simplu, trișează.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.