Strategia triumfului

Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
Strategia triumfului jpeg

În ciclul primar, manualele de umanioare după care învăţam reproduceau, pînă la saturaţie, un tablou dramatic despre eroismul poporului român. Nu exagerez, cred că m-am ciocnit de imaginea respectivă în manualul de Citire de clasa a II-a, în cel de Literatură română de a III-a şi, aproape sigur, în cartea de Istorie de a IV-a. Ulterior, am revăzut pictura, ocazional, în alte cărţi, reviste şi documentare TV, cu caracter – mai discret sau mai agresiv – propagandistic. Din cauza repetiţiei vizuale obsesionale, pînă la banalizare, nu am reţinut, bineînţeles, niciodată titlul pînzei şi, cu atît mai puţin, pe cel al autorului ei. Îmi amintesc însă distinct tema creaţiei în chestiune. Era un crîmpei de luptă de la Mărăşeşti (Mărăşti ori Oituz) în care trupele române – disperate – se confruntă decisiv cu armata germană de ocupaţie. La Mărăşeşti (Mărăşti şi Oituz), s-au dat – se ştie – bătăliile exasperării naţionale. O armată neechipată (cea română) s-a intersectat violent cu o veritabilă maşină de război nemţească, învingînd-o, spre uimirea întregii Europe, şi, lucru important, oprind astfel invazia germană. Tabloul cu pricina exploatează tocmai miracolul neaşteptatei victorii. Vedem, într-o mocirlă demnă de romanele dickensiene, ostaşi români, în indispensabili (nu glumesc deloc!) şi cămăşi rupte, lovind cu sete (cu patul puştii lipsite de gloanţe sau chiar cu bîte) soldaţi nemţi, înarmaţi cu mitraliere şi baionete de asalt, descumpăniţi în faţa ripostei coşmareşti. Contrastul dintre disciplina şi rigoarea teutonă, pe de o parte, şi haosul aproape delirant al românilor, pe de alta, intensifică surpriza privitorului pînzei. Este acolo o încleştare tragică între raţional şi iraţional, între tactică şi disperare, între calcul şi imprevizibil, între logic şi miraculos, între impuls vital şi spectacol suicidar.

Tabloul în cauză mă întrista întotdeauna, după ce îl priveam cu atenţie. Motivul era hilar, însă, din unghiul asociaţionismului freudian, avea o legitimitate incontestabilă. Românii în izmene şi ii din pictură îmi sugerau un show domestic, reiterat frecvent în familia noastră, în dimineţile friguroase de iarnă, cînd îţi venea să te afunzi definitiv în plapuma caldă şi îmbietoare, uitînd de obligaţiile şcolare, sociale etc. În acele clipe de mesmerizată contemplare a picturii de război, îl vedeam parcă pe taică-meu ţîşnind – în indispensabili (albi) şi cămaşă (albă, cu butoni aurii) – din camera lui şi căutînd ceva cu disperare, ceva care se încăpăţîna să nu apară, numai pentru a-i mări întîrzierea la serviciu, desigur, întocmai ca în legile lui Murphy. Atunci îl credeam în stare să doboare un răcan de-al lui Mackensen, oricît de înarmat, dintr-o singură lovitură. Tristeţea propriu-zisă deriva din conotaţiile emoţionale ale scenetei, şi nu din peisajul mai curînd comic propus de ea ca element animator al dimineţilor hibernale. Prin inexplicabile filiaţii psihologice, îmi imaginam părintele nevoit să lupte într-un război similar celui din pictura cu Mărăşeştiul şi atunci cădeam în melancolie. Ştiam deja, de la o vîrstă fragedă, că România nu reuşea să evite, pe termen foarte lung, asemenea confruntări – devenite cumva aspecte ale identităţii sale în istorie. Pînă şi copiii vorbeau, la joacă, despre iminenţa unor conflicte militare. Un băieţel pistruiat îmi spusese chiar că scria în Biblie, negru pe alb, ceva de-a dreptul terifiant. În cîţiva ani, urma ca România să ducă un război devastator împotriva Chinei, cu foarte puţini supravieţuitori. Noi trebuia să cîştigăm, însă cu sacrificii enorme. Îmi făceam calcule, cu inimă tremurîndă, vizavi de vîrsta tatălui meu „în cîţiva ani“. Îl mai puteau lua la război sau nu? Dar pe mine? Fi-vom condamnaţi să luptăm, în izmene, prin bălţile Jijiiei, cu chinezi mititei, ultra-echipaţi? Ne-ar mai fi mers figura cu bumbăceala corp la corp, avînd în vedere apetenţa asiaticilor pentru kung-fu? În sfîrşit, care interjecţii şi sunete ar fi fost domniante? Hăi-urile, aaa-urile şi huo-urile noastre sau he-urile, ia-urile şi ho-urile lor? Cînd mintea mi se umplea pînă la margini de astfel de reprezentări apocaliptice, închideam cartea transpirat, refuzînd să mai studiez pictura, măcar pentru un timp.

Este necesar să recunosc deschis caracterul epifanic al tabloului, de-a lungul anilor mei formativi. Am învăţat din el un fapt fundamental. Noi nu ştim să exercităm sublimul decît în situaţii de criză majoră, atunci cînd, paradoxal, grotescul eşecului şi al căderii ne-ar fi fost mai potrivit. Istoricii pot confirma că, în „durata noastră lungă“ (conform teoriei lui Braudel), acumulările sînt mereu inconsistente şi mai degrabă irelevante. Cea care contează cu adevărat e „durata scurtă“, intervalul rupturilor de ritm, al salturilor spectaculoase şi, potenţial, sinucigaşe, al ieşirilor intempestive la rampă, adesea exotice, în indispensabili peticiţi ori chiar mai rău. Atunci descoperim exerciţiul sublimului, atunci ne asumăm măreţia, într-un mod cît se poate de contradictoriu – forţînd-o să funcţioneze cu un combustibil ignobil sau de-a dreptul abject. Nu voi da exemple, deşi ele abundă, atît în istoria noastră recentă, cît şi în cea mai îndepărtată. Amintiţi-vă de intrările şi ieşirile noastre în/din războaiele mondiale, de Cuza, de Ceauşescu, de revoluţii, de Constantinescu, de Băsescu (doar la nivelul lui 2004!) ş.a.m.d. De aceea, uneori, mă simt optimist şi cred că vom depăşi, la un moment dat, cu succes, actuala stare de lucruri. Cred că, într-o bună zi, ne vom bucura de toate privilegiile ţărilor civilizate. Chiar dacă vom face toate acestea prin sforţări abrupte, disperate şi, ultimativ, alienante! La finalul lor, vom zîmbi fericiţi, probabil îmbrăcaţi în chiloţi şi cu gleznele scufundate în nămol. Vom fi costelivi, dar sublimi. 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (catedra de engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.